Între 6 şi 8 septembrie, la Ateneul Român s-a desfăşurat ediţia a XIV-a a conferinţei Zilele medicale „Medicover“, în deschidere având loc un concert din cadrul Concursului internaţional de dirijat Jeunesses Musicales (prezentat deja, de altfel, de dna Anca Florea, la rubrica „Revelaţiile Euterpei“). Evenimentul s-a bucurat de un program ştiinţific consistent, atât prin tematica abordată, cât şi prin nivelul prezentărilor. Dintre lectori îi amintim pe prof. dr. Dragoş Vinereanu, prof. dr. Daniel Lighezan, prof. dr. Alexandru Oproiu, prof. dr. Mihai Nicolescu, prof. dr. Mihai Berteanu, prof. dr. Ioana Alina Anca, prof. dr. Florin Mihălţan, prof. dr. Coriolan Ulmeanu, conf. dr. Petre Brătilă, conf. dr. Vladimir Ene, conf. dr. Cătălin Codreanu, conf. dr. Dan Gheorghe, conf. dr. Ioan Cernătescu. S-au discutat actualităţi medico-chirurgicale în practica medicului generalist şi patologia infecţioasă în practica pediatrică, accentul fiind pus pe metode moderne de diagnostic şi tratament: DXA – aplicaţii clinice, entero-RM, ecografia cu substanţă de contrast, imagistica în condromalacia patelară, screeningul ecografic pentru displazia de şold la nou-născut şi sugar, naşterea prietenoasă, managementul bolnavilor cu varice hidro­statice şi boală venoasă cronică, abordarea patologiei umărului, tratamentul chirurgical al obezităţii morbide, managementul pacientului cu sindrom de apnee în somn, tratamentul nefarmacologic al artrozei de genunchi, tratamentul chirur­gical în patologia genun­chiului, tratamentul chirurgical în apneea obstructivă de somn la copil. Detaliem, în cele ce urmează, câteva din subiectele prezentate în cadrul conferinţei.

Vizualizarea intestinului subţire prin entero-RM

   Entero-RM reprezintă o bună soluţie în diagnosticul patologiei intestinului subţire datorită faptului că aparatura este prevăzută cu softuri speciale, IRM putând vizualiza în întregime organul. Metoda evidenţiază leziunile mucoasei intestinale (edem, ulceraţii), leziunile parietale inflamatorii, abcedate, fistuloase, tumorile, stenozele (prezenţa lor contra­indicând endoscopia cu capsulă), leziunile extra­parie­tale: infiltrarea peretelui intes­tinal (inflamator sau invaziv), abcese peritoneale extraparietale, fistule digestive, precum şi adenopatii. După efectuarea iniţială a unei ecografii abdominale – mai ales când clinica este sugestivă pentru patologie intestinală – se poate trece direct la entero-RM.

Screeningul ecografic al displaziei de şold

Tehnici imagistice în diagnosticul leziunilor hepatice focale

   Diagnosticul diferenţial al formaţiunilor hepatice focale reprezintă o problemă, deoarece leziuni hepatice benigne precum hemangiomul şi hiperplazia nodulară focală au o prevalenţă crescută în populaţia generală, iar ficatul este organul cel mai des afectat de metastaze ale tumorilor altor organe. De asemenea, carcinomul hepatocelular (CHC) este pe locul cinci ca frecvenţă în lume. Mai multe modalităţi de diagnostic imagistic şi protocoale de diagnostic au fost utilizate în scopul optimizării detecţiei şi caracterizării leziunilor hepatice focale: ecografia 2D, Doppler duplex şi color, ecografia 3D, CT cu contrast, IRM cu contrast specific, ecografia cu contrast, arteriografia. Ecografia cu contrast permite caracterizarea leziunilor nodulare focale greu diferenţiabile la ecografia standard.

Diagnosticul condromalaciei retropatelare 

   Condromalacia retropatelară determină disconfort anterior la nivelul genunchiului, în special la persoanele tinere, sportive. Cauza cea mai frecventă este iritaţia mecanică a cartilajului implicat, fie prin suprasolicitare mecanică (suprautilizare cronică – la sportivi), fie ca urmare a unei incorecte poziţionări (congenitale) a rotulei în trohleea femurală („malltracking“), existând însă şi cazuri de condromalacie posttraumatică (traumatism direct sau luxaţii/subluxaţii rotuliene). Rezonanţa magnetică oferă informaţii detaliate despre structura cartilajului retropatelar, putând stadializa cu acurateţe maximă condromalacia patelară şi reduce astfel nevoia artroscopiei diagnostice. Secvenţele noi, tip T2 map, permit cartografierea leziunilor suspecte încă din fazele incipiente şi monitorizarea în timp a acestora, prin metode cantitative, reproductibile. Artrografia RM (cu substanţă de contrast) aduce detalii suplimentare în cazurile incerte, permiţând evidenţierea mai bună a structurilor articulare. Se efectuează după un consult interdisciplinar ortoped–imagist pentru aprofundarea unor leziuni dubitative la examinarea obişnuită.

   Naşterea prietenoasă

Managementul patologiei umărului

   Artroscopia de umăr a devenit în ultimii ani o procedură-cheie atât în diagnosticul, cât şi în trata­mentul patologiei articulaţiei umărului. Ea permite exa­minarea detaliată a articulaţiei glenohumerale şi a spaţiului subacromial, cu morbiditate minimă, comparabilă cu aceea a procedeelor clasice deschise. Instabilitatea anterioară recurentă a articulaţiei glenohumerale este o sechelă comună a dislocării traumatice a umărului, întâlnită la sportivii de performanţă, mai ales în sporturile de contact. Leziunea Bankart este cel mai des respon­sabilă pentru această instabilitate, iar fixarea artroscopică a labrumului glenoidian antero-inferior cu ajutorul unor ancore concepute special pentru această patologie reprezintă tratamentul de elecţie. Artroscopia a devenit metoda-standard pentru decompresiunea subacromială şi tratamentul leziunilor de coafă rotatorie în patologia bursei subacromiale, luând treptat locul tehnicilor „mini-open“. Superioritatea tratamentului artroscopic este determinată de faptul că tehnica este mai exactă, beneficiind de magnificaţia lupei artroscopului, invazia asupra părţilor moi fiind minimă. Este evident că tehnica reparării coafei rotatorii a evoluat mult în ultimii ani, dar principiile tratamentului rămân aceleaşi: decompresiunea spaţiului subacromial şi o reparaţie-aproximare a tendoanelor fără tensiune pentru a se obţine vindecarea tendon-os. Obiectivul actual este de a diagnostica cât mai precoce leziunile umărului şi de a le trata corespunzător, pentru o recuperare cât mai rapidă.

Chirurgia bariatrică

   Obezitatea afectează un segment de populaţie în continuă creştere şi a devenit o problemă serioasă de sănătate publică în majoritatea ţărilor, prin faptul că atrage după sine complicaţii medicale, dizabilităţi temporare sau permanente, scăderea duratei de viaţă şi un cost mare pentru întreaga societate. După datele statistice existente, caracterul endemic al obezităţii este indiscutabil: 1,7 miliarde de oameni supraponderali pe tot globul (o treime din populaţia lumii). Dintre aceştia, aproximativ 300 de milioane sunt obezi, iar 100 de milioane îmbracă forme grave ale obezităţii morbide şi necesită tratament susţinut. Tratamentul chirurgical este cel mai eficient în obezitatea morbidă (IMC > 40 kg/m2). Chirurgia bariatrică urmăreşte o scădere ponderală durabilă, cu ameliorarea stării de sănătate, diminuarea sau dispariţia comor­bidităţilor, creşterea bunăstării şi a calităţii vieţii pacienţilor. Tehnicile de chirurgie bariatrică influenţează balanţa echilibrului energetic, diminuând considerabil aportul alimentar şi determinând organismul să consume energie din rezervele acumulate. Pacienţii operaţi slăbesc treptat şi ar trebui să ajungă la o greutate convenabilă în 8–12 luni. Criteriile pentru indicaţia de tratament bariatric: IMC peste 40 kg/m2, istoric documentat al obezităţii peste cinci ani, eşec al tratamentelor nutriţionale; IMC sub 35 kg/m2 cu comorbidităţi asociate – compulsivi alimentar. Inter­venţiile chirurgicale se realizează pe cale laparoscopică, o micşorare a stomacului cu 85%, relativ uşor acceptată şi bine tolerată de pacienţi. Nu există contraindicaţii absolute, în intervalul de vârstă 18–60 de ani.

  Patologia preartrozică a genunchiului

   Patologia preartrozică a genunchiului rămâne de mare actualitate prin gama extinsă de leziuni ce pot fi corectate prin tehnici minim invazive, dar şi prin numărul mare de pacienţi. În sfera intervenţiilor minim invazive ce se adresează genunchiului preartrozic intră trata­mentul leziunilor meniscale traumatice şi degenerative prin meniscectomie limitată şi sutura de menisc, tratamentul chirurgical al meniscului discoid simptomatic, stabilizarea leziunilor de cartilaj prin tehnici reparatorii cu inducere de fibrocartilaj (abrazare, microfracturi) sau transplant osteocondral (mozaico­plastie), tratamentul instabilităţilor ligamentare izolate sau combinate (reconstrucţie de încrucişat anterior, posterior şi colaterale), tratamentul luxaţiei acute, habituale şi al subluxaţiei de rotulă, dar şi corecţia de ax biomecanic prin osteotomii de valgizare şi varizare. Protezarea totală de genunchi poate fi amânată sau chiar evitată prin sancţionarea minim invazivă precoce  a leziunilor iniţiale.