Cercetători din 25 de state au participat, în perioada 23–25
iunie, la Roma, la a 14-a ediție a Congresului internațional de magneziu,
manifestare consacrată implicațiilor biologice și medicale ale magneziului.
Reuniunea a abordat probleme vizând implicațiile acestui cation în funcționarea
normală a organismului uman; s-au adus multe date noi referitoare la rolurile
dezechilibrelor concentrațiilor magneziului în patologia umană și la
posibilitățile utilizării sale terapeutice.
Profesorului Ka He (SUA) a arătat că ingestia de magneziu se
corelează invers cu prevalența sindromului metabolic, adică un aport mai mare
de magneziu în alimentație scade incidența și prevalența acestui sindrom.
Fernando Guerrero-Romero (Mexic) a arătat că hiperglicemia se asociază în mod
semnificativ cu hipomagneziemia. Ziad Massy (Franța), după ce a prezentat
numeroase informații referitoare la asocierea deficitului de magneziu cu unele
afecțiuni cardiovasculare, a adus date proprii în ceea ce privește influența
magneziului asupra calcificării vasculare, arătând că suplimentarea
alimentației cu magneziu are un efect favorabil în reducerea calcificărilor
vasculare. Magneziul inhibă conversia osteoblastică și calcificarea celulelor
musculare netede vasculare. Nicola Veronese (Italia) și colaboratorii, făcând o
metaanaliză a studiilor dublu orb randomizate existente, au arătat că dieta
bogată în magneziu se asociază cu o incidență mai scăzută a diabetului zaharat.
Suplimentarea dietei în magneziu crește sensibilitatea tisulară la insulină.
Ailsa Welch (Marea Britanie) a evidențiat, în urma unui studiu
amplu care a inclus peste 4.000 de bărbați și femei, faptul că există o
corelație semnificativă pozitivă între incidența fracturilor și sarcopeniei, pe
de o parte, și deficitul de magneziu, pe de altă parte. Incidența fracturilor
de coloană vertebrală se corelează cu concentrația magneziului, în sensul că
hipomagneziemia crește incidența acestor fracturi. Sara Castiglioni și Jeanette
Maier (Italia) au studiat expresia a două molecule implicate în transportul
magneziului la nivelul membranei celulare în celule stem mezenchimale din os și
au constatat că expresia TRPM7 și Mag T1 este crescută în timpul diferențierii
osteogenice. Michel Leonardo (SUA) a relevat unele din rolurile magneziului în
apărarea imunitară. Administrarea de magneziu a crescut unele aspect ale
apărării imunitare și a scăzut rata infecțiilor cu virusului Epstein-Barr.
Forest Nilsen (SUA) a atras atenția că este important să se determine nu numai
cantitatea de magneziu ingerată zilnic, dar și cea eliminată prin urină,
recomandând ca dozările urinare de magneziu să fie făcute mai frecvent.
Congresul a avut șapte sesiuni de prezentări orale și una
poster. Profesorul Mihai Nechifor a fost președintele sesiunii (împreună cu
profesorul Robert Vink din Australia) „Magneziul în neuropatologie și stres“,
în cadrul căreia a fost prezentată lucrarea „Magneziul în adicții“ (Mihai
Nechifor). Din România a mai fost prezentată lucrarea „Influența magneziului
asupra efectului benefic al tramadolului“ (Mihai Nechifor, Diana Ciubotariu,
Cristina Galeș). Datele prezentate de colectivul din România au arătat că, în
dependența de morfină indusă experimental la șobolani, administrarea
magneziului reduce semnificativ intensitatea acestei dependențe. Stresul induce
hipomagneziemie și considerăm că este unul dintre principalele mecanisme prin
care stresul vulnerabilizează organismul uman față de diferite forme de
adicție. Datele noastre au arătat, de asemenea, în studiile făcute pe subiecți
umani, că administrarea de magneziu reduce dependența de nicotină, exprimată
prin numărul de țigarete fumate zilnic de marii fumători (la care există o
adicție de nicotină). La diferite grupe de persoane adictive (opiacee, cocaine,
nicotină, etanol și alte substanțe), nivelul plasmatic al magneziului și
zincului (precum și nivelul intracelular al magneziului) sunt reduse.
Recomandăm suplimentarea alimentației cu magneziu și zinc, persoanelor din
grupele cu risc crescut de a dezvolta adicții. Considerăm, de asemenea, că
magneziul ar trebui administrat în mod obligatoriu persoanelor diagnosticate ca
fiind supuse unui stres intens și prelungit. Din România au fost cinci
participanți la acest congres.
Robert Vink (Australia) a remarcat faptul că există indicii
asupra efectului benefic al administrării de săruri de magneziu în
traumatismele sistemului nervos central în boala Parkinson și în alte afecțiuni
ale creierului, dar că este important să se utilizeze acele preparate de
magneziu care au o bună penetrabilitate prin bariera hematoencefalică. Bodo von
Ehrlich (Germania) a adus argumente în favoarea ideii că depleția intracelulară
de magneziu este un factor care contribuie la dezvoltarea unor demențe.
În cadrul congresului a fost anunțat faptul că varianta online a
lucrării „Magneziul în sistemul nervos central“ (Editori Robert Vink, Mihai
Nechifor), apărută în 2011 la editura universității din Adelaide, a fost
descărcată de peste o sută de mii de ori, fiind considerată una dintre cele mai
citite cărți în domeniu.
Congresul
a permis numeroase discuții și schimburi de opinii. Organizatorii au asigurat
un cadru de desfășurare a lucrărilor plin de semnificații culturale și
istorice, la Vila Malta.