Pentru
întreg globul, 14 martie 2014 a fost Ziua Somnului, iar Institutul Marius Nasta
a marcat momentul sub sloganul „Somn
odihnitor, respiraţie uşoară, corp sănătos“. Un somn odihnitor, recuperator
este condiţia esenţială pentru a avea o zi bună şi o stare alertă, de vigilenţă,
fără risc de accident la volan. Somnul sănătos aduce o multitudine de beneficii
organismului, studiile clinice demonstrând că lipsa lui provoacă dereglări hormonale
şi creşterea apetitului.
Conferinţa
de presă organizată de secţiunea de somnologie a Societăţii Române de Pneumologie, la 14 martie
2014, la Institutul de Pneumologie „Marius Nasta“, a venit într-un moment
fericit, într-o perioadă când în institut se desfăşura concomitent competenţa
de somnologie, modulul II. Astfel că la conferinţă au participat principalele
forţe de pionierat în somnologie din România. Ce am aflat cu această ocazie? Au
fost lucruri bune, dar şi unele care stagnează şi pe care le-am numi
„durerile“, suferinţele noastre, într-un sistem care nu înţelege necesitatea
încurajării acestei supraspecializări. S-a vorbit despre menţinerea funcţională
a creierului plecând de la un somn sănătos, despre asediul produs de viaţa
modernă, de stresul cotidian şi activităţile în ture de noapte. Prof. dr.
Florin Mihălţan a discutat despre lipsa cronică de somn şi reflexia ei în cele
două variante de consecinţe patologice – insomnia (10% din populaţie) şi
hipersomnia – şi legătura lor, în cazul a 75% din bolnavi, cu sindroamele
depresive, şi cu afecţiunile cardiovasculare, obezitatea şi diabetul zaharat.
Dr. Oana Deleanu a prezentat din nou date despre proiectul european „Wake Up
Bus“, acea tatonare realizată în 18 ţări pe baza unui chestionar tradus, format
din 33 de întrebări. Potrivit rezultatelor acestui proiect, ne aflăm pe locul
zece în Europa în ceea ce priveşte procentul celor care relatează că au adormit
la volan şi pe locul cinci la capitolul prevalenţei accidentelor reale sau
evitate survenite prin adormire la volan (1,3% au adormit şi au avut accidente şi
15,9% au adormit, dar au evitat în ultima clipa accidentul). O altă discuţie a
vizat directiva Uniunii Europene în pregătire care va justifica pe viitor o
politică comună de identificare a problemelor generatoare de somnolenţă la
volan la şoferii profesionişti şi amatori, în toate ţările Uniunii. Dr.
Agripina Raşcu a subliniat importanţa abordării problemei şi prin prisma
medicinii muncii, ţinând cont şi de interferenţele cu codul rutier şi cu alte
profesii cu risc, unde vigilenţa scăzută şi somnolenţa sunt cei mai mari duşmani,
cu posibile consecinţe dramatice. În acest sens, un pas înainte a fost făcut
prin introducerea sindromului de apnee în somn, în forma ei severă, netratată,
la capitolul „inapt de muncă“, prin ordinul nr. 1.256 din 2013 pentru aprobarea
funcţiilor din siguranţa transporturilor pentru care sunt necesare avize de
aptitudine medicală şi/sau psihologică. Dr. Ştefan Mihăicuţă a ţinut o scurtă
informare pe tema poziţiei României în contextul strategiilor medicale
introduse de „European Society of
Research and Sleep“, în care a subliniat problemele de educaţie, dar şi
progresele şcolii româneşti în domeniu, prin extinderea laboratoarelor şi a
acreditării acestora. Nu în ultimul rând, a fost abordată şi somnologia
pediatrică. Medicul pediatru Mihaela Oros, un antemergător în domeniu, a
semnalat că încă avem paşi mulţi de făcut şi a atras atenţia că netratarea
acestei patologii la copii şi adolescenţi are consecinţe nefaste legate de
performanţele şcolare şi de patologiile conexe. Medicul a punctat şi paşii care
s-au făcut în domeniul creării unei asociaţii pentru copiii cu o astfel de
patologie a somnului şi în domeniul pregătirii pediatrilor pentru această nouă
provocare, prin conferinţele de somnologie pediatrică pe care le organizează.
Întrebările
ziariştilor şi reporterilor au permis sublinierea câtorva din marile dureri ale
specialiştilor care practică acest tip de asistenţă. Menţionăm aici lipsa finanţării
şi motivării financiare a celor care fac diagnostic şi terapie în domeniul
patologiei somnologice, indiferent dacă sunt asistenţi, tehnicieni sau medici,
absenţa recunoaşterii supraspecializării somnologiei, lipsa tehnicienilor şi a
asistenţei la domiciliu pentru această categorie de bolnavi, precum şi absenţa
unor programe de susţinere a tuturor activităţilor în domeniu, a unui număr
adecvat de laboratoare de somnologie. O altă problemă se traduce în frustrarea
medicilor şi pacienţilor care, după momentul diagnosticului, nu pot prescrie şi
beneficia de un aparat CPAP, de care depinde viaţa celor suferinzi, deoarece
această proteză respiratorie nu este compensată în ciuda repetatelor memorii
depuse la Ministerul Sănătăţii.
Au
fost „dureri“ mai vechi şi mai noi. Ne întrebăm, ca întotdeauna, dacă semnalele
de alarmă trase repetitiv în ultimii ani vor fi auzite de data aceasta de noua
conducere a Ministerului Sănătăţii.