A unsprezecea ediție a Zilelor medicale ale Spitalului Municipal de Urgență
Moinești s-a desfășurat între 7 și 9 iulie, reunind peste 500 de participanți
din întreaga lume. Acest eveniment a reușit să pună pe harta medicinii un
spital dintr-un oraș care numără cu aproximație douăzeci de mii de locuitori.
Omul sfințește locul, iar managerul bun crește spitalul
Am participat la un eveniment medical deosebit nu numai prin
ținută și profesionalism, ci și prin locul de desfășurare și al instituției
organizatoare. Dincolo de caracterul științific și de multitudinea de subiecte
dezbătute în conferințele Zilelor medicale ale Spitalului Municipal de Urgență
Moinești, merită apreciată performanța unui spital inițial mic ce deservea o
parte a populației județului Bacău, care a ajuns o unitate medicală impecabilă,
într-un context național în care sistemul medical își arată constant suferința
și limitele.
Nu demult, un nou scandal a arătat neputințele sănătății
românești, și aici mă refer la întâmplările tragice de la Spitalul de arși din
Capitală, un spital infectat până la zidărie de microbi și metehne de toate
felurile; un spital ce ar fi trebuit desființat de multă vreme și reinventat în
altă parte, în alte condiții și cu un alt destin. Problemele acestei unități
medicale specializate se cunosc de ani de zile, dar până la tragedia de la
Colectiv prea puțini oficiali și responsabili din sănătate le-au dat atenție.
Iar după Colectiv, în afară de zarva care a acoperit peisajul public, nimeni nu
a făcut nimic, lăsând lucrurile să evolueze din rău în mai rău, sub privirea
incredibil de pasivă a managementului acestei unități sanitare și a celorlalți
responsabili din sistemul public de sănătate.
Spitalul Municipal de Urgență Moinești este însă din cu totul
alt film. Este o demonstrație a faptului că dacă vrei, poți. Fără nicio fărâmă
din emfaza marilor spitale din marile orașe, spitalul din Moinești este un
exemplu de civilizație, modernitate și eficiență în ceea ce privește
managementul unei unități sanitare din România. Vorbesc explicit despre faptul
că omul sfințește locul! Spitalul este condus din 2001 de prof. dr. Adrian
Cotîrleț, unul din specialiștii și promotorii chirurgiei laparoscopice din
România. Doctorul Adrian Cotîrleț operează astfel de mai bine de douăzeci de
ani. A studiat această metodă în țară, apoi în străinătate, iar de atunci nu
numai că operează, dar este prezent la conferințe și evenimente de specialitate
în întreaga lume. În paralel cu profesia de medic și specialist în tehnica
intervențiilor chirurgicale cu laparoscopul, doctorul din Moinești a pus la
punct un spital care i-ar face să pălească de invidie pe mulți manageri din
sănătate, nu doar din România. Spitalul Municipal de Urgență din Moinești are
peste 400 de paturi, repartizate în nu mai puțin de 36 de secții și
compartimente diferite și asigură toate serviciile medicale conexe – radiologie
și imagistică, laborator de analize medicale, farmacie și un bloc operator cu
șase săli de operație, dotate ca la carte. De asemenea, aici s-au făcut și
recoltări de organe pentru transplant. Spitalul asigură opt linii de gardă
non-stop și, chiar dacă regimul de urgență îl așază în zona intervențiilor
acute, unitatea medicală are entități interne dedicate recuperării – de la
bolile cardiovasculare la cele respiratorii sau ortopedice. Și nu le-am
enumerat pe toate.
Unul dintre cele mai importante lucruri care trebuie menționate
despre acest spital este faptul că se află printre primele spitale acreditate
conform normelor în vigoare, în condițiile în care multe spitale din țara
noastră nu funcționează nici măcar în deplină legalitate din acest punct de
vedere. Un alt lucru cu care se mândrește spitalul din orașul moldovenesc este
calitatea corpului medical, calitate care i-a permis să răspundă provocării de
a se implica în munca de cercetare (spitalul este în mod oficial centru de
cercetare clinică) și de a lucra în programe la nivel internațional.
Asigurarea de servicii medicale de înaltă calitate – aceasta
este dorința afirmată de prof. dr. Adrian Cotîrleț de fiecare dată când este
întrebat despre direcția de dezvoltare a spitalului pe care îl conduce. Un
deziderat simplu, spus clar, care este motor pentru construcție și evoluție.
Când știi clar ceea ce vrei, când ești decis să muncești și când te implici cu
adevărat în ceea ce faci, nu poți greși. Chiar dacă sistemul are erori, chiar
dacă nu fiecare responsabil își face treaba așa cu se cuvine, poți construi.
Viziunea, voința și priceperea sunt instrumente în mâna oricui vrea să
construiască. Într-o lume medicală pe care o putem caracteriza ca bipolară,
folosind termenul din psihiatrie, Spitalul Municipal de Urgență Moinești este
„o floare rară“, iar reputația acestei instituții medicale a depășit de mult
granițele județului. Acest spital este rezultatul unui demers de excepție al
omului de la care toți am avea de învățat. Chapeau bas, domnule doctor
și director!
Prof. dr. Alexandru-Vlad CIUREA
De unsprezece ori „Bravo!“
Ca participant constant la acest eveniment, îmi fac o plăcută
datorie din a exprima câteva considerații asupra organizării și semnificațiilor
acestei manifestări tradiționale. De la început subliniez existența unui
program dens, bine structurat și ancorat în realitățile pe care le trăim. În afara
ședințelor operatorii demonstrative, particularitate a acestei manifestări, și
a trecerii în revistă a unei experiențe profesionale foarte variate, temele
principale au fost de o actualitate indubitabilă: infecțiile nosocomiale,
activitatea de transplant în România, managementul sanitar, locul și importanța
kinetoterapiei în practica medicală, sindromul apneei în somn ș.a.
Reuniunea s-a bucurat de o participare importantă, având
caracter internațional, prin prezența unor profesioniști de marcă din Turcia,
Italia, Austria, Ungaria, Statele Unite și Republica Moldova, fapt ce atestă că
Spitalul Moinești este intrat în circuitul internațional, cu o activitate
recunoscută și meritorie. În debutul evenimentului, prof. dr. Alexandru-Vlad
Ciurea, reputat neurochirurg român, a oferit asistenței rezultatele unui
„fascinant studiu despre asemănările dintre anatomia și patologia sistemului
nervos central și spinal ale omului și delfinului“, denumind plastic simpaticul
mamifer „vărul nostru“. Datele extrem de interesante, evocarea lui George Emil
Palade, cel care a sesizat primul asemănările dintre tubii uriniferi ai omului
și delfinului, au polarizat atenția și au justificat satisfacția auditoriului.
Nu mai puțin apreciată a fost expunerea profesorului Vasile Astărăstoae,
„Respectul demnității în sistemul de sănătate românesc“, care face referire
atât la demnitatea pacientului, cât și a medicului, noțiune atât de
controversată și deviată ca sens, manifestări și consecințe.
Au fost oferite, de asemenea, diplome de excelență și medalia
„Prof. dr. Dan Setlacec“, unor invitați străini și unor profesioniști de primă
mărime ai medicinii noastre. Sunt suficiente argumente pentru a afirma că și
actuala ediție a „Zilelor medicale“ ale Moineștiului se înscrie printre reușitele
majore ale activității științifice din țara noastră.
Doi profesioniști de marcă din Turcia au inițiat, prin
comunicările lor extrem de pertinente, discuțiile privitoare la una dintre
temele cele mai controversate ale contemporaneității, și anume moartea
cerebrală. Este pivotul, placa turnantă a activității de transplant și, în
același timp, zona care incumbă probleme etice particulare, responsabilitate
majoră pentru un șir întreg de specialiști, dar care poate fi și punctul în
care pot surveni abuzurile, din nefericire, oricând posibile, ba și semnalate
în diverse zone ale lumii. Comunicatorii au conturat foarte bine principiul
definitoriu al activității de transplant – „o viață se sfârșește, începe o
alta“, exemplificând prin cazul special al morții cerebrale la femeia
însărcinată, în care trebuie păstrată, pe cât posibil, viața fătului.
Din păcate, activitatea de transplant din țara noastră este mult
rămasă în urmă. O legislație ezitantă și prost definită, lipsurile materiale și
multe alte cauze fac ca această activitate de importanță majoră să păstreze
încă un caracter ocazional, întâmplător, uneori chiar eroic. Profesioniștii fac
și ei ce pot. Este greu de înțeles de ce nu putem realiza nici măcar acele
lucruri care ar fi posibile fără investiții deosebite. Este suficient să mă
refer la promovarea, publicitatea și vizibilitatea acestei activități, nu
aproape, ci total absentă. Ați văzut printre anunțurile de interes general de
pe micul ecran care ne sfătuiesc să consumăm doi litri de apă pe zi, să evităm
consumul de sare, zahăr și grăsimi, vreunul care să invite oamenii la donare de
țesuturi sau organe după moarte? Există oameni bine intenționați, semeni
conștienți, care ar dori să devină donatori de țesuturi și organe în caz de
deces, dar care nu știu de unde să pornească și cui să se adreseze. Pe internet
nu figurează niciun formular, un îndrumar sau o adresă privitoare la drumul pe
care un potențial donator ar trebui să-l urmeze. Nu sunt vorbe de clacă.
