Al 27-lea Congres al Federaţiei Simpozioanelor Internaţionale Danubiene pe tema Diabetului Zaharat, desfăşurat la Budapesta, a adus actualizări în managementul complicaţiilor DZ. Interviuri cu câţiva din participanţii manifestării, în grupajul realizat de dna dr. Loredana Mădălina Popa.

 "> Congresul FID: actualizări în managementul complicaţiilor din diabetul zaharat - Viața Medicală
Diverse

Congresul FID: actualizări în managementul complicaţiilor din diabetul zaharat

de Dr. Loredana Mădălina POPA - iul. 20 2012
Congresul FID: actualizări în managementul complicaţiilor din diabetul zaharat

Al 27-lea Congres al Federaţiei Simpozioanelor Internaţionale Danubiene pe tema Diabetului Zaharat, desfăşurat la Budapesta, a adus actualizări în managementul complicaţiilor DZ. Interviuri cu câţiva din participanţii manifestării, în grupajul realizat de dna dr. Loredana Mădălina Popa.

 

În perioada 28–30 iunie 2012, la Budapesta, a avut loc al 27-lea Congres al Federaţiei Simpozioanelor Internaţionale Danubiene pe tema Diabetului Zaharat (FID). Deschiderea oficială a reuniunii a fost făcută de prof. dr. Michael Roden (Germania), preşedintele FID. La această manifestare ştiinţifică au participat medici din Europa Centrală şi de Est, iar speakeri au fost personalităţi precum prof. dr. Janos Gal, prof. dr. Peter Kempler, prof. dr. Laszlo Barkai, prof. dr. Tamas Varkonyi (Ungaria), prof. dr. Dan Zigler (Germania), conf. dr. Ioan Vereşiu (România), prof. dr. Nicholas Papanas (Grecia) şi mulţi alţii. Prezentăm, în grupajul alăturat, câteva din concluziile ştiinţifice desprinse din lucrările prezentate în cadrul Congresului FID 2012.

 

Terapia patogenică în diabetul zaharat
Prof. dr. Peter Kempler (Ungaria), preşedintele organizatoric al Congresului FID

 
     – Care este rolul terapiei orientate patogenetic în manage­mentul neuropatiei diabetice?
    – Scopul este să încetinească, să oprească sau să anuleze evoluţia şi progresia neuropatiei diabetice şi să reducă simptomele şi semnele acesteia. Există deci un scop dual al terapiei orientate patogenetic.
     – Care sunt mecanismele prin­cipale implicate în etiopatogenia neuropatiei diabetice?
    – Etiopatogenia neuropatiei diabetice este extrem de complexă şi are la bază mecanisme metabolice şi vasculare care includ activarea diferitelor căi alternative, printre care polihexozaminele sau acetilglicerolul.
     – Terapia patogenetică combinată a neuropatiei diabetice aduce vreo valoare suplimentară pacienţilor?
     – De regulă, în tratamentul diabetului cu hipotensiune, folosim aproape întotdeauna combinaţii, poate trei sau patru medicamente în acelaşi timp. Neuropatia diabetică este prea puţin diagnosticată şi tratată. Adesea, nu tratăm neuropatia sau o tratăm prea târziu şi cu doze mari, deci mai bine am încerca s-o tratăm cu doze potrivite, la timpul potrivit. Practic, este o complicaţie cronică şi este vorba efectiv despre un tratament pe viaţă. În multe cazuri, trebuie să aplicăm o terapie combinată pe o durată de timp mai mare şi există date experimentale şi clinice care vin în sprijinul acestei teorii. Neuropatia diabetică este o problemă serioasă de sănătate, ea putând afecta funcţionalitatea pacientului, dispoziţia acestuia, precum şi calitatea vieţii. De aceea, trebuie intervenit la timp cu tratamentul corespunzător fiecărui tip de pacient şi fiecărui simptom.
     – Cum a decurs organizarea acestei reuniuni?
     – Congresul a avut un număr important de participanţi, cred că este un record în istoria FID. Sunt peste 400 de participanţi din 31 de ţări, majoritatea din ţările Europei de Est.

