|
„Nu mai există limite în neuroştiinţe“  Prof. dr. A.
V. Ciurea, coordonatorul
Simpozionului internaţional de neuronavigaţie şi neuroendoscopie, oferă detalii
despre programul acestei ediţii, dar şi despre evoluţia neurochirurgiei pe plan
mondial şi naţional. – Cum
aţi gândit programul cursului de neuronavigaţie? În ce secţiuni a fost
structurat? – Este un
eveniment deosebit pentru care o echipă din Germania, impresionantă şi foarte
bine pregătită, a venit la Iaşi. Cursul a avut trei secţiuni majore. În primul
rând vorbim despre neuronavigaţie. Exact cum se navighează la nivel de
submarin, se navighează şi în creier, fără a atinge structurile cerebrale. Concret,
navigaţia este doar simulativă, ca să ştii unde şi cum te afli, pentru ca apoi
să ştii ce trebuie să scoţi, să tai, să lipeşti sau să coşi şi cât de aproape eşti
de leziune sau de structurile vitale. Neuronavigaţia urmăreşte să nu atingi
elemente elocvente pentru organism. A doua temă dezbătută în cadrul manifestării
s-a referit la neuroendoscopie. Toată lumea medicală merge pe endoscopie.
Aceasta este un procedeu minim invaziv, prin care urmăreşti şi vezi pe un
ecran, prin introducerea unui tub la nivelul leziunii, şi poţi urmări exact ce
s-a întâmplat la nivelul leziunii şi, apoi, începi să faci extracţia leziunii
respective. Neuroendoscopia a evoluat de la creier până la măduva spinării. În
acest context, Iaşiul are o deschidere deosebită în neuroendoscopia pentru
hernia de disc lombar. A treia temă a manifestării a fost dedicată afecţiunilor
pediatrice. În cadrul acesteia, toate echipele au prezentat o mulţime de
leziuni malformative, tumorale, vasculare, traumatice ale copilului.
– Cât
de frecvente sunt aceste tipuri de afecţiuni pediatrice?
– Am constatat că au crescut afecţiunile
grave tumorale la copii. În afară de depistarea pe care o avem, diagnosticul,
trebuie spus că s-a schimbat structura genetică. Celula umană s-a modificat,
pentru că poluarea, aerul, apa, mâncarea aduc o serie întreagă de elemente care
modifică genomul uman. Acesta nu mai este curat şi atunci copilul moşteneşte,
de la bunici şi părinţi, o mulţime de influenţe negative, care, în condiţiile
pe care le avem la toate nivelurile (acustic, fonic şi aşa mai departe), duc la
o dereglare a structurilor genetice ale copilului. Am întâlnit tumori extrem de
grave care apar în primii trei ani de viaţă şi, care, cu toate eforturile pe
care le face medicina şi, desigur, neurochirurgia, nu pot fi stăpânite. Apar
tot felul de leucemii, boli de sânge şi apar tumori în organism iar noi ne luptăm
cu acestea.
– Cum
evoluează de la ediţie la ediţie comunicarea cu specialiştii din afara ţării?
– În acest context avem două mari
avantaje. În primul rând, fiindcă suntem în UE, discuţiile între noi capătă o
mare deschidere, iar apoi, atât la noi, cât şi în majoritatea ţărilor Uniunii,
se doreşte o reglementare, respectiv o standardizare a protocoalelor. Aceasta
se doreşte pentru a fi corecţi atât faţă de noi, cât şi faţă de pacienţi.
– Cum
au decurs segmentele practice ale cursului?
– Nu putem
spune niciodată că am învăţat totul. Un neurochirurg nu trebuie să ştie doar
teoretic, dar trebuie să se implice şi practic. Aceste secţiuni practice,
simulatoare, s-au făcut pe calculator. S-au introdus, treptat, imaginile cu
leziuni cerebrale, apoi au început întrebările şi discuţiile: „Acum ce boală
este?”“ „Cum vreţi să operaţi?“, „Ce leziuni în plus găsim?“, „Veţi putea
scoate toată leziunea? Cu ce va rămâne pacientul?“, „Va putea merge? Va putea
vorbi?”. Aceste discuţii au fost extrem de interesante şi provocatoare pentru
auditoriu şi stimulative pentru participanţi, indiferent de vârstă.
– În
urma acestor acţiuni practice, până unde poate merge specialistul în cazul unei
operaţii?
– Limitele
neurochirurgiei sunt incredibile. Acum 10–15 ani nu credeam că vom ajunge aici,
iar peste alţi zece ani va fi un nou salt, pentru că lumea evoluează. Nu putem
să mai spunem că există limite în neuroştiinţe, iar neurochirurgia profită de
aceste deschideri deosebite. Astfel, puţin câte puţin, începem să cunoaştem din
creier, dar acesta este un organ care încă nu şi-a dezvăluit toate
secretele.
– Găsim
în Iaşi o infrastructură potrivită pentru a întâmpina pacienţii cu tumori
cerebrale?
– Eforturile
din ultimii patru ani din partea managementului Spitalului Clinic de Urgenţă
„Prof. dr. N. Oblu“ au început să se vadă. În momentul de faţă, la unitatea
spitalicească despre care vorbim, serviciul de primiri urgenţe este perfect,
funcţionează la înălţime.
– Intraţi
în contact cu foarte mulţi medici tineri. Există o generaţie tânără pe care
societatea să se poată baza?
– Vine din urmă
o generaţie de medici motivată. Tinerii medici pe care i-am văzut la conferinţe,
dar şi în sălile de operaţie, nu pun problema „şpăgii” sau „ciubucului”, ci vin
motivaţi că au cu ce lucra, au condiţii de muncă, lucrează la acelaşi nivel cu
medicii din ţările UE. Şi rezultatele se văd.
Dumitru ŞERBAN |
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
