Vreme de două zile (11 şi 12 iunie), la Bucureşti, s-au desfăşurat lucrările Health Forum 2015, în cadrul căruia s-au dezbătut subiecte la zi din sectorul farmaceutic (prima zi) şi cel de sănătate (a doua zi).
Discuţiile din prima zi s-au purtat în principal pe marginea Ord. m.s. nr. 75/2009 privind modificarea preţurilor medicamentelor prin finalizarea procesului de publicare a două cataloage de preţuri pentru medicamente: Catalogul Naţional al Medicamentelor (CaNaMed) şi Catalogul naţional public al medicamentelor.
Marius Tănasă, vicepreşedintele Agenţiei Naţionale a Medicamentului (ANM), a explicat că preţurile din CaNaMed sunt pentru cei aflaţi în contract cu Casa de asigurări. Pentru ceilalţi operatori preţurile sunt cele din Catalogul naţional public: „Cred că sunt sub 10% cei care nu au contract cu Casa“, a declarat Tănasă. Potrivit acestuia, ANM urmăreşte să existe pe piaţă medicamente sigure la preţuri bune, „vrem o scădere a automedicaţiei şi să încurajăm consultul“.
În acelaşi timp, Iulian Trandafir, directorul general al unei companii farmaceutice spune că existenţa a două cataloage de preţuri este o modalitate condamnată deja în alte ţări, cum ar fi Spania. El crede că acest ordin va fi probabil sancţionat de Consiliul Concurenţei, pentru că „distruge piaţa“.
În opinia lui Daniel Popescu, reprezentantul unei alte companii farmaceutice, statul trebuie să aibă în vedere asigurarea pacienţilor cu medicamentele necesare afecţiunii cu care se prezintă la medic: „Ce înseamnă pentru un pacient că în Catalogul naţional un medicament are preţul de un leu dacă nu îl găseşte în nicio farmacie? “.
În prezent, farmaciile sunt pe profitabilitate zero, iar distribuitorii sunt sub 1%, arată Cristina Munteanu, director executiv al Asociaţiei Distribuitorilor şi Retailerilor Farmaceutici din România (ADRFR): „Ne punem problema existenţei într-o astfel de piaţă“.
Dan Zaharescu, directorul executiv al ARPIM, spune că orice producător de medicamente este în primul rând un agent economic responsabil faţă de pacient, dar şi faţă de angajaţii săi: „În mod obiectiv, nu avem cum să nu vorbim despre aspectele economice atunci când vorbim despre medicamente, or incertitudinile de ordin legislativ au dus deja la un blocaj în sistem“.
Petru Crăciun, directorul general al Cegedim, spune că în prezent, în România există o cerere foarte mare de medicamente, dar şi o ofertă mare. Din păcate, acestea nu sunt bine corelate: „România reprezintă 1% din piaţa medicamentelor din Europa şi ar trebui să încerce să se alinieze, nu să întoarcă Uniunea Europeană pe dos din dorinţa de a oferi medicamente ieftine“, a afirmat el.
Dacă nu primeşte banii la timp, Unifarm percepe penalizări
CNAS îşi doreşte o rată a vindecării mai mare pentru a avea cât mai mulţi contributori sănătoşi, afirmă Horia Cristian, vicepreşedinte la Comisia pentru sănătate şi familie din Camera Deputaţilor. Asigurătorii privaţi vor practic acelaşi lucru şi să facă profit. Angajatorii îşi doresc muncitori sănătoşi şi fideli. Politicienii vor sănătate pentru toţi şi bani pentru sistemul sanitar. În 2015, fondul de asigurări de sănătate este de 22 miliarde de lei, adică 3,2% din PIB, adaugă acesta: „Avem însă 1001 de categorii care contribuie cu 0%. Practic, în România contribuie la buget cinci milioane de oameni, asiguraţi sunt 18 milioane de oameni, iar cu capacitate de muncă nouă milioane“.
În opinia sa, 70% din bugetul aferent sănătăţii ar trebui să fie acoperit de sistemul de stat, o parte dintr-un cont de economii de sănătate, iar restul din asigurările private: „Asigurarea de sănătate ar trebui să fie problema personală a fiecăruia şi nu a angajatorului“. El chiar propune ca angajatorul să nu mai fie obligat să plătească atât cât plăteşte în prezent la asigurările de sănătate, ci să contribuie cu 2% într-un cont de economii de sănătate. Acesta ar fi foarte util, putând asigura serviciile sanitare necesare angajatului sau chiar să fie ataşat pensiei, în cazul în care nu este utilizat. În cazul în care angajatul şi-ar da demisia, suma strânsă ar rămâne angajatorului.
Prof. dr. Mircea Cinteză, vicepreşedinte la Colegiul Medicilor din România (CMR), a atras atenţia asupra tratamentelor care nu sunt adoptate şi în România, spunând că la noi nu există o regulă prin care marile inovaţii să fie considerate în funcţie de succesul pe care îl au la vindecare. Programul de infarct miocardic, de exemplu, a fost un succes, dar în acest moment se adresează numai unui singur tip de infarct, deşi există un alt tip cu incidenţă dublă care nu este luat în calcul, afirmă acesta. Îngrozitor este şi că medicamentele ieftine nu se găsesc pe piaţă pentru că distribuitorii nu mai sunt interesaţi de ele, dar pentru mulţi pacienţi sunt vitale: „Compania Naţională Unifarm ar trebui să fie obligată să aducă acele medicamente ieftine şi necesare vieţii, medicamente pe care distribuitorii nu le aduc, nefiind profitabile. Trebuie să le asigure pentru că altfel se pierd vieţi şi este vina noastră concretă“, a declarat profesorul Cinteză.
Vicepreşedintele CMR a subliniat şi problema existentă în ceea ce priveşte mentenanţa echipamentelor, atrăgând atenţia că, nefiind bani pentru service, aparatele sunt reparate numai atunci când se strică. Aparatele scumpe şi vitale ar trebui să fie însoţite neapărat de un contract de service, pentru că de ele depind vieţi.
Conf. dr. Carmen Orban, manager al Institutul Clinic Fundeni, a vorbit de asemenea despre problemele generate de lipsa medicamentelor, arătând că spitalele pot face cerere la Unifarm pentru medicamentele ieftine care nu se găsesc, dar Unifarm vrea plata la un anumit interval de timp, în timp ce spitalele pot plăti doar atunci când primesc bani de la Casa de asigurări: „Unifarm ne percepe penalităţi, chiar dacă nu este vina noastră, a unităţii, ci a Programului, iar dacă vine Curtea de Conturi te întreabă: de ce tu ca manager plăteşti penalităţi? În opinia lor asta înseamnă că nu ţi-ai făcut meseria cum trebuie“. În Institutul Clinic Fundeni, 11.500 de pacienţi primesc servicii medicale în regim de spitalizare în fiecare lună.
Modelul potrivit pentru România
Dr. Cristian Buşoi, deputat în Parlamentul European, membru în Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, a dorit să completeze faptul că în România sunt în sistemul sanitar 8,5 milioane de plătitori în mod direct. El spune că niciun sistem nu este lipsit de critici, dar sunt ţări europene, nu doar dintre cele avansate, care au ajuns totuşi la un echilibru şi nu se află într-o permanentă criză. Există în Uniunea Europeană două mari modele: sistemul de sănătate naţional fără a fi o contribuţie de sănătate şi un sistem de asigurări de sănătate de mai multe feluri: „Dacă ar fi să optăm pentru un model, personal cred că foarte potrivit ar fi cel al Franţei. Mai exact, finanţare publică obligatorie de 70% şi restul să fie finanţat prin asigurări private deductibile”.
Dr. Vasile Ciurchea, preşedintele CNAS, a făcut câteva precizări cu privire la cardul naţional de sănătate, amintind că el este obligatoriu de la 1 mai. Deşi rugase atât furnizorii, cât şi pacienţii să îl folosească înainte de această dată, majoritatea factorilor implicaţi nu au folosit cardul: „Sigur că la 1 mai au existat probleme privind folosirea sa, dar înainte de această dată am spus că sunt interesat să ştiu ce probleme are sistemul. Suntem în continuare deschişi să avem întâlniri cu specialiştii furnizorilor de servicii de sănătate pentru a le oferi informaţiile de care au nevoie pentru a utiliza cardul de sănătate. Faptul că totuşi sistemul funcţionează s-a văzut începând cu 5 mai, când s-a inversat numărul serviciilor utilizate cu card şi cele fără card (care sunt aferente copiilor şi altor categorii de pacienţi) “, a declarat Vasile Ciurchea.
