În
calendarul Societăţii Române de Pneumologie s-a detaşat recent o manifestare cu
peste 200 de participanţi, care a avut loc la Bucureşti: prima conferinţă de
medicină respiratorie personalizată.
Întâi a fost ideea; ulterior, organizatorii şi
iniţiatorii, după o dezbatere îndelungată legată de modalităţile de transpunere
a ei în practică, au considerat pe bună dreptate că este vremea să testăm reacţia
audienţei pneumologice de la noi din ţară oferind şi altceva decât ghiduri,
protocoale, standarde, cu atât mai mult cu cât bolnavul respirator adesea
sparge tiparele şi îşi personalizează debutul sau evoluţia bolii, fapt care
impune şi medicului o pliere şi repliere terapeutică. Aceasta a fost şi ideea
cuvântului introductiv care a deschis prezentările, unde am trecut în revistă
definiţia şi aşteptările celor care încearcă să personalizeze: cercetători,
practicieni, autorităţi.
Desfăşurată în două săli în paralel,
manifestarea a disecat rând pe rând afecţiuni mai mult sau mai puţin prevalente
care presupuneau nuanţe diferite de abordare ieşite din tipare – tuberculoza
pulmonară, bronşiectazii, BPOC, tabagism, cancer pulmonar, pneumonii comunitare
şi nosocomiale, pneumopatii interstiţiale fibrozante, mucoviscidoză şi deficienţele
de alfa 1 antitripsină.
Fiecare sesiune a avut o ierarhizare a
intervenţiilor care a presupus personalizări ale mecanismelor fiziopatogenice,
ale diagnosticului şi terapiei. A fost singura standardizare impusă
prezentatorilor. Audienţa afla concomitent de ce nu sunt acceptate unele
ghiduri, de ce nu găsesc răspunsurile aşteptate acolo, ce medicamente noi au apărut,
care sunt în testări experimentale şi care ar putea fi reacţiile aşteptate din
partea pacienţilor. Nu s-a uitat cu această ocazie şi o evidenţiere a genotipurilor,
a fenotipurilor şi endotipurilor pentru acele afecţiuni unde medicina a ajuns în
această fază de aprofundare a patologiei. Din rândul temelor prezentate,
remarc: „Fumatul: personalizare – femei vs.bărbaţi“ (Antigona Trofor), „Personalizarea mecanismelor patogenice în
cancerul bronhopulmonar – Mutatia EGFR“ (Ruxandra Ulmeanu), „Mucoviscidoza –
particularităţi de diagnostic şi tratament“ (Cristian Popa), „Vaccinarea
antipneumococică – o cale de profilaxie ţintită“ (D. Vancea), „Aspecte clinice
particulare în bronşiectazii“ (Constantin Marica), „Personalizarea
diagnosticului în astmul bronşic“ (Doina Todea), „Personalizarea diagnosticului
imagistic în BPOC“ (Gabriela Jimboreanu) etc. Lista celor care s-au evidenţiat
este fără doar şi poate mult mai lungă, pentru lectori noutatea tematicii a
fost concomitent o provocare şi un stimulent pentru a se autodepăşi.
În paralel, independent şi poate nu întâmplător,
a avut loc şi lansarea unui nou bronhodilatator – indacaterolul, o apariţie aşteptată
pe piaţa românească după ani întregi de vid în domeniul medicaţiei adresate
pacienţilor cu BPOC.
Reuşita
acestei conferinţe personalizate reprezintă dovada că avem nevoie de astfel de
reuniuni, neîncorsetate în standarde şi protocoale. Ele ne încurajează să
continuăm pe aceeaşi linie cu oferte generoase, unde aşteptăm şi alte specialităţi.
