Acasă » Evenimente » Diverse
Experienţă coreeană şi realităţi româneşti în pedodonţie
Prof. dr. Rodica LUCA
vineri, 23 august 2013
O dată la doi ani, se desfăşoară congresul Asociaţiei Internationale de
Stomatologie Pediatrică (IAPD). Adresându-se tuturor medicilor stomatologi
care tratează copii, fie ei specialişti în stomatologie pediatrică (pedodonţie)
ori practicieni de stomatologie generală, tematica congresului este variată şi
abordează deopotrivă subiecte de cercetare fundamentală în domeniu şi subiecte
cu aplicabilitate directă în practica pedodontică.
Anul acesta, ajuns la a 24-a ediţie,
congresul IAPD, având ca temă „Noi viziuni pentru stomatologia pediatrică“, a
avut loc în Coreea de Sud, la Seul. În scrisoarea adresată participanţilor la
congres, profesorul Sang Ho Lee, preşedintele comitetului local de organizare,
a sintetizat actuala ediţie a congresului IAPD ca fiind „o bună ocazie de a se
dezvolta idei noi pentru studii actuale şi viitoare“ şi, totodată, cadrul
pentru „parteneriate şi cooperare între stomatologii pediatri din întreaga
lume, contribuind la dezvoltarea stomatologiei pediatrice“.
În cele patru zile de congres, în faţa a
peste 1.600 de delegaţi din 66 de ţări, au fost prezentate, sub diferite forme,
sute de contribuţii ştiinţifice: 95 de conferinţe, 126 de lucrări susţinute în
cadrul celor 20 de secţiuni de prezentări orale, 553 de postere. La această
importantă manifestare ştiinţifică, România a fost prezentă prin susţinerea, în
cadrul secţiunii de anomalii dentare, a unei lucrări efectuate de un colectiv
de cadre didactice de la UMF „Carol Davila“ Bucureşti („Necesarul de tratament
la nivelul primilor molari permanenţi la copiii cu MIH“, autori I. A. Stanciu,
R. Luca, A. Munteanu, A. T. Farcaşiu, C. Farcaşiu, A. Olaru).
În plen sau pe secţiuni, cu o menţiune
specială pentru secţiunea „Practica clinică: ce este nou?“, au fost analizate şi
discutate principalele aspecte ale patologiei pedodontice: caria dentară,
traumatismele dento-parodontale, anomaliile dentare de dezvoltare, bolile
genetice şi manifestările în sfera oro-maxilo-facială, boala parodontală,
particularităţile patologiei orale la pacientul cu nevoi speciale, precum şi
diferitele faţete ale anxietăţii dentare şi ale managementului comportamental,
utilizarea sedării în cabinetul stomatologic.
Din multitudinea de teme susţinute şi dezbătute,
aş atrage atenţia asupra lucrărilor care au prezentat noi tehnologii şi tehnici
pentru diagnosticul cariei incipiente, noi protocoale pentru individualizarea
tratamentelor profilactice şi curative propriu-zise în funcţie de tipurile de
risc la carie, îmbunătăţiri aduse unor materiale deja utilizate, toate având
acelaşi scop – menţinerea sănătăţii dentare la copil şi adolescent, garanţie a
sănătăţii dentare a adultului şi, implicit, a unor costuri sociale şi
individuale mai mici. În susţinerea acestor idei menţionez conferinţele: „Noi
paradigme ale managementului cariei prin aprecierea riscului“ (J. Featherstone,
SUA), „Prevenirea cariei dentare folosind materiale care conţin S-PRG“ (S.
Fukumoto, Japonia), „Efectul sindromului ereditar asupra componentelor dintelui
şi importanţa alegerii materialului de restaurare potrivit“ (U. Zilberman,
Israel).
Un subiect interesant a fost reprezentat de
noile cercetări privind biologia pulpară, cercetări a căror ţintă directă este
păstrarea cât mai mult posibil a dintelui, atât cel temporar, dar mai ales cel
permanent. Prin prezentări bine documentate, în lumina rezultatelor cercetărilor
de ultimă oră, au fost expuse modalităţile de tratament în cazul îmbolnăvirilor
pulpare („Noi viziuni ale tratamentului pulpar la dinţii temporari“ – H. Rodd,
Marea Britanie; „Noi viziuni ale tratamentului pulpar la dinţii permanenţi
imaturi“ – L. H. Chueh, Taiwan). În privinţa tratamentului pulpar la dinţii
temporari s-a subliniat că, în general, există diferenţe în abordare, atât pe
plan mondial, cât şi între medicii cu specializare în pedodonţie şi cei fără
această specializare. Dar, oricum, la dinţii vitali se remarcă tendinţa de
folosire a tehnicilor mai biocompatibile şi de regenerare, utilizarea noilor
materiale bioactive, iar la cei devitali, folosirea dezinfecţiei mecanice şi
chimice şi aplicarea în canalul radicular a unei varietăţi de medicamente care
nu se întăresc (resorbabile). Conceptul celor „4 R“ (reparare, restaurare, îndepărtare, regenerare – în limba engleză),
în care noţiunea de regenerare este din ce în ce mai bine fundamentată ştiinţific,
se conturează a fi forma ideală de tratament în cazul ţesutului pulpar
necrotic, care se îndepărtează şi 
se înlocuieşte cu ţesut pulpar sănătos în
vederea revitalizării dentare. Cercetările făcute în acest început de secol
încurajează terapiile endodontice regenerative, cu speranţa obţinerii ţesuturilor
vitale care să înlocuiască pulpa inflamată sau infectată, absentă sau
traumatizată („Regenerarea: explorând noi orizonturi în endodonţia pediatrică“
– S. Tandon, India).
se înlocuieşte cu ţesut pulpar sănătos în
vederea revitalizării dentare. Cercetările făcute în acest început de secol
încurajează terapiile endodontice regenerative, cu speranţa obţinerii ţesuturilor
vitale care să înlocuiască pulpa inflamată sau infectată, absentă sau
traumatizată („Regenerarea: explorând noi orizonturi în endodonţia pediatrică“
– S. Tandon, India). La fel ca şi la precedentul congres IAPD
(Atena 2011), actuala reuniune a subliniat realitatea că stomatologia pediatrică
(pedodonţia) este o specialitate complexă, care are în centrul activităţii sale
pacientul în creştere, cu toate implicaţiile care decurg de aici. De aceea, nu
întâmplător, un simpozion a fost dedicat pregătirii pentru a deveni medic
specialist în stomatologie pediatrică. E. Papagiannouli (Grecia) şi M. Hector
(Marea Britanie), ambii foşti preşedinţi ai IAPD, au prezentat situaţia
stomatologiei pediatrice ca specialitate la nivelul statelor din Comunitatea
Europeană şi, respectiv, în Marea Britanie. De asemenea, s-au făcut informări
despre pregătirea specialistului pedodont în Israel (A. Fuks), Japonia (Y.
Tamura), SUA (J. Berg) şi Brazilia (M. Bönecker).
Şi, pentru că, aşa cum scriam şi cu altă
ocazie, există şi o patologie care uneori depăşeşte cu mult posibilităţile unui
simplu cabinet stomatologic, care necesită cunoştinţe serioase de medicină,
precum şi organizarea unor servicii specializate şi a unui personal medical
calificat în acest sens, într-un alt simpozion s-a discutat despre „Sisteme de
îngrijire dentară pentru pacienţii cu nevoi speciale“. S-au făcut informări
privind Suedia (G. Dahllöf), Canada (C. Friedman), Japonia (I. Morisaki). G.
Dahllöf preciza că „în Suedia, îngrijirile dentare pentru copii şi adolescenţi
sunt gratuite până la vârsta de 19 ani şi includ manoperele preventive, toate
tratamentele dentare şi ortodontice. Mulţi copii sunt trataţi în cabinetul de
stomatologie generală, dar cei cu nevoi mai complexe de tratament sunt trataţi
în clinici specializate de stomatologie pediatrică. În plus, s-au înfiinţat
trei centre naţionale pentru copiii şi adolescenţii cu boli rare şi cu probleme
specifice orofaciale“. După participarea (dacă mai era nevoie!) la un simpozion
cu asemenea temă şi având în minte
realitatea cu care ne confruntăm în România, zâmbetul ironic şi amărăciunea, de
multe ori chiar disperarea, exprimă o stare de fapt despre care doar se vorbeşte
de multă vreme, dar în care nu se întreprinde nimic; dimpotrivă sunt stopaţi şi
aceia dintre noi, care, în numele omeniei şi al profesionalismului, fac mai
mult decât li se impune prin obligaţii de serviciu.
Apreciat în ansamblu, ultimul congres IAPD a
fost unul dintre cele mai valoroase, impecabil ca organizare şi solicitudine. A
fost o „experienţă coreeană“ greu de uitat, un exemplu de cum se poate obţine
maximum într-o ţară aflată în zonă de conflict. Viitoarea „experienţă“ va fi
scoţiană: următorul congres IAPD va avea loc în Marea Britanie, la Glasgow, în
2015.
