Scleroza laterală amiotrofică (SLA) este o boală neuromusculară fatală, care atacă celulele nervoase ce controlează mișcarea voluntară. Deși poate fi ereditară, 90% din pacienţi nu au antecedente familiale.
Testele electrofiziologice au o importanţă deosebită în diagnosticarea și monitorizarea SLA, a subliniat prof. dr. Hatice Tankisi (Turcia), la cea de-a zecea ediţie a conferinţei ASNER, care a avut loc la sfârșitul lunii octombrie, în București. Testările cel mai des folosite sunt electromiografiile și NCS (nerve conductive studies), însă acestea au anumite limitări. De aceea, în prezent se încearcă utilizarea unor metode noi de evaluare a pacienţilor, precum MUNE, MScanFit sau noile tipuri de TMS (paired pulse, Threshold tracking sau triple stimulation).
Noile tehnici threshold tracking-TT TMS arată că hiperexcitabilitatea corticală este o caracteristică timpurie a bolilor neuromotorii, însă sunt necesare noi studii care să ateste acest lucru. Utilitatea tehnicii în diagnosticarea și monitorizarea SLA a fost demonstrată în peste 30 de lucrări știinţifice realizate în ultimii 12 ani. În prezent, este desfășurat un studiu care are ca scop compararea TT TMS cu TMS convenţional (single pulse). Utilitatea tehnicii triple stimulation TMS a fost și ea arătată în câteva studii, însă metoda nu este foarte des utilizată în clinici, principala sa limitare fiind disconfortul, a explicat prof. dr. Hatice Tankisi.
Măsurători motorii
În ceea ce privește măsurarea pierderii unităţii motorii, analizele MUP (Motor unit potenţial) și NCS au anumite limitări. De aceea, de ceva timp încoace, specialiștii manifestă un interes în creștere pentru metoda MUNE. Aceasta s-a dovedit mai eficientă decât altele în detectarea pierderilor axonale și în monitorizarea progresiei bolii. Cea mai recentă metodă MUNE dezvoltată este MScanFit, eficacitatea acesteia fiind dovedită de un studiu efectuat recent.
Rezultatele au arătat că această analiză are o reproductibilitate mai mare decât altele, fiind, în același timp, și mai senzitivă în identificarea schimbărilor neurogene generate de SLA. Prof. dr. Hatice Tankisi a subliniat că aceste noi tipuri de analize ar trebui luate în considerare în testările clinice pentru SLA, în special în vederea monitorizării progresiei acestei afecţiuni.
O metodă la fel de nouă și care pare să aibă o fiabilitate similară cu tehnicile MUNE este MUNIX, după cum a explicat dr. Florian Antonescu. Un studiu efectuat recent a arătat că analiza s-a dovedit relativ simplu de efectuat și utilă mai degrabă pentru urmărirea longitudinală a pierderii neuronale în bolile de neuron motor decât pentru diagnosticare.
Principalele aspecte limitative în evaluarea pacienţilor cu SLA au fost obezitatea, tremorul, deficitul motor sever care nu permite gradarea adecvată a forţei de contracţie, dar și tulburările cognitive. În concluzie, dr. Florian Antonescu a arătat că MUNIX se apropie de maturitate și are șanse să devină principala metodă de urmărire a pierderii neuronale în bolile de neuron motor.
