Conferinţa
„Malpraxis medical – metode alternative de rezolvare a conflictelor din
domeniul medical“, desfăşurată la sfârşitul toamnei, a reunit la Bucureşti
medici, alte cadre medicale, asiguratori, mediatori, avocaţi, jurişti, ziarişti,
reprezentanţi ai asociaţiilor de pacienţi, ai asociaţiilor medicilor, ai
Colegiului Medicilor din România şi ai Colegiului Medicilor Dentişti din
România. Deşi conferinţa a fost intens mediatizată, din cei 150 de participanţi
doar 30 au fost medici; am remarcat o reţinere a cadrelor medicale privind
discutarea unor astfel de cazuri, chiar dacă ele fuseseră soluţionate in instanţă
definitiv şi irevocabil.
Gabrielle
Planes, preşedinta Asociaţiei Naţionale a Mediatorilor din Franţa, a prezentat
pe larg sistemul francez de mediere a cazurilor de greşeli medicale. Având o
bogată experienţă în domeniu, a detaliat pertinent mai multe cazuri întâlnite.
Din partea CMR au participat Dana Dicianu şi Florentina Nemoianu, consilieri
juridici. Alte asociaţii ale medicilor au fost reprezentate de prof. dr. Monica
Pop, prof. dr. Dan Mircea Enescu şi conf. dr. Laurenţiu Beluşică. S-au discutat
aprins diverse cazuri care au apărut şi în mass-media. Juriştii, în general, au
o aprehensiune, o anxietate anticipativă privind rolul prea autoritar,
paternalist al medicului în faţa pacientului. Medicii acuză condiţiile proaste
în care sunt constrânşi să lucreze, salariile mici care îi împing spre ore
suplimentare, epuizante, sau un al doilea serviciu. Asistentele medicale din
spitale acuză lipsa de comunicare cu medicii, încărcarea cu pacienţi peste
norma admisă, precum şi gestionarea defectuoasă a conflictelor în interiorul
colectivelor. Greşelile medicale nu sunt semnalate doar în spitale, dar acolo
apar în majoritatea lor, conform statisticilor. Acest fapt este şi urmarea
internării cazurilor foarte grave, a lipsei unei forme de asistenţă medicală
pentru cazurile cronice cu exacerbări frecvente sau pentru muribunzi. Greşeli
medicale pot apărea şi în medicina muncii, după cum a prezentat dr. Mircea Ştefănescu,
din Franţa. Lucrând într-un domeniu de graniţă, medicul este expus nemulţumirilor
pacientului, dar şi celor ale angajatorului, care încearcă să scadă
cheltuielile cu controalele medicale.
Asociaţiile
de pacienţi, reprezentate de Vasile Barbu, preşedintele COPAC, au cerut o mai
mare implicare a mediatorilor în rezolvarea conflictelor din domeniul medical,
prezentând o serie de cazuri rezolvate cu succes. Din 731 de sesizări primite
în ultimul an la sediul COPAC, doar 17 au ajuns în instanţă, restul fiind
mediate de membrii asociaţiei.
Şi
mai bine ar fi dacă, în timpul facultăţii, studenţii la medicină ar fi preveniţi
la fiecare materie despre „ce ar putea merge rău“ în fiecare moment al actului
medical. Dr. Dinu Petru şi dr. Răzvan Constantinescu au comentat pe larg
importanţa introducerii noţiunilor de drept medical în programa universitară,
alături de noţiunea de greşeală/neglijenţă medicală, malpraxis medical,
studiate în prezent la Disciplina etică medicală.
Discuţiile
privind companiile de asigurări au fost deschise de Yigal Sagie, din Israel,
care a prezentat tendinţele pieţii asigurărilor de malpraxis din România,
comparativ cu alte state. Asiguratorii vin în întâmpinarea modificării legislaţiei,
propunând modificarea contractului de asigurare al cadrelor medicale, în sensul
acceptării plăţii despăgubirilor şi pe baza procesului verbal încheiat de
mediator, şi nu numai pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi
irevocabile.
Dr.
Alexandru Brezoescu, preşedintele Colegiului Medicilor Dentişti din Bucureşti,
a prezentat lucrarea: „Malpraxis – impact şi consecinţe asupra practicii
medicale în cabinetul stomatologic“. La această secţiune a participat şi prof.
dr. Ion Coca, din Germania, care a atras atenţia asupra malpraxisului generat
de o protezare dentară restaurativ-reabilitativă deficitară.
Credem
că se impune crearea unei liste de vulnerabilităţi în fiecare domeniu medical,
de exemplu în chirurgia abdominală, chirurgia plastică, neurologie, ATI,
medicină de urgenţă, stomatologie. Acestea ar trebui discutate în cadrul
reuniunilor societăţilor ştiinţifice de profil, urmând (pe cât posibil) să fie
supravegheate şi neutralizate în fiecare specialitate.
Toţi
participanţii au fost de acord cu două puncte importante: îmbunătăţirea comunicării
între cadrele medicale şi pacient, precum şi necesitatea modificării legislaţiei
actuale privind malpraxisul medical. De curând, a apărut şi o lege privind
obligativitatea medierii în orice conflict, deci se impune cel puţin
armonizarea cu legislaţia în vigoare.
