La Conferinţa naţională interdisciplinară
„Impactul sindromului depresiv asupra pacientului şi asupra societăţii”, desfăşurată
în Capitală, au participat psihiatri, psihologi, geriatri, medici de familie,
farmacişti, asistente medicale, precum şi cadre universitare şi cercetători în
domeniu; îmbucurător, au fost prezenţi mulţi tineri, care au dovedit interes
pentru o boală din ce în ce mai frecventă, ce afectează calitatea, dar şi
cursul vieţii, 15% din cei cu depresie majoră ajungând să se sinucidă.
OMS estimează că 3% din populaţia lumii
suferă de depresie, dar cifrele sunt mai mari – nediagnosticare în ţările în
curs de dezvoltare, subdiagnosticare în multe alte cazuri din cauza „măştii
somatice“, a accesului insuficient la specialişti (psihiatri şi psihologi), ca şi
insuficientei pregătiri în domeniu a medicului de familie, primul care de
obicei vine în contact cu astfel de pacienţi. Un mesaj important al conferinţei
a fost acela că medicului de familie îi revin obligaţii importante în
depistarea depresiei şi îndrumarea acestor pacienţi către specialişti.
În
mai multe intervenţii, au fost subliniate dificultăţile managementului
depresiei majore: subdiagnosticarea, nerecunoaşterea la timp, atribuirea
simptomatologiei depresive fenomenelor de îmbătrânire obişnuită, intervenţia
terapeutică tardivă, tratamentul inadecvat, neadaptat, întrerupt ş.a. Efectul
depresogen al unor medicamente este adesea ignorat, dar are pondere importantă
la pacienţii vârstnici cu polipatologie, ce necesită polimedicaţie –
neuroleptice, antagonişti histaminici H2, psihotrope, benzodiazepine ş.a.
Printre
comunicările urmărite cu interes s-au numărat: Depresia – preocupare doar
pentru psihiatru?; Realitatea psiho-socială a pacientului depresiv; Rolul
medicului de familie în managementul depresiei; Corpul în depresie – o nouă
perspectivă de medicină somatică; Depresia pre- şi postnatală; Simptome psihice
frecvent întâlnite în cabinetul medicului de familie; Depresia la pacientul vârstnic.