Newsflash
Diverse

De la cercetare fundamentală la sănătate publică

de Prof. dr. Mihai NECHIFOR - dec. 6 2012
De la cercetare fundamentală la sănătate publică
   Desfăşurat la o lună după al 13-lea Congres Interna­ţional de Magneziu, al optulea Congres Român de Magneziu (copreşedinţi conf. dr. Paul J. Porr şi prof. dr. Mihai Nechifor), găzduit de Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, în perioada 15–17 noiembrie 2012, a demonstrat o serie de lucruri importante: capacitatea şi dorinţa Societăţii Române de Cercetare a Magneziului (SRCM) de a continua organizarea de reuniuni de un nivel ridicat, interesul ştiinţific major pentru acest domeniu – atât pentru cercetarea fundamentală, cât şi pentru cea clinică –, precum şi numărul important de studii din domeniu (inclusiv multe care nu au fost prezentate la recentul congres mondial). Cercetători din şapte state au prezentat lucrări la Sibiu, rezumatele urmând a fi publicate în revista Magnesium Research.
   În prima zi a congresului, s-a desfăşurat un curs postuniversitar cu tema: „Magneziul – de la implicaţiile în pato­logie la utilizările terapeutice“. În cadrul programului educaţional au conferenţiat prof. dr. Danina Muntean (Timişoara), prof. dr. Ioan Guţiu (Bucureşti), dr. Monica Măgheruşan (Cluj-Napoca), conf. dr. Paul Porr (Sibiu), prof. dr. Mihai Nechifor (Iaşi), dr. Radu Chicea (Sibiu), conf. dr. Corneliu Zeana (Bucureşti). Cursul a fost focalizat pe unele dintre principalele probleme ale medicinii contemporane: aterogeneza şi patologia cardiovasculară, indicaţii şi utilizări ale magneziului în patologia obstetricală, implicaţii ale deficitului de magneziu în gastroenterologie, cu relevarea posibilităţilor de utilizare a acestui cation în terapia unor afecţiuni, implicaţii ale magneziului în afecţiunile psihiatrice şi neurologice. A fost subliniată necesitatea de a se recomanda – atât în practica ambulatorie, cât şi în spitale – dozarea magneziului intraeritrocitar, deoarece magneziul este un cation preponderent intracelular. Circa 54% din totalul magneziului din organism se găseşte în os, 45% în alte celule şi numai 1% în plasmă şi lichidul interstiţial. Determinarea magneziul plasmatic ne oferă informaţii despre 0,5–1% din magneziul din organism, ceea ce este, desigur, insuficient şi adesea derutant. Nu o dată, rezultatul analizei plasmatice creează imaginea falsă a unei normalităţi.
   Şi în privinţa rezultatelor terapiei cu magneziu se face uneori aceeaşi greşeală. Utilizarea sulfatului de magneziu în eclampsie şi necesitatea de a corecta deficitul magnezic la femeia gravidă pe parcursul sarcinii, pentru a reduce numărul de stări preeclamptice, sunt măsuri terapeutice şi profilactice care ar trebui cunoscute de toţi medicii şi aplicate în practică. Numeroase date arată că magneziul are o acţiune parţial protectoare la nivel cardiac faţă de efectele ischemiei şi efect antiaterogen la nivelul endoteliului vascular. În diferite psihoze şi, mai ales, în depresia majoră şi în tulburarea bipolară, s-a constatat – înaintea aplicării oricărui tratament – un nivel scăzut al magneziului intraeritro­citar, iar diferite medicamente anti­depre­sive şi modulatoare ale dispoziţiei (din grupe farmacologice şi cu structuri chi­mice diferite) ameliorează starea clini­că, concomitent cu creşterea concen­traţiei intracelulare a acestui cation bivalent.
   Referitor la terapia cu produse ce conţin magneziu, aceasta trebuie urmată zilnic, pe o durată de şase-opt săptămâni, uneori chiar mai mult. Magnezioterapia are foarte puţine contraindicaţii. Practic, nu se va administra terapie cu magneziu în insuficienţa renală acută şi cronică şi în cazul alergiilor la preparatele cu magneziu (caz în care este posibilă, adesea, înlocuirea unui preparat cu altul, pentru că factorul alergizant nu este magneziul, ci alt component).
   Lucrările prezentate în cadrul congresului au adus date interesante asupra posibilităţilor de lărgire a ariei terapiei cu magneziu. Menţionăm, în continuare, o parte dintre acestea.
   Ingestia de magneziu a scăzut progresiv, în cursul ultimului secol, atât în ţările occidentale, cât şi în România, dar rămâne mai ridicată în SUA, comparativ cu statele europene. O ingestie scăzută de magneziu se asociază cu o creştere a incidenţei obezităţii şi a altor boli metabolice. În unele ţări se fac eforturi pentru a elabora, pe baze ştiinţifice, recomandări clare asupra necesarului zilnic de magneziu. Acest lucru este corelat (şi trebuie corelat şi în ţara noastră) cu cercetări susţinute, pentru a se determina cât magneziu conţine raţia zilnică de alimente real ingerate de diferite grupuri populaţionale, de vârste şi condiţii socioeconomice diferite, în diverse regiuni (André Mazur, Franţa).
