– Ce pregătire
există în rândul medicilor români în acest domeniu?
– Pe parcursul anului care a trecut de la înfiinţarea
societăţii, am organizat prin societate patru cursuri de training în
laparoscopia pediatrică, care au avut loc în Bucureşti şi la care au participat
peste 100 de medici din toată ţara. Este vorba de cursuri hands-on cu antrenament practic pe exemplare animale suine.
Beneficiem şi de un parteneriat între societatea noastră şi Facultatea de
Medicină Veterinară, care a oferit un cadru organizatoric ireproşabil, permiţând
desfăşurarea cursurilor la cele mai înalte standarde didactice. Cursanţii şi-au
exprimat disponibilitatea de a continua procesul lor de formare în domeniul
tehnicilor laparoscopice pediatrice.
– Ce aşteptări aveţi
de la congres?
– Am luat iniţiativa organizării acestui prim congres naţional
al SRCLP din dorinţa de a evalua stadiul actual al performanţei la nivelul
întregii ţări, dar mai ales pentru o corectă analiză a potenţialului de
dezvoltare şi promovare în următorii ani a tehnicilor minim invazive din
pediatrie. Aşadar, îi vom avea în rândul nostru pe cei patru profesori care în
momentul actual reprezintă factorii decizionali din chirurgia laparoscopică
pediatrică europeană. Sperăm să avem o participare numeroasă din rândul
chirurgilor pediatrici, dar nu numai, pentru că avem şi această secţiune a
societăţii – „Alte Tehnici Minim Invazive“. Ca atare, nu ne referim doar la
chirurgii care practică laparoscopia pediatrică, ci şi la chirurgii generalişti,
toracici, plasticieni, neurochirurgi, medicii anestezişti, ortopezi,
gastroenterologi cu competenţă în endoscopie şi aşa mai departe, care execută
manevre minim invazive. Ei vor prezenta experienţa lor la pacientul pediatric.
Aceste cursuri şi congrese sunt acreditate de Colegiul Medicilor din România şi
primesc credite de Educaţie Medicală Continuă. Aş dori să menţionez şi că în
septembrie 2013, în urma scrutinului electoral pentru alegerea board-ului
executiv al ESPES, România a reuşit să ocupe unul dintre cele trei locuri
eligibile, fiind singura ţară din Europa de Est care deţine o funcţie în
conducerea acestui organism european. Această performanţă ne apropie şi mai
mult de structurile europene, iar în cadrul Congresului European de la Marsilia
(26–28 septembrie 2013) am depus candidatura SRCLP pentru organizarea în septembrie
2015 a celui de-al cincilea Congres European al ESPES, prima manifestare la
acest nivel de până acum din România în domeniul chirurgiei pediatrice.
– Suntem apropiaţi
de structurile europene, dar cum stăm la capitolul dotării cu instrumentar necesar
chirurgiei laparoscopice pediatrice?
– Investiţiile în aparatură şi instrumentar sunt
costisitoare, lăsându-se aşteptate uneori perioade îndelungate. Dotările
noastre actuale sunt de nivel mediu. Aici în spital am funcţionat mulţi ani cu
o singură trusă de laparoscopie, de pe vremea primei operaţii laparoscopice,
dar e drept că în decembrie anul trecut am primit multe instrumente noi, lucru
care nu este deloc de neglijat. Mai sunt multe lucruri de adus. În ţară, sunt
anumite clinici care deţin aparatură performantă, motiv pentru care îşi trimit
medicii la cursurile de perfecţionare organizate de societatea noastră. De
asemenea, trebuie spus că suntem foarte apropiaţi de colegii din chirurgia
generală, noi toţi am deprins tehnica laparoscopică din chirurgia adultului. Am
aplicat apoi tehnica în chirurgia pediatrică, pentru că până la un punct
lucrurile sunt asemănătoare.
– Care ar fi
diferenţele între cele două ramuri chirurgicale?
– Noi tratăm copii şi adolescenţi până la 18 ani, deci am
putea să ne confruntăm cu patologia unui copil de 14 ani, cântărind 70 kg şi măsurând
1,70 m, care prezintă aşadar o constituţie fizică asemănătoare adultului. În
aceste cazuri vorbim de o practică laparoscopică identică celei din chirurgia
generală. Diferenţa o fac copiii mai mici care au patologie specială, vorbim
deci de alte boli şi alte operaţii. De aceea, avem nevoie nu doar de
instrumente de dimensiuni obişnuite, ci şi de truse de minilaparoscopie, astfel
încât toţi pacienţii pediatrici să beneficieze de avantajele tehnicii. Şi în
clinica noastră am operat pacienţi de 117 kg la care am întâmpinat mari
dificultăţi cu trusa din dotare, motiv pentru care am fost obligaţi să apelăm
la colegii din chirurgia generală.
– Ce patologie
pediatrică poate fi operată laparoscopic?
– Operaţii care se fac numai în sfera pediatrică sunt, de
exemplu, piloromiotomia – care se adresează exclusiv unui sugar, pentru că
numai acesta poate prezenta stenoză hipertrofică de pilor. Nu pot să vă spun că
în România ar fi o mare efervescenţă în a se opera laparoscopic această
patologie, dar, la nivel european, intervenţia se recomandă a fi făcută
laparoscopic. În România, operaţia pe cale clasică întâlnită cel mai frecvent
este apendicectomia. Ca atare, chirurgii pediatrici practică intens apendicectomiile
laparoscopice, în special la pacientul obez. În chirurgia generală însă,
standardul de aur pentru operaţia laparoscopică este colecistectomia
laparoscopică, prin urmare, orice chirurg generalist care învaţă laparoscopie
exersează la nesfârşit colecistectomii. La copil, totuşi, apendicectomia nu
este singura sau cea mai frecventă operaţie laparoscopică. Operăm laparoscopic
destul de des chisturile de ovar din patologia anexială feminină, varicocelul,
testiculul necoborât, hernia inghinală. Folosim laparoscopia exploratorie în
cazul unui testicul care nu poate fi decelat prin ecografie, intervenţia având
atât scop diagnostic, cât şi curativ. Se poate face visceroliză şi astfel se va
rezolva o ocluzie intestinală. Se poate efectua şi coborârea endoanală
transrectală în cazul maladiei Hirschsprung şi a malformaţiilor anorectale.
Afecţiunile organelor parenchimatoase reprezintă o altă paletă de patologie
destinată intervenţiilor laparoscopice (splenectomii, nefrectomii,
adrenalectomii, timectomii etc). Se pot aborda minim invaziv chisturile
hidatice hepatice, dar şi patologia pulmonară prin tehnici de torascopie.
Astfel, o mare parte a patologiei pediatrice poate fi soluţionată laparoscopic.
– Iar beneficiile
sunt, presupun, timp de recuperare mai scurt…
– Bineînţeles. Copiii se vor reintegra în colectivitate
mai repede, la grădiniţă, la şcoală. De asemenea, beneficiul estetic nu este
deloc de neglijat. Există o mulţime de alte avantaje: de exemplu, în chirurgia
tumorilor, dacă intervenţia se realizează laparoscopic, probabilitatea de
diseminare a cancerului la nivelul peretelui abdominal este semnificativ redusă.
– De ce o societate de
chirurgie laparascopică pediatrică?
