Anul acesta, Congresul naţional de reumatologie a pus în dezbatere o serie de progrese reale înregistrate în diagnostic şi terapie. Mai mult, evenimentul s-a remarcat printr-o serie de premiere. Care au fost acestea şi ce subiecte au ţinut „capul de afiş“ la reuniunea reumatologilor români aflăm de la dl Dan Dumitru Mihalache şi dna dr. Claudia Laslo.

"> CONGRESUL NAŢIONAL DE REUMATOLOGIE 2012 - Viața Medicală
Diverse

CONGRESUL NAŢIONAL DE REUMATOLOGIE 2012

CONGRESUL NAŢIONAL DE REUMATOLOGIE 2012

Anul acesta, Congresul naţional de reumatologie a pus în dezbatere o serie de progrese reale înregistrate în diagnostic şi terapie. Mai mult, evenimentul s-a remarcat printr-o serie de premiere. Care au fost acestea şi ce subiecte au ţinut „capul de afiş“ la reuniunea reumatologilor români aflăm de la dl Dan Dumitru Mihalache şi dna dr. Claudia Laslo.

Premiere şi abordări unitare

 

   Ajuns la a XIX-a ediţie, Congresul Naţional de Reumatologie din acest an a reunit peste 500 de specialişti reumatologi şi 150 de asistenţi medicali. Timp de trei zile – în perioada 25–27 octombrie a.c. – aceştia au participat la discuţii, prezentări, studii de caz şi simpozioane. Ediţia din acest an a adus o serie de noutăţi, atât în ce priveşte subiectele abordate (sclerodermia, guta, miozitele şi vasculitele), cât şi în structura sa. Congresul propriu-zis a fost precedat de cursul postuniversitar sud-est european de reumatologie pediatrică şi a adultului. „Este pentru prima dată când organizăm un curs sub patronajul EULAR (Liga Europeană împotriva Reumatismului); el a fost dedicat reumatologiei pediatrice şi a adultului, cu scopul unei abordări unitare a bolilor reumatice care afectează atât copiii, cât şi adulţii“, a declarat prof. dr. Ruxandra Ionescu, preşedinta Societăţii Române de Reumatologie (SRR).

În echipă cu medicii de familie

   O altă premieră a congresului a fost reprezentată de sesiunile dedicate asistenţilor medicali cu preocupări în reumatologie. „Este evident că suntem o echipă: pacient, medic şi asistent medical, deci trebuie să şi acţionăm ca o echipă. Peste 150 de asistenţi medicali din ţară au sosit la Bucureşti pentru sesiuni dedicate lor“, explică prof. dr. Ruxandra Ionescu. Potrivit acesteia, intervenţia promptă, în faze incipiente, asupra inflamaţiei unei articulaţii este esenţială. Dacă nu se intervine la timp, se poate ajunge chiar la dizabilitate, dar nu numai: fiind vorba de o afecţiune sistemică, boala inflamatorie reumatică poate afecta şi alte organe – plămâni, inimă, rinichi, ochi. „Practic, în afecţiunile articulare, de multe ori avem nevoie de ajutorul ortopezilor, ne sfătuim cu specialiştii în cardiologie, nefrologie etc., pentru ca pacientul să primească tratamentul corespunzător“, mai precizează specialistul. Din păcate însă, la noi, pacienţii cu boli inflamatorii reumatice ajung destul de târziu la medicul reumatolog. „Va trebui să ne orientăm foarte mult spre educarea pacienţilor şi, de asemenea, spre formarea unei echipe cu medicii de familie, ca atunci când aceştia văd un pacient cu o suferinţă reumatică să îl trimită imediat la reumatolog“, completează preşedinta SRR.

Registrul român de boli reumatice

   Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, afecţiunile reumatice reprezintă cea mai frecvent raportată cauză de boală în rândul populaţiei adulte. Aproape jumătate dintre adulţi prezintă în antecedente simptome osteoarticulare sau anomalii musculoscheletice evidenţiabile prin examen clinic, iar 10% din populaţie prezintă, din această cauză, un grad de dizabilitate.
   Peste 200 de afecţiuni sunt înglobate în categoria bolilor reumatice. Potrivit conf. dr. Cătălin Codreanu, directorul Centrului de Boli Reumatismale „Dr. Ion Stoia“ Bucureşti şi vicepreşedinte al SRR, în ultimii ani, frecvenţa bolilor reumatice este în creştere, mai ales pentru că asistăm la un proces de îmbătrânire a populaţiei.
    „Iniţiativa SRR, privind înfiinţarea Registrului român de boli reumatice, a venit ca urmare a intenselor solicitări ale autorităţilor sanitare, care ne cer să prezentăm date reale, din populaţia ţării noastre, privind afecţiunile reumatice, în primul rând artrita reumatoidă“, precizează conferenţiarul bucureştean. Potrivit acestuia, Registrul va permite o evidenţă corectă a situaţiei pacienţilor cu artrită, dar va şi facilita activitatea specialiştilor reumatologi. Se va şti astfel cu exactitate câţi bolnavi sunt diagnosticaţi în ţara noastră, de ce formă de boală suferă aceştia, tipurile de articulaţii implicate, evoluţia naturală a bolii pe termen lung, precum şi răspunsul la tratament (inclusiv reacţiile adverse, toleranţa şi siguranţa terapiei pe termen lung).

Prevenţie şi diagnostic precoce

   Atunci când vorbim despre prevenţie, spune dr. Cătălin Codreanu, în cazul acestor afecţiuni trebuie să avem în vedere recunoaşterea lor la timp – prevenţia secundară, a complicaţiilor, care nu poate fi făcută decât de medicul reumatolog. Acesta are la îndemână metode moderne de investigaţie (imagistică şi de laborator), ce trebuie efectuate diferenţiat, cu discernământ, în funcţie de forma bolii.
   „În funcţie de informaţiile pe care le obţine, reumatologul va alege şi modalitatea corectă de tratament: posologie, schema cea mai eficientă etc. Toate acestea nu pot fi şi nu trebuie făcute după ureche sau după bunul plac al pacientului, stabilirea tratamentului fiind strict atributul medicului reumatolog“, precizează conf. dr. Cătălin Codreanu.
   O altă latură a specialităţii, ce nu trebuie omisă, este patologia pediatrică. Cea mai frecventă afecţiune reumatologică întâlnită la copil este artrita reumatoidă juvenilă, care, dacă nu este depistată şi tratată din timp, poate produce dizabilitate severă. Dar, „În ţara noastră, specialiştii pediatri specializaţi în boli musculoscheletice, în domeniul afecţiunilor reumatismale, au făcut progrese majore şi pot să asigure consultaţii de înaltă calitate“, ne asigură vicepreşedintele SRR.

 

Dan Dumitru MIHALACHE

 

 
Progrese reale în diagnostic şi terapie

 