   Magneziul s-a dovedit util în terapia sindromului de intestin iritabil. Acesta este frecvent întâlnit la persoane cu deficit de magneziu, iar administrarea terapiei cu orotat de magneziu şi corectarea deficitului a dus la dispariţia simptomelor sau la ameliorarea semnificativă a bolii în 75% din cazuri (Paul Porr, România).
   S-au acumulat date ce arată că magneziul reduce toxicitatea cadmiului şi a altor metale grele şi ar trebui administrat în scop terapeutic în intoxicaţiile cu aceste metale (Vesna Matovic´, Serbia). Nivelul magneziului se corelează negativ cu concentraţia urinară a fenolilor la persoanele expuse profesional la fenoli şi la alţi solvenţi (Felicia Grădinaru, România).
   Administrarea de magneziu zilnic 1 g/zi p.o. timp de patru-şase săptămâni a determinat reducerea dependenţei de nicotină şi a numărului de ţigarete la marii fumători (peste 20 de ţigarete/zi). Deoarece există atât date experimentale, cât şi clinice, care arată ca magneziul reduce intensitatea dependenţei de diferite substanţe adictive şi cum sunt date care arată frecvenţa ridicată a deficitului de magneziu la fumători, considerăm că eliminarea deficitului de magneziu poate contribui la reducerea dependenţei de nicotină şi a fumatului. Unele date arată că stresul este un factor de vulnerabilitate faţă de adicţia de diferite substanţe. Magneziul reduce influenţa factorilor stresanţi asupra creierului şi, pe această cale, ar putea reduce vulnerabilitatea faţă de dezvoltarea farmacodepen­denţelor (Mihai Nechifor, România).
   Prolapsul valvei mitrale se asociază cu deficitul prelungit de magneziu. Uneori, spasmofilia se asociază cu prolapsul valvei mitrale şi cu unele aritmii cardiace, dintre care cea mai malignă este torsada vârfurilor. În această aritmie, magneziul are o acţiune terapeutică remarcabilă (Corneliu Zeana, România). Magneziul are şi un efect antiaritmogen în cazul unor tulburări de ritm cu mecanism central, dar nu şi în cea indusă prin administrarea intracerebroventriculară de angiotensină II (Gabriela Cioca şi colab., Romania). Acest cation este un factor important în protecţia faţă de aritmiile de reperfuzie, care pot fi o cauză de moarte pentru bolnavii cu infarct de miocard la care se produce reperfuzia miocardului (Ronald Smetana, Austria).
   Cercetări experimentale au arătat că magneziul are o acţiune parţial protectoare faţă de efectele diabetului experimental streptozotocinic la nivelul tractului genital, la femela de şobolan negravidă, atât pe endometru, cât şi pe foliculii ovarieni (Cristina Galeş şi colab., România). Faptul indică posibilitatea unor efecte benefice la nivelul aparatului genital feminin la administrarea magneziului în afara sarcinii. Deficitul de magneziu se corelează, în cercetări clinice, cu dislipidemiile şi cu diabetul zaharat şi ar putea fi implicat în patogenia sindromului metabolic (Ioan Guţiu, România).
   Alexandru Manea şi colab. (România) au arătat că, la bolnavii cu parodondopatie cronică marginală, nivelul salivar al calciului este mai redus, dar cel al magneziului este mai crescut decât la oamenii sănătoşi.
   Problema identificării factorilor genetici ce contribuie la anomalii ale concentraţiilor intra- şi extracelulară ale magneziului este unul din subiectele actuale de studiu, cu implicaţii majore atât pentru înţelegerea mecanismelor patologice, cât şi pentru terapeutică. Jürgen Vormann (Germania), după ce a relevat date statistice arătând că un nivel redus al aportului de magneziu este un factor de risc pentru dezvoltarea hipertensiunii în timpul sarcinii, a arătat că gena SLC41A1, care codează molecula ce determină schimbul membranar Na+/Mg2+, este semnificativ mai exprimată în placenta femeilor preeclamptice, comparativ cu placenta femeilor care au avut o evoluţie a sarcinii fără complicaţii. În sarcina normală, expresia genei ce codează TRPM6 (unul dintre canalele ionice ce permit intrarea magneziului în celulă) este crescută comparativ cu expresia aceleiaşi gene la femeile negravide sănătoase. Acest fapt este de natură a facilita creşterea concentraţiei intracelulare a magneziului în sarcină, cel puţin în unele celule şi ţesuturi.
   S-au prezentat şi date obţinute în studii efectuate la Iaşi, ce evidenţiază o corelaţie pozitivă semnificativă statistic între aportul alimentar de fructe şi legume bogate în magneziu şi concentraţia magneziului intraeritrocitar (Victoria Papadopol, România).
   În ansamblu, congresul SRCM a arătat că există foarte multe date referitoare la rolul şi locul cationilor bivalenţi în mecanismele patogenice ale unei game largi de afecţiuni şi că aria de aplicare terapeutică a acestor cationi se extinde mereu. Credem că este strict necesar ca facultăţile de medicină să ofere viitorilor medici mai multe cunoştinţe în acest domeniu, care ar trebui să fie mai mult abordat şi de învăţământul postuniversitar.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe