Peste
un miliard de persoane din întreaga lume sunt afectate de dizabilitate, cu
multiple consecinţe negative: nivel educaţional scăzut, număr mic de angajări,
rata sărăciei crescută, stare de sănătate precară. Deşi aceste persoane au
aceleaşi nevoi de sănătate ca şi restul populaţiei, în cazul lor, există o
probabilitate de două ori mai mare ca facilităţile de care au nevoie să fie
neadecvate la furnizorii de servicii de sănătate, una de trei ori mai mare ca
serviciile de sănătate să le fie refuzate şi una de patru ori mai mare să fie
prost trataţi de sistemul sanitar. Dizabilitatea a constituit tema centrală a
celui de-al 37-lea Congres naţional de reabilitare medicală cu participare
internaţională, desfăşurat la Sibiu. Acesta s-a bucurat de participarea a peste
500 de medici specialişti în reabilitare medicală şi fiziokinetoterapeuţi, care
au urmărit lucrările în sesiuni de rapoarte, comunicări orale, postere, precum şi
simpozioane de firmă, cu tematici diverse, precum reabilitarea medicală,
reabilitarea în afecţiuni neurologice, afecţiuni ale oaselor şi articulaţiilor.
Prof.
dr. Adrian Bighea, preşedintele Societăţii Române de Reabilitare Medicală
(SRRM), a prezentat Planul de acţiune 2014–2021 al OMS „Sănătate mai bună
pentru toate persoanele cu dizabilitate“, adoptat în mai a.c., la a 67-a
Adunare mondială a sănătăţii. Obiectivele acestuia sunt: eliminarea barierelor şi
îmbunătăţirea accesului la serviciile şi programele de sănătate, întărirea şi
extinderea reabilitării, abilitării, tehnologiei de asistare, serviciilor de
asistare şi sprijin şi a reabilitării pe baze comunitare; îmbunătăţirea colectării
de date relevante şi comparabile internaţional privind dizabilitatea şi
sprijinirea cercetării în dizabilitate şi servicii conexe. România, ca şi
celelalte state membre OMS, trebuie să implementeze acţiunile propuse şi să le
adapteze la circumstanţele naţionale specifice, iar SRRM joacă rolul central în
acest proces. Conform raportului, 70 de milioane de persoane au nevoie de scaun
cu rotile, dar numai 15% din aceştia au acces la unul. 360 de milioane de
persoane au tulburări de auz moderate sau grave, dar producţia de aparate
auditive acoperă doar 10% din necesar. Creşterea accesibilităţii la servicii
medicale reduce disparităţile în starea de sănătate prin: îmbunătăţirea
politicilor şi a legislaţiei, înlăturarea barierelor către servicii medicale,
informaţie şi echipamente; îngrijiri medicale la costuri suportabile;
antrenarea întregului personal în probleme de dizabilitate; investiţii în
servicii specifice pentru dizabilitate; impulsionarea cercetării ştiinţifice în
domeniu.
Friedrich
Mehrhoff (Germania) a discutat despre strategiile de reabilitare şi reintegrare
în muncă. Aproximativ un miliard de persoane din întreaga lume suferă de
dizabilitate, în 80% din cazuri dezvoltată de-a lungul vieţii, nu din naştere.
Ghidul de reîntoarcere la muncă şi reintegrare, publicat în noiembrie 2013, de
International Association of Social Security (ISSA), cuprinde strategii şi
programe relevante pentru toţi decidenţii în reabilitare, ce definesc
necesitatea abordării holistice şi individuale, intervenţia precoce, managementul
reabilitării, participarea, colaborarea şi calificarea profesioniştilor în
reîntoarcerea la muncă.
