La
jumătatea lunii noiembrie, s-a desfăşurat la Istanbul al patrulea congres
sud-est european de chimioterapie (SEEC),
organizat de Societatea Internaţională de Chimioterapie (ISC) în colaborare cu mai multe societăţi
naţionale europene de profil, între care şi Societatea Română de Studiu al
Chimioterapicelor (SRSC). La congres au participat cercetători şi cadre
didactice universitare din 25 de ţări. Au fost 16 sesiuni de prezentări orale şi
o sesiune de lucrări prezentate sub formă de poster, tematica vizând unele
dintre cele mai actuale probleme ale terapiei antiinfecţioase. S-au evidenţiat
progresele, dar şi dilemele majore ale acestui domeniu esenţial al medicinii.
Atmosfera în care s-au desfăşurat lucrările congresului a fost aceea a unui
optimism moderat şi a relevării, cu obiectivitate bazată pe dovezi, atât a
succeselor, cât şi a dificultăţilor. Prezentăm câteva din principalele probleme
ştiinţifice, care au făcut obiectul lucrărilor congresului.
O
sesiune a fost consacrată terapiei endocarditelor bacteriene şi infecţiilor
sângelui. S-a pus accentul pe importanţa leziunilor cumulative endoteliale
subclinice determinate de bacteriile care ajung pe diferite căi în torentul
circulator şi pe faptul că peste 41% din cazurile de endocardite sunt
determinate de stafilococi patogeni meticilino-rezistenţi (MRSA). A fost
subliniat rolul numeroaselor dispozitive şi sisteme implantabile (tot mai
utilizate) în vehicularea acestor bacterii patogene. Au fost aduse numeroase date
care arată cât de importantă este instituirea corectă a terapiei antibacteriene
cât mai precoce, în cazul endocarditelor, orice întârziere reducând şansele de
supravieţuire: întârzierea instituirii unei terapii adecvate creşterea mortalităţii
la 15–25% şi chiar mai mult. O altă problemă este alegerea corectă a
antibioticului şi administrarea de doze adecvate. Aceste doze trebuie să fie
mai mari decât cele uzual utilizate pentru antibioticele antibacteriene.
Astfel, doza de daptomicină trebuie să fie de 8 mg/kg/zi, iar cea de meropenemă
de 1g x 4/zi pentru adult. În cazul vancomicinei utilizate în endocardite,
raportul AUC/MIC trebuie de asemenea să fie mai mare de 400, ceea ce impune creşterea
dozei.
Congresul
a abordat probleme legate de relaţiile PK/PD în cazul antibioterapiei
antibacteriene şi importanţa lor pentru succesul terapeutic, dar şi pentru
reducerea ritmului de apariţie a rezistenţei bacteriene. Datele comparative
prezentate au susţinut ideea că utilizarea de doze mai mari şi o durată mai scurtă
a terapiei reduc apariţia şi dezvoltarea rezistenţei bacteriene, doza totală de
antibiotic administrată pe parcursul terapiei rămânând aceeaşi (Francesco
Scaglione, Italia ). În cazul medicaţiei antifungice, cercetările referitoare
la relaţiile PK/PD au adus argumente puternice pentru a considera antifungicele
imidazolice medicamente a căror acţiune este dependentă de timp, caspofungina şi
substanţele înrudite au o acţiune dependentă de raportul AUC/MIC, iar
amfotericina B are o acţiune dependentă de concentraţie (adica de raportul
Cmax/MIC). Aceste date sunt importante, deoarece ne arată că la unele
medicamente antifungice este necesar să creştem doza pentru a obţine efectul
dorit, iar pentru altele este necesar să creştem timpul de expunere a fungilor la
acţiunea medicamentului. (Teresita Mazzei, Italia).