Registrul național al donatorilor de organe și țesuturi ar trebui să
funcționeze din plin, într-o accesibilitatea absolută, despovărată de
multitudinea de ocolișuri, praguri și obstacole de nedepășit.
Infecțiile nosocomiale, temă de cea mai mare actualitate, în
care țara noastră a fost și este implicată, au prilejuit ample discuții
privitoare la abuzul de antibiotice, folosirea lor preventivă sau curativă în
chirurgie, metodologia înregistrării și raportării cazurilor, prelucrarea
datelor etc. Nimic nou sub soare. Este foarte greu de tranșat între normalitate
și abuz, numeroase fiind circumstanțele, particularitățile și nuanțele care
intervin în mod decisiv în întregul circuit. Sigur că experiența practicianului
trebuie să aibă prioritate, dar el trebuie ajutat de un epidemiolog sau
infecționist dedicat, profilat pentru aceste activități.
Unul din specialiștii Spitalului clinic privat „Sf. Constantin“
din Brașov, profund implicat în reducerea infecțiilor nosocomiale, a expus
experiența unității. Beneficiind de suportul material și logistic al Spitalului
cantonal din Geneva (se spune că unitatea brașoveană este copia redusă a
acestuia), spitalul a adoptat un sistem logic de prevenire a infecțiilor
nosocomiale, perfect adaptat condițiilor existente și aplicabil întregului
personal, fără excepție. Este suficient să amintim că acest sistem pornește
simplu, de la spălatul mâinilor, căruia i se acordă o importanță capitală, ca
verigă majoră în producerea, dar și în prevenirea infecțiilor
intraspitalicești. Aplicarea acestui sistem a făcut ca spitalul respectiv să
primească, din partea unui grup de experți ai OMS, un prestigios premiu și să
fie declarat cel mai curat spital din Europa. Nu este puțin. Sistemul,
aplicabil în orice unitate spitalicească, este oferit de autori gratuit tuturor
doritorilor, ușor de accesat pe internet.
Am apreciat, de asemenea, din partea unor profesioniști ai
aceluiași spital, un alt model de abordare a cancerului. Întreaga viață am
considerat bolnavii cu carcinomatoză peritoneală cazuri inoperabile, depășite,
la care practicăm gesturi limitate, eventual o chirurgie de reducere tumorală.
Iată că specialiștii aceluiași spital ne schimbă în mod conceptual atitudinea
față de acest tip de bolnavi, considerând că, de fapt, ne aflăm în fața unor
bolnavi în faza de extensie loco-regională. Adoptând un sistem agresiv,
combinat între o chirurgie de asanare a tuturor determinărilor peritoneale, la
care adaugă HIPEC, o modalitate de recirculare a unor citostatice, autorii au
obținut rezultate bune și supraviețuiri apreciabile.
Asistăm în prezent la un asalt, la o adevărată explozie a
medicinii private, factor pe care îl considerăm benefic, ca alternativă a
medicinii publice. Este bine cunoscut că pentru orice unitate privată care
trebuie să-și asigure clientela de zi cu zi, fără de care nu poate subzista,
fiecare bolnav câștigat este un succes. Dar pentru aceasta este nevoită să
apeleze la aparatura cea mai performantă, de ultimă generație, să adopte
modalitățile terapeutice de vârf și, nu în ultimul rând, să apeleze la
specialiștii cei mai valoroși. Grație acestora, medicina privată tinde să
devină mai performantă decât medicina publică, nevoită să aștepte ca mâna
ministerului, mereu săracă, să se deschidă. Este evident că medicina privată
este mult mai costisitoare, dar nu ne îndoim că, odată cu timpul, aceste
aspecte se vor echilibra și pacientul va avea posibilitatea alegerii. Încheiem
exprimându-ne convingerea că participarea la manifestările științifice de orice
nivel face parte din datoria față de profesia și specialitatea cărora te-ai dedicat
și asta reprezintă o latură a progresului.
Dr. Virgil RĂZEȘU