Prof.
univ. Jerome Bickenbach (Elveţia) a adus în atenţia asistenţei clasificarea
internaţională a funcţionării, a dizabilităţii şi a sănătăţii şi implementarea
Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, iar Per
Maximilian von Groote (Elveţia) a prezentat raportul OMS „Perspective internaţionale
asupra leziunilor măduvei spinării“, implicaţiile, diseminarea şi implementarea
acestuia în toate statele lumii. Scopurile raportului sunt de: a aduna informaţiile
privind leziunile medulare, în particular epidemiologie, servicii, intervenţii şi
politici; a reflecta experienţa trăită de aceste persoane din întreaga lume,
de-a lungul vieţii; a face recomandări bazate pe dovezi pentru acţiune. Incidenţa
globală a leziunilor medulare este estimată la 40–80 de cazuri la un milion de
persoane. În fiecare minut, o persoană suferă o astfel de leziune. Cele trei
cauze importante sunt accidentele rutiere, căderile şi violenţa. Persoanele cu
leziuni medulare au un risc de deces prematur de două-cinci ori mai mare decât
celelalte. Costurile sunt mai mari decât cele pentru afecţiuni comparabile
precum demenţă, scleroză multiplă, paralizie cerebrală sau tulburare bipolară.
Principalele
recomandări se referă la îmbunătăţirea răspunsului sectorului sanitar la
leziunile spinale, schimbarea atitudinii negative faţă de persoanele afectate,
asigurarea accesibilităţii la clădiri, transport, informaţii, promovarea cercetării
şi a colectării de date corespunzătoare. Pentru implementarea raportului în ţara
noastră este derulat un proiect, prin Programul de cooperare româno-elveţian,
Fundaţia Motivation România şi Swiss Paraplegic Research, în perioada
2013–2015. Printre activităţi se numără: cursuri despre CIF pentru profesioniştii
în dizabilitate; cursuri acreditate de OMS privind evaluarea şi prescrierea
adecvată a scaunelor cu rotile; evaluarea costurilor serviciilor de reabilitare
intra- şi extraspitaliceşti şi a îngrijirilor la domiciliu; crearea unui
call-center de urgenţă pentru persoanele cu leziuni medulare; dezvoltarea unui
ghid de practică pentru reabilitarea medicală a persoanelor cu leziuni
medulare, inclusiv protocoale de colaborare cu alte specialităţi medicale
implicate.
Iniţiativa
GATE (cooperare globală în tehnologia de asistare) a OMS a fost prezentată de
dr. Daiana Popa. Produsele de tehnologie de asistare sunt dispozitivele externe
ale cărui prim obiectiv este menţinerea sau ameliorarea funcţionării, a
independenţei, a participării ori a calităţii vieţii. Acestea pot fi pentru:
funcţiile mentale; funcţiile senzoriale; moblitate; comunicare şi formare de
competenţe; recreare şi sport; facilitarea activităţilor casnice – lucrative şi
accesibilizarea mediului. Iniţiativa presupune angajarea de parteneriate pentru
promovarea tehnologiei de asistare şi leadership; stimularea generării şi a
diseminării informaţiilor ştiinţifice; promovarea de politici, norme, ghiduri,
protocoale, bune practici – bazate pe dovezi ştiinţifice şi etică; suport
tehnic şi capacitate instituţională pentru asigurarea tehnologiilor de
asistare; generarea unui model de strategie naţională (sistem standardizat de
evaluare, managementul resurselor umane, modalităţi de rambursare); colaborare
internaţională pentru promovarea designului universal, distribuţie unitară,
informare specifică pentru diferite niveluri de asistenţă.
Prof.
dr. Adrian Bighea şi colab. au descris utilizarea câmpului electromagnetic
pulsat de mare putere în reabilitarea medicală. Beneficiile sale au fost
demonstrate în peste 2.000 de studii. Este utilizat pentru recuperarea după
accidente, leziuni din sporturi şi pentru controlul bolilor degenerative. După
această terapie au fost raportate efecte pozitive asupra ţesuturilor moi: scăderea
durerii, reducerea inflamaţiei, recuperare motorie mai rapidă, vindecare mai
rapidă a rănilor tegumentare, accelerarea formării capilarelor şi a regenerării
nervilor, reducerea necrozei tisulare.
Managementul
dizabilităţii şi serviciile de reabilitare în sistemul de asistenţă socială al
judeţului Dolj, un model demn de urmat şi în celelalte judeţe, au fost
prezentate de conf. dr. Eugenia Roşulescu şi colab. Audienţa a aflat de la
aceeaşi echipă şi despre noi oportunităţi de cercetare în reabilitare, cu
ajutorul infrastructurii de cercetare în ştiinţe aplicate „INCESA”, construită
la Craiova, în cadrul unui proiect european interdisciplinar. Reabilitarea
medicală post-AVC, din perspectiva trecutului, prezentului şi a noilor direcţii
pentru viitor, a fost discutată de conf. dr. Ioan Sorin Stratulat. Osteoporoza
a fost altă temă dezbătută pe larg – algoritm de evaluare clinică şi
reabilitare (conf. dr. Ioan Onac) şi managementul la vârstnici (dr. Mariana
Mihailov şi dr. Daiana Popa). Prof. dr. Adriana Sarah Nica a subliniat importanţa
siguranţei pacientului şi a educaţiei în reabilitare.
