În perioada 11–13 mai 2012, la Buziaş (Timiş),
în organizarea Fundaţiei „Cristian Şerban“ pentru ajutorarea copiilor bolnavi şi
a Centrului Medical „Cristian Şerban“, a avut loc al XVII-lea Simpozion naţional cu
participare internaţională „Diabetul zaharat al copilului şi adolescentului“.
Preşedintele comitetului de organizare a fost, ca şi la celelalte 16 ediţii
precedente, dl prof. dr. Viorel Şerban,
membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale din România. Simpozionul a avut
girul International Society for Pediatric and Adolescent Diabetes (ISPAD), a cărei
preşedintă în exerciţiu, dna prof. dr.
Lynda K. Fisher (SUA), a onorat, prin prezenţa sa, reuniunea. Organizatorii
principali au fost sprijiniţi de Societatea Română de Diabet, Nutriţie şi Boli
Metabolice, de filiala Timiş a Academiei de Ştiinţe Medicale şi de Organizaţia
Naţională Română pentru Ocrotirea Copiilor şi Adolescenţilor cu Diabet. La
simpozion au participat peste 120 de medici de diverse specialităţi din întreaga
ţară: pediatri supraspecializaţi în diabet, diabetologi, endocrinologi şi
rezidenţi în diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice.
Programul
ştiinţific a fost extrem de variat, cuprinzând conferinţe pe teme teoretice şi
practice foarte actuale şi incitante, din domeniul diabetului zaharat al
copilului şi adolescentului, precum şi workshopuri constând în discuţii şi
dezbateri pe marginea unor cazuri clinice problematice, pregătite de participanţii
la simpozion. Conferinţele au fost susţinute de lideri de opinie ai
diabetologiei pediatrice mondiale, din SUA, Belgia, Luxemburg, precum şi din
România. Prof. dr. Stuart J. Brink
(SUA) a conferenţiat pe tema „Prevenţia şi vindecarea diabetului zaharat tip
1“, prof. dr. Harry Dorchy (Belgia)
a prezentat tema „Competenţa emoţională şi funcţionarea familiei: relaţia cu
controlul glicemic şi calitatea vieţii, la copiii şi adolescenţii cu diabet
zaharat tip 1“, prof. dr. William L.
Clarke (SUA) a abordat teme referitoare la variabilitatea glicemică
(„Variabilitatea glicemică – contează?“) şi la rolul automonitorizării
glicemice ambulatorii („Jurnalul de autocontrol glicemic: ce e de făcut?“). Dr. Carine de Beaufort (Luxemburg) a
prezentat pe larg „Tranziţia de la pediatru la diabetologul de adult: o pantă
alunecoasă“ şi a detaliat ultimele ghiduri privind monitorizarea glicemică („Măsurarea
ambulatorie a glicemiei: recomandări şi aplicaţii“), iar prof. dr. Lynda K. Fisher (SUA) a conferenţiat pe tema foarte
actuală a tratamentului diabetului zaharat tip 2 la copii şi adolescenţi,
prezentând rezultatele studiului TODAY (Treatment Options for type 2 Diabetes
in Adolescents and Youth), date publicităţii la începutul la începutul lunii
mai 2012. De asemenea, prof. dr. Viorel Şerban
(Timişoara) a susţinut o conferinţă pe tema „Controlul glicemic în diabetul
pediatric, în România“, iar conf. dr.
Adrian Vlad (Timişoara) a prezentat date recente privind epidemiologia
diabetului zaharat tip 1 la copiii şi adolescenţii din România.
Workshopurile au avut ca temă conduita
practică în tratamentul insulinic la copiii şi adolescenţii cu diabet zaharat
tip 1, fiind prezentate numeroase cazuri cu anumite caracteristici clinice şi
terapeutice, pe marginea cărora s-au discutat în plen opţiunile de management,
rezultând necesitatea abordării personalizate a fiecărui pacient.
Extrem de utilă şi interesantă a fost şi
sesiunea de postere, în care au fost prezentate progresele înregistrate de
diabetologia pediatrică din România şi au fost expuse rezultatele Centrului
Medical „Cristian Şerban“ din Buziaş, unic în ţara noastră, prin profilul său.
