Condiţii pentru succesul tratamentului

   În cadrul simpozionului, accentul s-a pus pe ideea că îngrijirea unui pacient cu neuropatie diabetică, precum şi a celor cu risc de apariţie a ulceraţiilor şi cu ulceraţii la nivelul picioarelor, implică o colaborare interdisciplinară între medicii de familie, diabetologi, neurologi, dermatologi, ortopezi şi chirurgi. Ba, mai mult, s-a atras atenţia asupra faptului că, deşi colaborările între medici joacă un rol important în controlul eficient al bolii, nu există protocoale unanim acceptate. Prof. dr. Nicolae Hâncu a amintit de lipsa podologilor (chiropodişti), o categorie de profesionişti care ar trebui să asiste această categorie de bolnavi în lupta cu boala.

Pacientul, şeful echipei medicale

   Specialiştii prezenţi la simpozionul NeuroDiab au insistat pe rolul crucial pe care îl are pacientul în controlul bolii. Potrivit prof. dr. Maria Moţa, pentru a fi şeful echipei medicale, pacientul trebuie să fie un mic diabetolog, iar la acest stadiu se ajunge numai prin educaţie terapeutică. „Uneori, educaţia este mai importantă decât procedurile terapeutice. Pacientul trebuie să ştie care sunt riscurile evoluţiei diabetului, trebuie să încetinească progresia diabetului, să prevină sau să întârzie apariţia complicaţiilor sau să le încetinească evoluţia. El mai trebuie să ştie să se adreseze cât mai repede unui medic. Mai mult, trebuie să ştie când să se adreseze diabetologului sau neurologului ori chirurgului. Iar la un anumit moment, el va trebui să-şi coordoneze în deplină cunoştinţă de cauză controalele medicale. Pe scurt, este vorba de împuternicirea pacientului cu puterea de a lua decizii asupra evoluţiei bolii lui“, explică prof. dr. Maria Moţa.

Accent pe calitatea vieţii

   În cazul neuropatiei diabetice, calitatea vieţii se poate îmbunătăţi considerabil, însă numai cu condiţia ca bolnavul să respecte recomandările medicului. Aceasta mai ales în condiţiile în care boala nu este însoţită întotdeauna de durere şi, prin urmare, pacientul neglijează controlul ei. Un prim pas în managementul eficient al bolii este controlul glicemiei, cu evitarea fluctuaţiilor glicemice. Al doilea pas îl constituie tratamentul patogenetic, care vizează stresul oxidativ şi procesul de glicare a proteinelor şi care, în cele mai multe cazuri, se completează cu un tratament simptomatic. Nu în ultimul rând, în cazul unui diabetic, prevenirea complicaţiei neuropatiei diabetice prin apariţia piciorului diabetic trebuie să fie o preocupare constantă. Pentru aceasta însă, pacientul trebuie ajutat să conştientizeze cât de importantă este prevenţia. De exemplu, o amputaţie se poate produce şi în cazul unei leziuni aparent banale. „O leziune mică, netratată poate să dezechilibreze diabetul, care creşte rapid riscul de infecţie. Dacă pacientul nu merge la medic, infecţia atinge fasciile, muşchii şi osul şi atunci nu se mai poate face nimic şi, inevitabil, se ajunge la amputaţie“, atrage atenţia prof. dr. Maria Moţa.

Cât de necesară era înfiinţarea unei Societăţi de Neuropatie Diabetică?

Prof. dr. Ovidiu Băjenaru, preşedinte onorific al Societăţii de Neuropatie Diabetică

„O astfel de societate era necesară pentru că neuropatia diabetică este o problemă gravă de sănătate. Este cea mai frecventă cauză de neuropatie periferică şi are un mare potenţial de invaliditate, chiar de mortalitate, dacă nu este recunoscută şi tratată corect. Deşi este o complicaţie a unei boli, prin ea însăşi se constituie într-o boală care presupune o activitate interdisciplinară. Cel puţin trei categorii de specialişti sunt necesari: diabetologi, pentru că diabetul este boala de fond; neurologi, pentru că evaluarea unei neuropatii presupune cunoştinţe de neurologie foarte specializate şi foarte aprofundate, iar neuropatiile diabetice sunt extrem de complexe din punctul de vedere al mecanismelor, al simptomelor şi al răspunsului terapeutic; a treia categorie de specialişti este reprezentată tot de neurologi, dar o categorie specializată într-o anumită parte de investigaţie, respectiv specialiştii în neuroelectrofiziologie. Acest examen, asociat cu examenul clinic, este extrem de important pentru stabilirea riguroasă a unei neuropatii diabetice. Dar aici îşi au locul şi internişti, gastroenterologi şi cardiologi, pentru că, prin complicaţiile lor, neuropatiile diabetice determină manifestări de organ care adesea dau complicaţii, precum tulburări gastrointestinale sau cardiovasculare, inclusiv infarct de miocard. Rostul unei astfel de societăţi este unul ştiinţific. În această patologie nu poţi merge mai departe decât într-o echipă interdisciplinară şi o societate ştiinţifică este cadrul cel mai firesc pentru o astfel de colaborare“.

Prof. dr. Amorin Popa, preşedintele Societăţii de Neuropatie Diabetică

„Este prima societate care răspunde dorinţelor începutului de secol XXI. Aşa cum am menţionat în repetate rânduri, nu mai putem merge pe societăţi profesionale individuale, monospecializate, pentru că subiectele depăşesc – în toate cazurile – limitele unei specialităţi. Este prima societate din România care abordează multidisciplinar o problemă frecventă din punct de vedere epidemiologic. În această societate, se vor simţi ca acasă atât diabetologii, cât şi neurologii, medicii de familie, interniştii, epidemiologii, dermatologii, toţi medicii rezidenţi şi toţi cei care vor fi implicaţi. Apariţia unei societăţi multidisciplinare este un progres extraordinar, deoarece propune lucrul în echipă şi, totodată, va duce la o mobilizare de mentalitate. Mentalitatea muncii individuale a medicului nu mai are nicio şansă în cercetarea modernă“.

