La
Iaşi, în perioada 18–20 aprilie a.c., s-au desfăşurat lucrările Congresului Naţional
al Societăţii Române de Coloproctologie, ediţia a III-a. Partea ştiinţifică a
manifestării a inclus secţiuni de coloproctologie şi gastroenterologie, cursuri
practice cu transmisii live din sălile de operaţii, workshopuri şi, pentru
asistenţii medicali, un curs de îngrijire a pacienţilor stomizaţi.
Organizatorii evenimentului au fost: Universitatea de Medicină şi Farmacie
„Grigore T. Popa“ Iaşi, Societatea Română de Coloproctologie, Societatea Română
de Chirurgie, Societatea Română de Gastroenterologie şi Hepatologie, Societatea
Română de Neurogastroenterologie, Societatea Română de Endoscopie Digestivă,
Asociaţia Institutului Regional de Oncologie Iaşi, Romanian Ostomy Patient
Support Foundation, Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România. Preşedinte a fost prof. dr. Viorel
Scripcariu, Institutul de Oncologie Iaşi, care ne-a acordat un scurt interviu.
– Ce rol joacă, în peisajul medical românesc,
Societatea Română de Coloproctologie?
– Societatea Română de Coloproctologie a luat fiinţă în
anul 2010, la Timişoara, la iniţiativa mai multor chirurgi care se ocupă de
tratarea afecţiunilor cu colorizare colorectală şi a regiunii perianală. Este
un organism care s-a dorit a fi o secţiune în cadrul Societăţii Române de
Chirurgie. Această societate cuprinde chirurgi şi gastroenterologi care
activează şi în domeniul coloproctologiei. Societatea este condusă de un preşedinte,
trei vicepreşedinţi şi trei membri, un trezorier şi un secretar general, aleşi
pe câte un an. Primele două congrese, după constituire, au avut loc la Timişoara
şi au fost conduse de profesorul Lazăr Fulger, profesor de chirurgie la
Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara, respectiv, de conferenţiarul
Adrian Goldiş, gastroenterolog la aceeaşi universitate. Eu am fost ales anul
trecut preşedinte al societăţii, şi în felul acesta am reuşit să organizez
congresul de anul acesta, de la Iaşi.
– Cum s-au desfăşurat primele două ediţii la
care făceaţi referire?
– Primele două ediţii ale congresului au avut aceeaşi sferă
de adresabilitate: coloproctologia. Pentru că patologia este dominată de
neoplasme, cele mai multe din temele congreselor au avut legătură cu
neoplasmele colorectale, dar şi cu afecţiuni din domeniul proctologiei
(hemoroizi, fisuri anale etc.). În ce priveşte gastroenterologia, cealaltă
ramură reprezentată în societatea noastră, are anumite teme specifice, cum ar
fi, de pildă, bolile inflamatorii ale colonului, tulburările de motivitate
colorectală etc.
– Am constatat că şi anul acesta au existat cele două secţiuni
despre care aţi vorbit. Ce noutăţi aduce această ediţie?
– Ediţia din acest an
s-a bucurat de o participare mult mai numeroasă: au fost aproape 500 de înscrişi
şi participanţi la congres. Lucrările s-au desfăşurat pe parcursul a două zile
– 19 şi 20 aprilie –, iar cu o zi înaintea congresului au avut loc trei cursuri
precongres: un curs de gastroenterologie (screeningul în cancerul colorectal),
unul de nutriţie a pacientului oncologic, al treilea fiind cursul de chirurgie,
care a avut ca temă tratamentul multimodal în cancerul de rect, jos situat, şi
anume în cancerele care se soldează cu excizia rectului, adică cele foarte
avansate local. Cursul a avut o parte teoretică, cu prelegeri ale invitaţilor
legate de acest subiect şi o sesiune de transmisie live din sala de operaţie a
Institutului de
Oncologie din Iaşi. Concret, în două săli de operaţii au fost
efectuate două intervenţii concomitente, una care s-au desfăşurat prin chirurgie
laparoscopică, pentru cancerul de rect, şi una clasică, la un alt pacient. Pot
spune că aceste cursuri au fost de succes, pentru că au avut o participare
numeroasă. Sesiunile ulterioare au fost de gastroenterologie şi de chirurgie.
Nu am dorit să amestecăm cele două componente pentru că au subiecte şi teme
oarecum diferite. Anul acesta am avut o participare internaţională importantă şi,
în acest context, am avut onoarea să-l avem printre noi pe preşedintele Societăţii
Europene de Coloproctologie, profesorul Soren Lauberg din Danemarca. Şi noi
avem membri în această societate, chiar eu am fost reprezentantul acesteia la
nivel naţional, timp de cinci ani. Am mai avut invitaţi din Franţa, doi
profesori de chirurgie de la Spitalul „Georges Pompidou“ din Paris, de
asemenea, chirurgi de la Spitalul „Saint Mark“ din Londra, care este un spital
de renume în chirurgia colorectală. De asemenea, din Germania am avut un
invitat, care ne-a prezentat o lucrare privind afecţiunile avansate, canceroze
peritoniale, precum şi un invitat din Italia, gastroenterolog, profesorul
Ignazio Grattagliano, care a vorbit despre tulburările funcţionale în patologia
coloproctologică. Nu în ultimul rând, am avut pe cineva şi din Ungaria,
profesorul Laszlo Damyanovich, un prieten al chirurgilor români.
– În programul evenimentului aţi avut un curs şi
pentru asistenţii medicali din acest domeniu…
– Într-adevăr, aceasta a fost chiar o noutate a
congresului: un curs în care s-a vorbit despre stomaterapie, îngrijirea unui
bolnav care are un anus contra naturii, cum se ştie în popor, ce necesită o
îngrijire specială. Din păcate, în ţara noastră nu există specialitatea de
stomaterapeut, cum există în multe alte ţări. Cursul a fost condus de două
asistente din Marea Britanie şi a fost un succes.
– Medicina este într-o continuă evoluţie. Este
mai uşor astăzi, în anul 2013, raportat la momentul când v-aţi început
dumneavoastră cariera de chirurg?
– Mai uşor nu putem spune că este, însă, aşa cum vedeţi, şi
la noi în ţară activitatea medicală se află pe o pantă ascendentă de mai mulţi
ani. Dovadă este chiar Institutul de Oncologie din Iaşi, care este al treilea
institut din ţară, după Cluj şi Bucureşti. Beneficiem de condiţii deosebite, de
o aparatură foarte bună, încât putem spune că este cel mai dotat din ţară în
structurile sale: oncologie medicală, radioterapie, hematologie oncologică şi
chirurgie oncologică. Avem un bloc operator cu opt săli de operaţii, foarte
bine dotate. Activitatea nu este mai uşoară, dar condiţiile sunt cu mult mai
bune decât în trecut.