Lucrările ştiinţifice, cuprinzând analiza a mii de cazuri internate în acest
spital, au arătat efectele benefice asupra controlului glicemic (scăderea
hemoglobinei glicozilate) ale educaţiei medicale specifice, efectuate în cursul
internării, şi ale măsurării glicemiei la domiciliu, de minimum patru ori pe
zi, subliniind importanţa furnizării gratuite a unui număr mai mare de
bandelete de glicemie tuturor copiilor şi tinerilor cu diabet zaharat tip 1.
Cele mai importante concluzii ale acestui tradiţional simpozion au fost următoarele:
1. În ultimii zece ani, în România, se înregistrează
o creştere constantă a incidenţei diabetului zaharat tip 1, fenomen explicat atât
prin diagnosticul unui număr mai mare de cazuri noi, de la an la an, cât şi
prin reducerea populaţiei infantile din ţara noastră.
2.
Perfecţionarea pregătirii specialiştilor (diabetologi pediatri şi de adulţi)
din România, accesul mai bun la autocontrolul glicemic, îmbunătăţirea nivelului
de educaţie pentru boală al pacienţilor şi al familiilor acestora a dus la
ameliorarea calităţii asistenţei medicale acordate copiilor cu diabet zaharat
de tip 1, după cum o indică valorile mai mici, înregistrate în ultimii ani, ale
hemoglobinei glicozilate HbA1c (de la peste 11% în 1998, la o medie de 8,5% în
2011).
3. Algoritmii şi schemele de terapie cu
insulină utilizate în România sunt, aproape în totalitate, de tip intensiv (basal-bolus), cu patru-cinci prize pe
zi. Cel mai bun control glicemic se întâlneşte la pacienţii trataţi intensiv,
care efectuează automonitorizare glicemică ambulatorie optimă (patru
glicemii/zi).
4. În România, deşi există insuline de
ultimă generaţie, iar preocupările pentru tratamentul copiilor sunt tot mai
intense, rezultatele sunt doar parţial satisfăcătoare, în special din cauza
accesului încă insuficient la autocontrolul glicemic optim, a educaţiei
deficitare şi a complianţei şi aderenţei încă nesatisfăcătoare la terapie ale
pacienţilor şi familiilor lor.
5. Obezitatea la copii are o incidenţă în
continuă creştere, atingând pe alocuri proporţiile unei veritabile epidemii. Ea
creşte riscul apariţiei diabetului zaharat de tip 2 şi a altor tulburări
metabolice.
6. Prevenirea şi tratamentul diabetului
zaharat tip 2 la copii constă atât în modificarea stilului de viaţă, prin măsuri
nutriţionale corecte şi prin combaterea sedentarismului (atenţie la educaţia
fizică în şcoală!), cât şi în administrarea medicaţiei antidiabetice şi chiar a
insulinei, precoce după diagnostic.
7. La nivel mondial, există preocupări ale
cercetării ştiinţifice menite să pună la punct metode de vindecare a diabetului
zaharat tip 1, eliberând astfel pacienţii de povara injecţiilor de insulină, însă
aplicarea acestora în practică este încă foarte îndepărtată.
8. În Romania există încă un număr total
insuficient de diabetologi pediatri (în jumătate dintre judeţele ţării nu există
nici măcar unul singur, iar în Bucureşti sunt doar câţiva, la un mare număr de
copii bolnavi), ceea ce impune instituirea urgentă a unui sistem de pregătire
de scurtă durată a unor asemenea specialişti, bine instruiţi, în lipsa cărora
situaţia riscă o degradare accentuată.
9. Rezultatele excelente obţinute de
Centrul Medical „Cristian Şerban“ din Buziaş, specializat în managementul
diabetului pediatric din Romania şi aflat pe lista centrelor europene de
excelenţă (din anul 2011), justifică intensificarea acţiunii de adresare spre
acesta, de către medicii curanţi din ţară, a unui mai mare număr de copii şi
tineri cu diabet zaharat rău controlat.
Prin tematica variată abordată, prin
calitatea excepţională a lectorilor, prin implicarea activă a participanţilor
la discuţiile din cadrul workshopurilor şi prin calitatea lucrărilor prezentate
în cadrul sesiunilor poster, simpozionul de anul acesta, de la Buziaş, a fost
unul dintre cele mai reuşite de până acum.