Conf. dr. Ioan Vereşiu, vicepreşedinte al Societăţii de Neuropatie Diabetică

„Ideea aceasta, de a organiza o societate, stă în mintea multora dintre noi şi unii au iniţiative, alţii mai puţin. De Societatea de Neuropatie Diabetică era nevoie pentru că este necesară abordarea interdisciplinară a bolii. Împreună cu colegii noştri neurologi şi medici de familie, este nevoie să urmărim evoluţia bolii. Din păcate, medicii de familie sunt prea puţin implicaţi în îngrijirea pacienţilor cu diabet. Pentru a rezolva această problemă, trebuie să avem ocazia unor consultări cu reprezentanţii lor. De altfel, Societatea de Neuropatie Diabetică poate să ofere acest cadru. Trebuie doar să ne punem de acord asupra acelor lucruri care pot fi transferate către medicii de familie şi să vedem dacă sunt pregătiţi să le preia. Altfel, creşterea permanentă a numărului pacienţilor cu diabet va influenţa negativ calitatea asistenţei lor de către specialişti. În restul ţărilor europene şi în America de Nord, medicii de familie participă constant la îngrijirea pacienţilor cu diabet zaharat de tip 2 netrataţi cu insulină. Ei participă, de asemenea, la screeningul continuu, care trebuie să se facă îndeosebi în caz de neuropatie diabetică. Era nevoie de o astfel de societate pentru a creşte calitatea îngrijirii“.

Dr. Tudor Lupescu, vicepreşedinte al Societăţii de Neuropatie Diabetică

„Noi credem că toţi pacienţii cu diabet merită interes global. În ceea ce priveşte neuropatia diabetică – să zicem, latura de convergenţă a acestei asociaţii şi a acestei manifestări –, nu toate tipurile de neuropatii diabetice sunt văzute de neurolog şi nu toate neuropatologiile sunt văzute la diabetolog. Există multe variante ale cazurilor legate strict de diabet şi care ajung rareori la diabetolog şi sunt diagnosticate de neurologi. De asemenea, sunt multe situaţii în care diabeticii prezintă neuropatii care nu sunt de natură diabetică. O manifestare neurologică neuropatică este foarte facil de catalogat drept o neuropatie diabetică. Lăsând la o parte latura protocolară, vrem să atragem atenţia ştiinţifică asupra unor probleme de neuropatie în care diabetologii sunt, poate, mai puţin avizaţi şi, la rândul nostru, să înţelegem cum să abordăm anumite tipuri de patologie pe care nu le întâlnim foarte des. Noi, neurologii, avem în curricula noastră neuropatiile, printre care şi cea diabetică“.

Prof. dr. Maria Moţa

„Eu am protestat iniţial, pentru că îmi place să ştiu ce gândesc cei care doresc să întemeieze o nouă societate. Din fericire, dr. Norina Gâvan, care este sufletul a tot ceea ce înseamnă neuropatia diabetică în România, mi-a adus argumente. În societăţile profesionale, precum Federaţia Română de Diabet şi Societatea Română de Diabet, diabetologii discută între ei şi îşi împărtăşesc din experienţa proprie. Însă, pentru fiecare afecţiune, există laturi mai puţin cunoscute de o singură specialitate şi este foarte important ca mai multe specialităţi să conlucreze. De exemplu, neurologia, specialitatea de vârf care se ocupă de neuropatii în general, poate judeca neuropatiile global şi poate discerne la pacientul cu diabet dacă are neuropatie diabetică sau o altă afecţiune cauzată de consumul concomitent de alcool. De asemenea, lucrul într-un mediu toxic poate duce la o neuropatie toxică sau la numeroase leziuni ale coloanei vertebrale cu compresie pe nerv şi, astfel, cauzele să nu fie ale neuropatiei diabetice. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, cam jumătate din pacienţii cu diabet dezvoltă în decursul vieţii leziuni la nivelul membrelor inferioare, care necesită îngrijirea lor de către chirurgi. Din păcate, o mare parte ajung la amputaţii. Noi vorbim la modul peiorativ de amputaţii, dar, la un moment dat, amputaţia poate salva viaţa. Dacă se întârzie, se poate ajunge la insuficienţă hepatică şi la insuficienţă renală toxică infecţioasă. Deci chirurgul trebuie să ştie şi să înveţe alături de noi că trebuie să fie cât mai conservator şi să prevină pe cât posibil amputaţia, îndeosebi pe cea înaltă. Această societate mai era necesară şi pentru că acela care ţine legătura cu pacientul este medicul de familie. El trebuie să ne solicite în a lua decizii, în cazul unui bolnav, şi el este responsabil dacă pacientul vine prea târziu şi se constată că se putea salva acel picior. De dorit ar fi ca niciodată să nu ajungem la amputaţie din cauza neuropatiei diabetice. Dacă pacientul se prezintă la timp la medic, 60% din amputaţii pot fi prevenite“.

Conf. dr. Romulus Timar

„Acum, multidisciplinari­tatea este o condiţie a oricărui domeniu şi, în cazul diabetului zaharat, mai mult decât în cel al altor afecţiuni, este nevoie de o colaborare cât mai largă a medicilor. În primul rând, medicii de familie, care asigură baza asistenţei medicale în diabet, medicul diabetolog şi specialistul neurolog. Constituirea acestei societăţi era necesară, deoarece, pe parcursul evoluţiei bolii, 60–70 % din pacienţi dezvoltă neuropatie diabetică“.