 
Neuropatia diabetică: diagnostic şi tratament
Prof. dr. Dan Ziegler (Germania)
 
     – Care este rolul benfotiaminei şi al acidului alfa-lipoic în cadrul tratamentului simptomatic din polineuropatia diabetică şi cum influenţează pe termen lung evoluţia bolii?
     – Cred că aici este foarte im­portant să menţionăm posibilitatea combinării benfotiaminei şi a acidului alfa-lipoic cu medicamente simpto­matice. Deşi nu există, deocamdată, studii care să urmărească modul în care această asociere influenţează simptomatologia din neuropatia diabetică, este uşor de presupus că ea este benefică, datorită efectelor pozitive pe care le prezintă fiecare din aceste tratamente, separat. În mod clar, benfotiamina şi acidul alfa-lipoic sunt medicamente care pot, pe termen lung, să încetinească evoluţia polineuropatiei.
     – Ce medicamente consideraţi ca primă linie de tratament simptomatic în neuropatia diabetică?
     – De regulă aş spune duloxetina şi pregabalina, ca primă linie, iar dacă nu sunt contraindicaţii, antidepresivele. Un tratament eficient şi potrivit trebuie identificat pentru fiecare pacient, printr-o titrare atentă a dozelor, bazată pe eficienţă şi reacţii adverse.
     – Există date privind prevalenţa neuropatiei diabetice? Este acest diagnostic realizat corect?
     – Din datele epidemiologice de care dispunem, apreciem că minimum o treime din pacienţii cu diabet au polineuropatie. Bineînţeles că procentul celor cu neuropatie dureroasă e mai mic, cam jumătate, aproximativ 15% din total. Diagnosticul nu este uniform, aşa că nu există criterii generale care să ducă la un consens. Fiecare îşi foloseşte propriile scoruri. Sunt multe scoruri ce pot fi folosite, iar în funcţie de acestea şi de definiţia neuropatiei, prevalenţa poate varia. Dacă rezumăm toată literatura despre prevalenţă, numărul mediu este exact 30%. Convingerea mea este că fiecare al treilea pacient cu diabet are polineuropatie.
     – Poate fi relevantă diagnosticarea polineuropatiei începând din prediabet?
   – Cred că da. Mai ales în impaired fasting glucose (IFG), condiţie prediabetică în care nivelul de glucoză este crescut peste cel normal. Prevalenţa polineuropatiei în IFG, în Germania – Augsburg, este de 9%, ceea ce e destul de mult. Aceasta se compară cu doar 1% din populaţie cu toleranţă normală la glucoză. Consider că mai ales IFG e asociat unei prevalenţe mai mari, iar dacă pacientul vine la doctor cu neuropatie idiopatică, dureroasă sau nu, doctorul trebuie să facă un test oral de toleranţă la glucoză, pentru a confirma sau exclude suspiciunea de prediabet sau de diabet. De asemenea, tratamentul pentru durerea neuropatică din diabetul cronic relevant clinic trebuie iniţiată cât mai repede posibil. Acest tratament are ca obiectiv nu doar ameliorarea durerii, dar şi îmbunătăţirea calităţii vieţii, a funcţiei fizice şi emoţionale, precum şi a calităţii somnului. Între medicamentele cu eficienţă similară ar trebui să fie preferate cele cu un risc scăzut de efecte secundare, renale şi cardiovasculare.

 
Piciorul diabetic – date epidemiologice
Conf. dr. Ioan Vereşiu (Cluj-Napoca)