   Puţine sunt specialităţile medicale care au beneficiat de progrese reale în înţelegerea mecanismelor patogenice ale bolilor şi în terapeutică, aşa cum s-a întâmplat, în ultimii ani, cu reumatologia. Adevărata dimensiune a acestor noutăţi, generatoare de multiple subiecte şi discuţii ştiinţifice, s-a reflectat şi la a XIX-a ediţie a Congresului Naţional de Reumatologie, organizat la Muzeul Naţional de Artă, în perioada 25–27 octombrie a.c.
   În premieră, în acest an a fost organizat cursul postuniversitar sud-est european în reumatologia pediatrică şi a adultului (23–25 octombrie), cu scopul de a-i informa pe mai tinerii reumatologi asupra noutăţilor din domeniu, dar şi de a le oferi ocazia de a discuta liber cu lectorii despre cazurile dificile şi problemele cu care se confruntă. Cursul a beneficiat de prezenţa a numeroşi experţi în reumatologie, din ţară şi din străinătate, printre care îi amintim pe prof. dr. Nemanja Damjanov, secretarul general EULAR, şeful Institutului de Reumatologie din Belgrad şi preşedintele Asociaţiei de Reumatologie din Serbia, prof. dr. Maurizio Cutolo (Genova), prof. dr. Czirják László (Pécs), vicepreşedinte al Societăţii Maghiare de Reumatologie, dr. Vanessa Smith (Ghent), prof. dr. Dimitrios Boumpas (Heraklion). Din România au participat importanţi specialişti reumatologi din centrele mari ale ţării: prof. dr. Ruxandra Ionescu, conf. dr. Cătălin Codreanu, conf. dr. Denisa Predeţeanu, conf. dr. Andra Bălănescu, conf. dr. Mihai Bojincă (Bucureşti), prof. dr. Lia Georgescu (Tg. Mureş), prof. dr. Simona Rednic (Cluj-Napoca), cărora li s-au alăturat specialişti pediatri (prof. dr. Doina Pleşca, conf. dr. Nicolae Iagăru) şi oftalmologi (prof. dr. Liliana Mary Voinea).
   Congresul şi-a deschis porţile într-un amestec de emoţii, care au atins toate simţurile, de la bucuria de a fi împreună în aventura cunoaşterii, la mirosul de levănţică şi atingerea de catifea, până la imaginile îndrăzneţe ale unor locuri unde numai temerarii pot ajunge, toate învăluite de muzica lui Vivaldi. Amfitrioana evenimentului, prof. dr. Ruxandra Ionescu, preşedinta Societăţii Române de Reumatologie (SRR), a ţinut să le mulţumească acelora din seva cărora au reuşit să crească generaţii de reumatologi profesionişti. Dsa, în numele SRR, a acordat două premii de excelenţă, dlor prof. dr. Eugen Popescu şi prof. dr. Ştefan Şuţeanu, pentru contribuţia adusă în domeniul reumatologiei.
   În ceea ce priveşte lucrările congresului, simpozioanele, comunicările orale, sesiunile de postere, toate acestea şi-au propus actualizarea informaţiilor ştiinţifice, precum şi un reuşit schimb de experienţă, într-un domeniu în care noutăţile sunt la ordinea zilei.
   Astfel, apariţia, în ultimii 20 de ani, a agenţilor biologici, obţinuţi prin inginerie genetică, a schimbat prognosticul şi perspectiva pacienţilor cu boli reumatice inflamatorii. Dacă, de exemplu, până acum doi ani, aceşti agenţi erau folosiţi numai în poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă şi artropatia psoriazică, acest tip de medicamente a pătruns şi în alte zone ale reumatologiei, astfel încât astăzi sunt disponibili agenţi biologici şi pentru lupusul eritematos sistemic sau pentru osteoporoză. Congresul a prezentat şi experienţa românească în domeniu, în ceea ce priveşte atingerea obiectivelor propuse cu noii agenţi terapeutici, precum şi în obţinerea efectului maxim dorit, în aşa fel încât tratamentul să fie cost-eficient.
   Noutăţile în reumatologie au vizat şi poliartrita reumatoidă, cea mai frecventă afecţiune reumatismală inflamatorie (1% din populaţie). Conf. dr. Cătălin Codreanu a afirmat că parte din progresele înregistrate ţin, în primul rând, de recunoaşterea timpurie a bolii. Şi acest lucru a fost permis, pe de o parte, prin accesul la investigaţii de laborator sofisticate, ce au introdus, pe scară largă, utilizarea unor autoanticorpi (de exemplu, anticorpii antipeptide ciclice citrulinate); pe de altă parte, s-au introdus şi unele criterii, validate şi recunoscute de societăţile internaţionale în domeniu, care permit recunoaşterea timpurie a bolii. La acestea se alătură şi metodele imagistice moderne – ultrasonografia, cu examinarea sistematică a articulaţiilor mici, pentru identificarea fenomenelor de sinovită activă, precum şi imagistica prin rezonanţă magnetică. Ambele metode pot să ajute la un diagnostic precoce al bolii şi, implicit, la administrarea cât mai rapidă a tratamentului.
   Un alt aspect ţine de posibilitatea de reparare a eroziunilor articulare, odată instalate. Dacă până acum 10–15 ani se credea că procesul de degradare articulară ar fi ireversibil, în prezent cunoaştem că acest fenomen poate fi oprit şi chiar inversat, graţie terapiei biologice iniţiate în faza timpurie a bolii.
   Tot sub semnul „noului“ s-a situat şi atenţia deosebită acordată bolilor musculare – miozite şi miopatii – şi, pentru prima dată, acest subiect a fost dezbătut într-o sesiune plenară. Explicaţia este simplă: pe de o parte, odată cu stabilirea unor criterii de diagnostic şi cu îmbunătăţirea tehnicilor pentru diagnosticul pozitiv (detectarea autoanticorpilor miozitici specifici), s-a constatat că aceste boli nu sunt atât de rare aşa cum se credea; pe de altă parte, aceleaşi suferinţe musculare au o importanţă deosebită, întrucât unele dintre ele, la vârsta adultă, pot fi manifestări paraneoplazice.
   Congresul a programat multe comunicări despre medicamente noi, precum şi despre raportul eficienţă/siguranţă, în special în ceea ce priveşte un grup foarte utilizat de produse farmaceutice – antiinflamatoarele non-steroidiene. Conf. dr. Andra Bălănescu a precizat că, pentru această clasă terapeutică, se vorbeşte atât despre siguranţa gastrointestinală (efectele adverse incluzând ulcere şi hemoragii digestive), cât şi despre siguranţa cardiovasculară. Aceasta din urmă este un concept dezvoltat în ultimii şapte ani, când au fost aprofundate mecanismele ce pot favoriza trombozele, crescând astfel riscul de accident vascular cerebral şi de infarct de miocard, sau agrava hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă. Aceste probleme au stat, de exemplu, la baza apariţiei unui nou medicament, care combină naproxenul, un antiinflamator dovedit a avea cel mai mic risc cardiovascular, şi esomeprazolul, un bun inhibitor de pompă protonică.
   Nu doar medicamentele noi s-au luat în discuţie, ci şi cele mai vechi, dar deosebit de utile în practica reumatologilor. A fost şi cazul vitaminei D (mai noul „hormon D“), care nu numai că rămâne în actualitate, dar pare să fie implicată în apărarea antiinfecţioasă, iar deficienţa de vitamină D a fost corelată cu afecţiuni autoimune.
   Fără a putea epuiza temele de discuţie şi noutăţile pe care Congresul Naţional de Reumatologie le-a oferit anul acesta, ar mai trebui amintit că, în reumatologia românească, se vorbeşte cu bucurie despre echipă, atunci când se are în vedere îngrijirea pacienţilor. Astfel, cu ocazia aceluiaşi eveniment, s-au făcut auziţi şi asistenţii medicali în reumatologie, care şi-au lansat oficial societatea profesională proprie (Societatea Română a Partenerilor Medicali pentru Reumatologie) şi au organizat prima lor reuniune.
Dr. Claudia LASLO

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe