Fenomenul drogurilor a ajuns să constituie o
prezenţă negativă constantă a vieţii cotidiene. Ne găsim în faţa unui fenomen
care afectează tinerii, echilibrul familiei, siguranţa mediului şcolar,
întreaga societate. În acest context, Primăria municipiului Bucureşti şi
Centrul de Evaluare şi Tratament al Toxicodependenţelor pentru Tineri „Sf.
Stelian“ Bucureşti, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii şi cu Agenţia Naţională
Antidrog, au organizat recent prima conferinţă în domeniul adicţiei, cu tema: „Adicţia – abordare multidisciplinară;
implicaţii medico-psiho-sociale“.
Lucrările ştiinţifice prezentate în cadrul
conferinţei au fost grupate în trei secţiuni: abordarea psihiatrică a
toxicodependenţei; abordarea complicaţiilor somatice ale toxicodependenţei;
politici publice în domeniul drogurilor în România. Subiectul principal al
discuţiilor a fost legat de substanţele noi cu proprietăţi psihoactive, numite
stradal „droguri legale“ sau „substanţe etnobotanice“, comercializate în
România începând cu 2009 şi care au dus la agravarea atât a tabloului
psihiatric al consumatorilor acestor substanţe, cu creşterea alarmantă a
episoadelor psihotice prelungite şi rezistente la tratament, cât şi a complicaţiilor
somatice, cu apariţia cazurilor de infarct miocardic, creşterea rapidă a
incidenţei cazurilor HIV pozitive în ultimii doi ani şi creşterea cazurilor de
deces legate de droguri.
Substanţele noi cu proprietăţi psihoactive
cu potenţial crescut pentru complicaţii psihiatrice, somatice sunt derivaţi
din planta khat (Catha edulis), folosită de popoarele estice pentru proprietăţile
sale euforice şi afrodiziace, fac parte din clasa catinonelor şi au potenţial
adictiv de zece ori mai mare decât cocaina. De asemenea, în lucrările
prezentate, a fost evidenţiată vulnerabilitatea de a dezvolta dependenţe prin
însăşi structura morfo-funcţională a sistemului nervos central, care dispune
de un sistem de recompensă foarte dezvoltat, cu receptori sensibili pentru substanţele
cu potenţial adictiv, rezultând de aici că adicţia trebuie conceptualizată ca
o boală psihiatrică cronică ce necesită tratament medical şi psihoterapie.
Având în vedere amploarea acestui fenomen,
consecinţele grave asupra stării de sănătate, grupa de vârstă afectată (12–25
ani), estimarea creşterii alarmante a costurilor atât pentru sistemul de sănătate
(spitalizări, tratamente antipsihotice, antiretrovirale, interferon), cât şi
prin incapacitatea acestor tineri de a se integra la un loc de muncă, s-a adus
în discuţie necesitatea de a lua noi măsuri, precum şi intensificarea celor
existente, pentru prevenirea şi limitarea consumului de substanţe cu potenţial
adictiv. Astfel, scăderea vârstei de debut a utilizării drogurilor necesită ca
programele educaţionale din şcoli să se adreseze nu doar adolescenţilor, ci şi
grupei de vârstă 10–13 ani, şi, de asemenea, s-a semnalat absenţa structurilor
complete şi integrate pentru tratamentul consumatorilor cu vârste cuprinse
între 10 şi 16 ani, având în vedere că dependenţa de substanţe necesită măsuri
de supraveghere speciale, din cauza tulburărilor de comportament asociate. S-a
atras atenţia şi asupra insuficienţei fondurilor pentru programele de schimb
de seringi, promovate pentru limitarea răspândirii infecţiilor virale (HIV,
VHC) în rândul consumatorilor de droguri injectabile.
Având
în vedere potenţialul adictiv crescut al „drogurilor legale“ şi consecinţele
grave asupra stării de sănătate, interzicerea comercializării produselor ce
conţin catinone – în special MDPV (3,4-metilendioxipirovalerona) – ar limita
consumul de către persoane care consideră că aceste droguri, fiind legale, sunt
„mai uşoare“ şi fără consecinţe, în comparaţie cu substanţele declarate
ilegale.
Frecvenţa
recăderilor este ridicată, deoarece, după externarea din secţiile de
psihiatrie, aceşti tineri se întorc în acelaşi mediu care a favorizat consumul
de droguri. Finalizarea proiectului de înfiinţare a unor centre postcură le-ar
putea reda şansa reintegrării în societate multor pacienţi cu dependenţă de
substanţe psihoactive.
În concluzie, având în vedere multiplele faţete
ale dependenţei, este necesară conlucrarea specialiştilor din diferite domenii,
precum şi a societăţii civile, pentru a reuşi să limităm consecinţele sale atât
individuale, cât şi la nivelul societăţii.