 
     – Care sunt cei mai importanţi factori ce influenţează epidemiologia ampu­taţiilor în piciorul diabetic?
     – Aşa cum a reieşit şi din prezentarea mea, neuropatia şi arteriopatia sunt factori binecunoscuţi, dar, de asemenea, traumele „minore“ produse de încălţămintea nepotrivită şi lipsa de îngrijire a unui picior care, în general, şi-a pierdut capacitatea de a percepe senzaţiile de zi cu zi, pentru care mulţi dintre noi ne schimbăm poziţia, ne aşezăm, ne schimbăm pantofii, deci aceste inaparente traume sunt de fapt la fel de importante ca şi neuropatia diabetică şi arteriopatia; ele se adaugă pentru riscul de amputaţii. Şi infecţiile care pot complica ulceraţiile sunt foarte greu de stăpânit.
     – Ce opţiuni terapeutice avem pentru piciorul diabetic?
     – Există mai multe opţiuni terapeutice. Dintre ele, trebuie să menţionez în primul rând o atenţie crescută din partea colegilor mei asupra acestui subiect. În primul rând, evaluarea riscului pentru ulceraţii ale picioarelor este una dintre componentele obligatorii ale aşa-zisei evaluări anuale a pacienţilor cu diabet. Este la fel de important ca pacienţii consideraţi cu un risc mai mare să fie urmăriţi mai frecvent, mai insistent. Cu alte cuvinte, creşterea gradului de preocupare pentru acest subiect ar fi probabil cel mai important pas înainte care s-ar putea face, inclusiv din partea medicilor diabetologi, dar şi din partea colegilor noştri medici de familie.
     – Care sunt incidenţa şi prevalenţa piciorului diabetic în România?
     – Datele noastre privind incidenţa ulceraţiilor, care nu sunt la nivel naţional – aşa cum sunt cele pe amputaţii pe care le-am prezentat –, ci pe eşantioane evaluate, arată că între 3 şi 5% din pacienţii cu diabet au în orice moment al evaluării o ulceraţie a picioarelor. Un procent destul de mare, de aproximativ 5%, au avut o ulceraţie în antecedente, iar din acest punct de vedere înregistrăm o prevalenţă superioară ţărilor din vestul Europei şi Statelor Unite.
     – Care sunt concluziile generale ale prezentărilor legate de neuropatia diabetică şi piciorul diabetic?
     – Polineuropatia diabetică periferică, mixtă senzitivă şi motorie este cea mai frecventă formă de afectare nervoasă în diabet şi una dintre cele mai frecvente complicaţii cronice ale diabetului zaharat. Ea se poate manifesta fie prin dureri şi parestezii care afectează calitatea vieţii pacienţilor, fie prin pierderea sensibilităţii şi creşterea riscului pentru ulceraţii şi amputaţii. S-au făcut progrese în descifrarea mecanismelor patogenetice şi, în consecinţă, şi în intervenţiile terapeutice. Se poate vorbi astăzi şi de un tratament patogenetic (acidul alfa-lipoic şi benfotiamina au efecte confirmate în mai mult studii), care poate fi asociat tratamentului simptomatic. Educaţia specifică a pacienţilor este, de asemenea, foarte importantă.

 
Tandemul diabetolog – chirurg
Prof. dr. Amorin Popa (Oradea)

 
     – Care au fost principalele teme ale congresului?
    – Dezbaterile din cadrul congresului au vizat teme de importanţă generală, foarte actuale; se poate vedea legătura dintre diabet şi cancer, implicaţiile riscului cardiovascular, terapiile moderne cu inhibitori DPP4 şi, din acest punct de ve­dere, mi se pare evidentă intenţia de a aduce în prim-plan experienţa foarte valo­roasă a medicilor din Europa Centrală şi de Est, în contextul epidemiei de diabet zaharat din această regiune, cu soluţiile sale. Faptul că întotdeauna avem ocazia, la marile congrese, să ne prezentăm experienţa, ne face să venim cu idei şi cu observaţii personale care completează experienţa occidentală. Abor­darea subiectelor mi se pare mult mai pragmatică prin faptul că nu este neapărat o discuţie teoretică, ci de multe ori sunt date concrete, practice, statistice, pe care le putem compara cu ale noastre, astfel încât să rezulte o discuţie foarte utilă.
     – Unul din subiectele larg dezbătute a fost polineuropatia diabetică. De ce?
     – Polineuropatia diabetică a fost unul dintre subiectele importante abordate. Această patologie reprezintă unul dintre elementele cele mai vulnerabile ale vieţii pacientului cu diabet. Neuropatia diabetică este principalul factor de risc în apariţia piciorului diabetic. După cum s-a văzut şi în prezentarea dlui conf. dr. Ioan Vereşiu, boala poate să ducă la amputaţii cărora, la acest moment, nu le cunoaştem prevalenţa.
     De ce se întâmplă acest lucru?
     – Pentru că raportările medicilor chirurgi sunt incomplete, apoi pentru că de multe ori amputaţiile sunt mai multe decât indicaţiile, adică nu există o decizie coroborată între diabetolog şi chirurg; adesea, cum este de exemplu şi în experienţa mea, chirurgul te cheamă după ce a făcut amputaţia – acesta este, de altfel, unul dintre cele mai vulnerabile şi sensibile subiecte ale îngrijirii pacientului cu diabet.
     – Ce intervenţii terapeutice sunt recomandate la pacientul cu neuropatie diabetică?
     – Unul dintre scopurile noastre este să îmbunătăţim calitatea vieţii pacientului; noi nu avem tratament etiologic, eventual cel legat de echilibrul metabolic, dar avem tratamente patogenetice foarte bune, cum este cel antioxidant cu acid alfa-lipoic, cel de compensare a deficitului de vitamină B1 cu benfotiamina, precum şi tratamente legate de terapia durerii, care, pe de o parte, acţionează asupra sistemului nervos central, pe de alta ameliorează durerea şi îmbunătăţesc calitatea vieţii. Desigur, trebuie să luăm în considerare asocieri terapeutice, logica unei indicaţii terapeutice încă din momentul diagnosticului diabetului sau al neuropatiei diabetice şi, bineînţeles, dozajul terapeutic, pentru că în general se remarcă o subdozare nu numai din cauza indicaţiilor medicului, ci şi a costului acestui tratament.

