Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  Evenimente  »  Diverse

Centenarul Ion Juvara, la Piatra Neamţ

Viața Medicală
Dr. Virgil RĂZEŞU vineri, 18 octombrie 2013
   Fie că recunoaştem, fie că nu, indiferent de propriile abilităţi personale, formarea şi dezvoltarea noastră profesională nu se pot rupe de mentori şi modele. Am beneficiat de mentori de valoare, dar, printre aceştia, profesorul Juvara ocupă un loc cu totul şi cu totul deosebit.
   Aşa cum cred că s-a întâmplat multora dintre noi, odată intrat în tagma chirurgilor, mereu mai acaparat de specialitatea căreia mă dedicasem, încercam să-i descifrez frumuseţea şi, în egală măsură, dificultăţile. Dar eram departe de a-i pătrunde urzeala şi temeliile.
   Nu am fost elevul profesorului, dar mă consider elevul său. Când a venit vremea primului curs de perfecţionare, deşi puteam alege locuri mai comode, contrar sfatului unor apropiaţi, care-mi spuneau că nu ştiu ce fac, că intru în bârlogul lupului, am reuşit – cu greutate – să obţin favoarea unui curs de perfecţionare în clinica domniei sale. Acela a fost un moment capital. Numai după ce m-am aflat în preajma profesorului, în acea inconfundabilă atmosferă iradiată dinspre el, copleşitoare şi stimulativă, am înţeles ce înseamnă cu adevărat să fii chirurg, mi-am însuşit sensurile şi morala specialităţii şi, în mod deosebit, conştiinţa acelei unde de entuziasm cu care chirurgia trebuie practicată.
   Evoc, din timpul cursului, momentele aşteptării de dimineaţă, când totul părea obişnuit. Dar când răsuna claxonul binecunoscut în faţa porţilor care trebuiau să se dea în lături, se întâmpla cum cred că se petrec lucrurile în savană, când măria sa leul îşi face cunoscută prezenţa: jivinele se ascund, spăimoasele fug şi rămân numai cei credincioşi. Atunci era momentul când toate energiile îşi găseau cadenţa şi unisonul, pregătind slujba pe care marele sacerdot urma s-o oficieze în templul trupului omenesc.
   Ce superbe acele lecţii deschise ale rapoartelor de gardă! Ce valoare fără egal căpătau expunerile cazurilor de operat, aproape orice comentariu la patul fiecărui bolnav, ca să nu mai vorbesc de şedinţele de la societate, pe care le conducea cu abilitate, totul însemnând nu teoretizări abstracte, ci chirurgie pe viu. De la profesor am învăţat importanţa şi valoarea examenului corect al bolnavului, semnificaţia tacticii chirurgicale, frumuseţea gestului chirurgical, respectul pentru ţesuturi şi nu mai puţin acea cuminţenie şi înţelepciune care trebuie să dubleze chirurgul de orice vârstă şi experienţă.
   Profesorul nu era o persoană comodă şi nu ezita să spună ce gândea. Dar, de fiecare dată când m-am aflat în situaţii dificile, – ce chirurg a fost scutit de asemenea situaţii?! – şi i-am cerut ajutorul, niciodată nu mi-a făcut un reproş direct. Dar n-ar fi fost dascălul care era dacă ar fi lăsat lucrurile la voia întâmplării şi le spunea mult mai grăitor decât orice dojană: „într-o situaţie asemănătoare (...) uite cum aş fi procedat eu !“. Nu o singură dată m-am gândit la modul în care ar fi procedat el şi am aflat calea cea mai bună.
   De la profesor am deprins dragostea pentru cuvântul rostit şi scris, pentru interpretarea materialului pe care-l parcurgeam şi pentru aceste reuniuni devenite pentru mine o a doua natură. Nu este deloc întâmplare că în cadrul celei de a 35-a reuniuni a chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeşu“, desfăşurată în tandem cu a şaptea conferinţă internaţională de chirurgie, la Piatra Neamţ, la sfârşitul săptămânii trecute, a avut loc un moment de mare încărcătură emoţională, închinat centenarului „Ion Juvara“.
   Consfinţind o veche şi frumoasă tradiţie, manifestările nemţene au cultivat întotdeauna datoria faţă de trecut, faţă de cei care au însemnat ceva pentru societate sau pentru breasla medicală şi pentru progres, asigurând, în decursul timpului, locul cuvenit pentru a-i aduce în memorie, pentru a ne exprima recunoştinţa faţă de ei. Neîndoielnic, în manifestările de la poalele Ceahlăului, a existat momentul culminant de la 20 mai 1988, când profesorul Juvara a fost omagiat la împlinirea vârstei de 75 de ani. Evenimentul rămâne irepetabil, mai ales pentru că a avut loc în prezenţa profesorului, care s-a putut bucura de preţuirea, dragostea şi recunoştinţa celor din jur. Altfel – nu spun un neadevăr – numai odată cu trecerea în nefiinţă a celor din preajma noastră, ne aducem aminte de rostul şi locul lor şi nu ne mai dăm rândul să spunem cât de valoroşi au fost şi cât de mult au făcut. Ca iniţiator şi principal realizator al acelui eveniment, îl plasez, împreună cu cartea mea de chirurgie pentru examene şi concursuri, pe acelaşi plan, al celor mai importante realizări ale vieţii mele profesionale şi cred că nu există mai de preţ amintire dinspre profesor decât acea îmbrăţişare părintească cu care profesorul mă onora, imortalizată în tabloul final al reuniunii din 1988. Nu mai puţin valoroase au fost omagierea din 2003, închinată lui George Emil Palade şi Ion Juvara, ca şi cele două volume omagiale publicate în 1993 şi 2003.
   Şi de această dată, alături de urmaşii profesorului şi de participanţii la reuniunea nemţeană, colaboratori, foşti elevi şi apropiaţi au evocat personalitatea complexă a chirurgului, ca şef de Şcoală chirurgicală, care a dominat specialitatea în ultima jumătate de veac a secolului XX, şi l-au readus în memoria afectivă individuală şi colectivă.
   Secvenţele de mare densitate spirituală au fost conferirea medaliei jubiliare „Centenar Ion Juvara“ unor participanţi şi chirurgi din întreaga ţară. Medalia a fost iniţiată şi concepută de dr. Nicolae Botezatu de la Bârlad şi susţinută de alţi chirurgi din ţară.
   Centenarul „Ion Juvara“ a însemnat, pentru reuniunea nemţeană, un plus de valoare şi strălucire, apreciat de toţi cei prezenţi, profesorul numărându-se printre marii şefi de şcoală chirurgicală, printre marii chirurgi şi promotori ai chirurgiei moderne din ţara noastră, un adevărat model al generaţiilor încă actuale şi viitoare, căruia i se cuvine un loc de cinste în Panteonul marilor personalităţi ale României.
   Reuniunea cu numărul 35 a fost marcată şi de lansarea volumului subsemnatului, purtând titlul sugestiv „35“. Cartea, numărând aproape 350 de pagini, reprezintă, într-o primă parte, destul de consistentă, o istorie a medicinii de la poalele Ceahlăului, de la începuturile sale şi până în prezent, iar partea cea mai importantă oreprezintă cronica 35 de reuniuni organizate de colectivul chirurgical nemţean. Volumul a fost oferit tuturor participanţilor, autorul menţionând că, în fapt, cartea aparţine tuturor chirurgilor români, a fost scrisă de ei, autorul de pe copertă nefăcând altceva decât să plămădească un material valoros, să-l înnobileze cu fapte şi semnificaţii adunate de-a lungul timpului şi apoi să le treacă prin vatra fierbinte a ceea ce a însemnat şi înseamnă reuniunile chirurgicale nemţene. „35“ a fost o reuşită deplină şi a consfinţit continuitatea, invitând generaţiile viitoare la asigurarea perenităţii activităţii ştiinţifice şi a preţuirii celor care-şi închină viaţa idealurilor omenirii şi cinstirii fiinţei umane.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.