Experţi
internaţionali şi subiecte „fierbinţi“
Pornind
de la publicarea recentă de către secţiunea Medicină fizică şi de reabilitare a
Uniunii europene a specialiştilor medicali (UEMS) a lucrării „The field of
competence of physical and rehabilitation medicine“, cu ocazia congresului din
acest an am început şi noi o serie de prezentări ale temelor principale, precum
accidentul vascular cerebral, osteoporoza, fibromialgia. Trebuie remarcată
participarea foarte consistentă la lucrări a tinerilor specialişti, îndeosebi a
doctoranzilor, care au profitat de acest prilej pentru a-şi face cunoscute
preocupările de cercetare.Invitaţii
străini sunt personalităţi cu un rol major în elaborarea politicilor privind
dizabilitatea la nivel mondial. Per Maximilian von Groote, de la Universitatea
din Lucerna, este unul dintre editorii executivi ai raportului International Perspectives on Spinal Cord
Injury (IPSCI), apărut în acest an sub patronajul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii,
pe care l-a şi prezentat la congresul nostru. Este copreşedinte al Comitetului
de implementare al Raportului mondial privind dizabilitatea şi al IPSCI, din
cadrul Societăţii Internaţionale de Medicină Fizică şi de Reabilitare. Sumarul
acestui raport IPSCI a fost publicat până acum în limbile engleză, franceză,
germană, spaniolă şi română. Salut efortul Fundaţiei Motivation care a făcut ca
România să fie printre primele ţări în care s-a tradus acest material.
Jerome
Bickenbach, profesor la Queen’s University din Canada, este autorul mai multor
cărţi privind dizabilitatea şi, de asemenea, specialist în clasificarea internaţională
a funcţionării, a dizabilităţii şi a sănătăţii, care a reprezentat tema
principală a conferinţei sale. Friedrich Mehrhoff este doctor în drept,
coordonatorul strategiilor de reabilitare în Federaţia Germană a asiguratorilor
împotriva riscurilor, s-a implicat foarte mult în ultimii ani în managementul
dizabilităţii, în calitate de copreşedinte al Comisiei pentru ocuparea forţei
de muncă a OMS. Este autor al Guidelines
on Return to Work (RTW) and Reintegration, publicată de International Association of Social Security
(ISSA) din Geneva în noiembrie 2013, despre care a vorbit la reuniunea
noastră.
L-am
mai avut ca invitat pe Andrei Nanu, şef de lucrări asociat la UMF „Carol
Davila“ Bucureşti, care coordonează două programe naţionale de educaţie medicală
şi formare pentru medici în domeniul legislaţiei medicale aplicabile, în parteneriat
cu Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti din România şi
Ministerul Sănătăţii. Conferinţa sa privind vulnerabilităţile practicii
medicale din România în faţa acuzaţiilor de malpraxis a fost foarte apreciată şi
a stârnit numeroase discuţii.
În
afara programului ştiinţific, am avut ocazia să ne întâlnim cu membrii Societăţii
Române de Reabilitare Medicală în cadrul Adunării generale şi să discutăm pe
marginea unor teme care ne preocupă pe toţi. S-au exprimat opinii cu privire la
unele modificări ale Contractului-cadru şi la necesitatea continuării colaborării
cu Comisia de specialitate a Ministerului Sănătăţii. S-a discutat şi despre
strategia de întărire a SRRM prin creşterea numărului de membri şi a gradului
de participare a lor la activităţile societăţii, ca şi despre necesitatea îmbunătăţirii
reprezentării specialiştilor de reabilitare medicală din România în structurile
internaţionale. Totodată, s-a propus ca data următorului congres naţional de
reabilitare medicală să fie 23–25 septembrie 2015.
Prof. dr. Adrian
BIGHEA,
preşedintele Societăţii
Române de Reabilitare Medicală