Realizarea
de noi antibiotice antibacteriene din diferite clase şi cu mai multe mecanisme
de acţiune şi utilizarea de noi asociaţii medicamentoase antibacteriene a fost
discutată sub mai multe aspecte. De exemplu au fost prezentate rezultate
clinice asupra terapiei cu avibactamă şi aztreonam în infecţii severe cu Pseudomonas aeruginosa şi date promiţătoare
despre eficienţa asocierii dintre avibactamă (un nou inhibitor de
beta-lactamaze ) şi ceftazidimă. Unele studii au evidenţiat faptul că
daptomicina este mai bactericidă decât glicopeptidele, precum şi eficienţa unor
cefalosporine noi, cum sunt ceftarolina şi ceftobiprol în terapia infecţiei cu
stafilococi multirezistenţi. Se caută tot mai mult antibiotice antibacteriene
care să aibă şi o acţiune antibiofilm, promiţătoare în acest sens arătându-se
dalafloxacina. Sunt în curs de cercetare două molecule care inhibă
diguanilatciclaza bacteriană şi anume rotterina şi molecula L3134, care previn
formarea biofilmului bacterian.
(Sambanthamoorthy şi Eric, SUA).
Reevaluarea
şi reintroducerea în terapie a unor antibiotice descoperite în urmă cu decenii,
dar apoi abandonate din diferite motive, a constituit subiectul altor prezentări.
După ce profesorul Kurt Naber (Germania) a prezentat studii clinice care atestă
eficienţa şi utilizarea fosfomicinei în infecţiile urinare, s-a evocat
posibilitatea folosirii (în forma iniţială sau cu modificări în moleculă) a
pleuromutilinei. Acest antibiotic antibacterian descoperit în 1951 şi introdus
în medicina veterinară după 1960 a fost apoi abandonat, dar se pare că are
perspective de a fi în viitor utilizat în unele situaţii în clinica umană.
Una
din marile probleme discutate a fost dificultatea translării în practică de zi
cu zi a rezultatelor cercetării clinice şi de laborator în domeniul terapiei
antiinfecţioase. Această translaţie dificilă, combinată cu indiferenţa unor
colegi medici de a se perfecţiona în mod real şi de a asimila şi pune în
practică cunoştinţe noi, este una dintre cauzele majore care determină
dezvoltarea rapidă a rezistenţei bacteriene la antibiotice, ţara noastră fiind
printre statele europene cu o rată înaltă a acestui fenomen. În această direcţie,
prescrierea frecventă fără antibiogramă a antibioticelor, prescrierea de asociaţii
medicamentoase frecvent decontate de Casa de Asigurări de Sănătate, dar fără un
control al corectitudinii prescrierii antibioticelor sunt tot atâtea cauze ce
favorizează instalarea rezistenţei la antibiotice, determină adesea eşecul
terapiei şi necesitatea înlocuirii antibioticului, crescând costul asistenţei
medicale. Controlul riguros al modului de prescriere a medicaţiei
antibacteriene este o cale sigură, dar puţin utilizată în România, de creştere
a eficienţei terapiei şi de reducere a costurilor.
Congresul
s-a bucurat de participarea mai multor personalităţi internaţionale în domeniu,
între care profesorul Ian Gould (Marea Britanie), preşedintele ISC. Membru în
Comitetul ştiinţific internaţional, subsemnatul a condus secţiunea Collateral effects of antibiotics şi a
prezentat lucrarea: „Efecte colaterale ale medicaţiei antibacteriene în
practica de spital – de la factorii de risc la problemele legate de cost“. A
mai fost prezentată comunicarea orală
„Reacţiile adverse la antibiotic şi impactul lor asupra duratei şi costului
spitalizării“ (Cristina Ghiciuc, Cătălina Luca, Adriana Pancu, Cristina Galeş,
Mihai Nechifor – Iaşi). În prezentarea pe care am făcut-o, am abordat diferite
aspecte ale factorilor de risc implicaţi în apariţia reacţiilor adverse la
antibioticoterapia antibacteriană, prezentând datele obţinute de noi. Probleme
referitoare la profilaxia infecţiei în chirurgia ginecologică şi urologică,
progrese şi probleme în terapia hepatiei cronice de cauză virală, relaţiile dintre
acţiunea medicaţiei antifungice, doza şi timpul de expunere la medicament, au
fost alte subiecte interesante abordate. S-au purtat numeroase discuţii şi s-a
realizat un amplu schimb de idei şi de experienţă.
Următorul congres SEEC va avea loc anul viitor
la Bled (Slovenia). Societatea Română de Studiu al Chimioterapicelor va fi din
nou una dintre societăţile implicate în organizarea acestui congres. Sperăm
într-o cât mai amplă participare românească, cu cercetări atât clinice, cât şi
de laborator.
