Newsflash
Diverse

Abordarea patologiei în chirurgia cardiacă

de Bianca PÂNZARU - nov. 23 2018
Abordarea patologiei în  chirurgia cardiacă
Un program știinţific complex din specialităţi precum chirurgie cardiovasculară, cardiologie sau anestezie a fost obiectivul reuniunii medicale desfășurate în perioada 1–4 noiembrie, la Poiana Brașov.
 
Primul transplant de inimă umană din lume a fost realizat în 1967, de Christiaan Barnard, la un pacient numit Louis Washkansky, în Spitalul Groote Schuur din Cape Town, Africa de Sud. Începând cu anul 2007 sunt realizate anual peste 3.500 de transplanturi de inimă. Anul 1999 a fost marcat de realizarea primului transplant cardiac efectuat în cadrul Institutului de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare și Transplant Târgu Mureș. De atunci, aici au fost realizate peste 70 de asemenea transplanturi, cu o rată de supravieţuire de 65% la 200 de luni. Dintre pacienţii supuși transplantului, copii și adulţi, 51 sunt în viaţă, iar 24 au decedat între timp. Vârsta medie a receptorilor este de 40 de ani, iar a donatorilor este de 28 de ani, informează dr. Horaţiu Suciu (Târgu Mureș) în cadrul celui de-al 14-lea Congres Naţional al Societăţii Române de Chirurgie Cardiovasculară.
Incidenţa bolilor coronariene și carotidiene este cuprinsă între 2% și 14%, de remarcat fiind faptul că doar 8% din pacienţii care efectuează pontaje coronariene au stenoze semnificative. O stenoză carotidiană asimptomatică, de peste 70%, bilaterală sau cu ocluzie contralaterală, necesită o procedură sincronă, conform ghidului de management al patologiei carotidiene din 2018. Un studiu realizat pe 375 de pacienţi în 2012 la Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila” a concluzionat că prezenţa stenozei carotidiene la pacienţii care efectuează pontaje coronariene reprezintă un important marker de risc în ceea ce privește evenimentele cardiovasculare postoperatorii.
Strategia optimală privind tratamentul chirurgical în afectarea simultană coronariană și carotidiană trebuie decisă de o echipă multidisciplinară, care să includă chirurgi, cardiologi, neurologi și intervenţioniști, precizează col. dr. Ionel Droc (București).
Pentru a preveni creșterea anevrismului, postintervenţional este necesar un follow-up pe întreaga durată de viaţă a pacientului. O comparaţie la cinci ani, 2009–2014, arată că Germania se apropie de 100% în ceea ce privește tratamentul endovascular în anevrismele de aortă abdominală, iar ţara noastră se apropie de 30%, mai adaugă specialistul.

Tratamentul endovascular
Din punct de vedere etiologic, stenoza aortei abdominale se asociază cu boala arterială periferică, cea mai frecventă cauză fiind reprezentată de ateroscleroză. Acest diagnostic poate constitui o problemă, ecografia Doppler fiind neconcludentă, însă statusul clinico-biologic al pacientului participă la concluziile unui rezultat cât mai corect. În acest context, dr. Marian Croitoru (București) recomandă un tratament minim invaziv – endo­vascular.
O altă lucrare știinţifică a doctorului Croitoru a abordat subiectul ischemiei mezenterice. În cazul ocluziei acute trombotice se recomandă tratamentul endovascular de clasă AA, iar la etiologia embolică intră în discuţie atât tratamentul endovascular, cât și cel chirurgical. Incidenţa bolii ischemice cronice mezenterice în populaţia generală este de 1 la 100.000 de pacienţi pe an, cu o etiologie aterosclerotică majoritară.
Tratamentul endovascular este recomandat și în cazul anevrismului de aortă toracică, potrivit dr. Pavel Platon (București). În ceea ce privește anevrismul de ruptură, la nivelul aortei ascendente, prima indicaţie rămâne chirurgia de clasă AA. La Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C. C. Iliescu”, în anul 2018, au fost patru cazuri cu pseudoanevrism posttraumatic și două cu anevrism gigant, toate având o rată de succes de 100%. Doctorul Platon conchide lucrarea cu prezentarea a două cazuri clinice.
Societatea Europeană de Cardiologie recomandă intervenţia chirurgicală pentru bolnavii fără afectarea ţesutului conjunctiv atunci când diametrul aortei ascendente sau cel al crosei depășește 5,5 cm, explică prof. dr. Călin Vicol (Germania). Studiile epidemiologice au arătat însă că riscul de disecţie crește deja de la un diametru al aortei în jur de 5 cm, motiv pentru care tendinţa este de a interveni chirurgical asupra anevrismelor în aceste cazuri. În ceea ce privește disecţia de tip A de aortă, este recomandată operaţia, în timp ce pentru disecţia de tip B este recomandat tratamentul medical, iar cel endovascular doar dacă intervin complicaţii, mai precizează specialistul.
În cazul disecţiei de tip A, supravieţuirea pacienţilor scade exponenţial, la 24 de ore de la declanșarea disecţiei, dacă pacientul nu este operat. În cazul disecţiilor de tip B, situaţia este inversă, astfel încât supravieţuirea scade la 24 de ore de la declanșarea disecţiei dacă bolnavul este operat. În acest context, tratamentul medical are rezultate net superioare tratamentului chirurgical.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe