Acasă » Evenimente » Diverse
Comunicare medicală diversificată
Dumitru ŞERBAN
miercuri, 1 mai 2013
Una
din cele zece conferinţe TEDmed (Technology, Entertainment, Design) găzduite
de universităţile din Europa s-a desfăşurat, la 19 aprilie a.c., la Iaşi, în
paralel cu TEDmed Washington D.C.
Evenimentul, organizat de UMF „Gr. T. Popa“ Iaşi, alături de Rotary
International, Rotaract Iaşi 2000 şi Societatea Studenţilor Medicinişti Iaşi, şi
a prilejuit o serie de prezentări – fie live
din Washington D.C., fie susţinute de medici specialişti din Iaşi şi nu numai,
precum şi o sesiune de dezbateri pe teme actuale de interes medical, totul
încheindu-se cu o sesiune de programare neurolingvistică şi o prezentare
privind legătura dintre fotografie şi medicină. Una dintre lucrările prezentate
a fost susţinută de dr. Richard
Constantinescu, de la UMF „Gr. T. Popa“ Iaşi, coordonatorul cursului
„Creativitate şi branding în medicină“, pe care l-am provocat la un dialog. – O părere despre TEDmed live Iaşi, despre
temele prezentate aici?
– A
fost o experienţă interesantă. Cei prezenţi s-au simţit conectaţi la o
comunitate mondială de elită. TEDmed presupune multă inspiraţie şi
creativitate, dar şi spirit ludic. Deşi Universitatea de Medicină şi Farmacie
„Grigore T. Popa“ a găzduit evenimentul, iniţiativa a aparţinut unor tineri
studenţi – Alexandra Mihăilă, Nikos Markis şi Dan Cristian Moraru – care au înţeles
necesitatea diversificării contextelor de învăţare. A fost o zi în care invitaţii,
din domenii diverse, au vorbit despre fotografie medicală, cercetare, oncologie,
durere, bucuria dăruirii, educaţie sau comunicare. S-a vorbit despre
dezvoltare, colaborare şi implicare, elemente esenţiale în peisajul medical
actual.
– În ce constă comunicarea medicală astăzi?
Cum se desfăşoară şi cum ar trebui să se desfăşoare?
–
Astăzi şi mereu, comunicarea în sănătate presupune ascultare, dialog şi
implicare, fie ea faţă în faţă sau online. Comunicarea înseamnă a-ţi păsa de
celălalt. Este tăcerea, durerea şi speranţa din spatele cuvintelor. Este emoţie,
poveste şi sens. Comunicarea contribuie la calitatea actului medical, iar în
era social media dobândeşte noi
dimensiuni. Medicii au devenit conştienţi de oportunităţile şi provocările care
se deschid prin prezenţa e-pacienţilor
în mediul online. Astfel, ei devin parteneri în actul medical. Dr. Bryan
Vertabedian, vorbind despre medici şi social
media, afirma că „nu este o opţiune, medicii au obligaţia de a se afla
acolo“. Social media reprezintă un
potenţial enorm pentru medici, pacienţi şi familiile acestora. Prin comunicare
se promovează o cultură medicală şi se consolidează conceptul de medicină
participativă.
– De ce are nevoie ca să fie eficientă?
– De
valoare. Mutarea accentului de pe volum pe valoare. Este necesar să părăsim
rigiditatea sistemelor şi să adoptăm o abordare organică în medicină. Să trecem
de la educaţia medicală industrială la cea colaborativă. Să aplicăm „heartstorming“ în echipele noastre.
– Ce puteţi spune despre tinerii prezenţi la
eveniment?
–
Tinerii studenţi doresc să respire un aer proaspăt. Ei reprezintă generaţia
care se joacă, gândeşte şi lucrează altfel decât au făcut-o părinţii şi
profesorii lor. Vor interacţiune şi participare reală. Sens. Universitatea
trebuie să se adapteze pentru ei şi nu invers. Privit materialiceşte, Grigore
T. 
Popa spunea că nu este nicio diferenţă între o universitate şi o fabrică.
Pentru ca universitatea să nu fie decât „un schelet montat, rece şi mort, nemişcat
şi indiferent“, este necesar să existe „profesori activi“, „flacăra însufleţitoare
a minţilor neastâmpărate“, „continua trepidare a tinerilor dornici de a se
instrui“ şi „elanul creator al acestora“. Clădirea şi instrumentarul nu formează
o universitate, pentru că „fără subtila vibrare a intelectului“, palatul
universităţii „ar fi o tristă şi rece construcţie arhitecturală şi nimic mai
mult“. Studenţii care au participat la eveniment sunt vii, arată că le pasă şi
că doresc mai mult de la ei şi de la profesorii lor.
Popa spunea că nu este nicio diferenţă între o universitate şi o fabrică.
Pentru ca universitatea să nu fie decât „un schelet montat, rece şi mort, nemişcat
şi indiferent“, este necesar să existe „profesori activi“, „flacăra însufleţitoare
a minţilor neastâmpărate“, „continua trepidare a tinerilor dornici de a se
instrui“ şi „elanul creator al acestora“. Clădirea şi instrumentarul nu formează
o universitate, pentru că „fără subtila vibrare a intelectului“, palatul
universităţii „ar fi o tristă şi rece construcţie arhitecturală şi nimic mai
mult“. Studenţii care au participat la eveniment sunt vii, arată că le pasă şi
că doresc mai mult de la ei şi de la profesorii lor. – O concluzie scurtă?
– Am
citit multe comentarii pe reţelele de socializare după TEDmed Iaşi şi am
observat că sunt şi alte centre universitare care doresc să organizeze un
asemenea eveniment. S-a declanşat o mişcare interesantă în lumea medicală,
diferită de ceea ce exista, în care studenţi, medici şi diverşi profesionişti
vorbesc despre provocare, gândire diferită dar mai ales despre speranţe şi
visuri, despre suflet şi curaj. În concluzie: inovaţia vindecă!