 
Recomandări terapeutice
Dr. Alin Ştirban (Germania)

 
     – Ce rol joacă benfotiamina în tratamentul neuropatiei diabetice?
     – Date din studii clinice arată că benfotiamina, un precursor al vitaminei B1 (tiamina) cu o biodisponibilitate mai bună decât aceasta din urmă, este eficientă în tratamentul neuropatiei diabetice. Studii cu durata tratamentului între trei şi şase săptămâni au arătat că benfotiamina reduce în special durerea din neuropatia diabetică. Un studiu efectuat de Stracke şi colab. a arătat că benfotiamina în combinaţie cu vitaminele B6 şi B12 îmbunătăţesc viteza de conducere nervoasă, un parametru funcţional foarte important. În plus, există date care arată că pacienţii cu diabet prezintă o hipovitaminoză B1 ca urmare a eliminării renale crescute, ce nu poate fi compensată prin măsuri dietetice. Tratamentul cu diuretice poate, de asemenea, creşte pierderile renale de tiamină. În viitor, aceste aspecte ar putea extinde indicaţia benfotiaminei dincolo de tratamentul neuropatiei dia­betice. Există deja numeroase date care arată – în special pe modele animale – că benfotiamina este în măsură să protejeze împotriva complicaţiilor diabetului prin reducerea unor mecanisme cu efect toxic celular. Date clinice susţin această ipoteză, mai ales în ceea ce priveşte neuropatia diabetică, aşa cum am menţionat anterior. Studii clinice preliminare sugerează că benfotiamina are efecte protective vasculare, iar studii efectuate cu tiamină sugerează că aceasta poate reduce progresia nefropatiei diabetice.
     Pornind de la experienţa dumneavoastră clinică, care sunt dozele eficiente de benfotiamină în prevenţia şi tratamentul complicaţiilor diabetice?
     – În primul rând, tratamentul trebuie adaptat de la pacient la pacient, în funcţie de intensitatea simptomelor. Doza iniţială trebuie să fie între 300 şi 600 mg pe zi pentru o perioadă de cel puţin patru şi până la 12 săptămâni, până la cuparea simptomelor. Studiul BENDIP a arătat cele mai bune rezultate cu o doză de 600 mg/zi. După această perioadă, dozele trebuie reduse la 150–300 mg/zi. Problema este că ne lipsesc studii care să arate pentru ce perioadă trebuie administrată benfotiamina, dar dacă ne gândim că toate mecanismele care duc la formarea complicaţiilor diabetului sunt perpetue, probabil că este necesară şi o substituţie de durată. Această decizie trebuie însă să o ia fiecare medic în parte împreună cu pacientul său şi în concordanţă cu particularităţile acestuia. Este important şi faptul că profilul de siguranţă al benfotiaminei este foarte bun, efectele secundare fiind rare.

 
Implicaţii în practica clinică
Dr. Julieta Cristescu (Bucureşti)
 
     – Care ar fi bilanţul Congresului FID?
   – A fost un program ştiinţific foarte bine structurat. Subiectele abordate au atins metode şi rezultate ale screeningului în DZ ca mijloc de depistare preventivă a bolii propriu-zise, a complicaţiilor cardio­vascu­lare, implicarea elementului educaţional ca mijloc de tratament de bază al DZ, ştiut fiind că pacientul cu această afecţiune joacă un rol activ în tratamentul propriei afecţiuni. Au fost discutate noile cercetări legate de mecanismele patogenetice ale complicaţiilor DZ, pentru a se ajunge la modalităţi terapeutice dintre cele mai noi, care intervin direct în procesele fiziopato­logice. Ne-am bucurat de prezenţa unor mari personalităţi ale diabetologiei internaţionale, care au transmis rezultate ale multor studii clinice recente. Apreciez ca foarte utilă această manifestare ştiinţifică internaţională, cu lucrări de calitate, de real folos în practica clinică zilnică.
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe