Newsflash
Diverse

O nouă paradigmă de abordare a bolnavului

O nouă paradigmă de abordare a bolnavului

Psihosomatica poate face diferența

 

     La întâlnirea de anul acesta de la Brașov (6–7 noiembrie) sub „umbrela“ Conferinței Naționale de Medicină Psihosomatică și-au dat mâna medici interniști cu psihiatri, gastroenterologi, alergologi, neurologi, psihologi și chiar muzicologi. Senzația creată a fost aceea a unei îmbinări armonioase a datelor exacte, științifice, cu aspecte culturale, spirituale, varietatea subiectelor păstrând principiul abordării holistice pe care această paradigmă medicală o promovează. Au fost prezentate de lectori din țară și străinătate (Germania și Lituania) lucrări pe tema tulburărilor psihosomatice din practica generală, psihosomatică digestivă, psihocardiologie, precum și subiecte aflate la interferența dintre neurologie, psihiatrie și psihosomatică.
     Unele lucrări au evidențiat aspecte teoretice, altele au prezentat rezultatele studiilor clinice; unele au avut un caracter pragmatic evident, altele o puternică valență culturală. Din prima categorie amintim: „Rolul sistemului nervos enteric în carcinogeneza tubului digestiv” (G. C. Tarțea și colab., Craiova), „Fibromialgia, o abordare complexă“ (P. J. Porr, Sibiu), „Psihosomatica bolilor cardiovasculare; factori psihologici și răspunsul la stres“ (L. Neagu și colab., București), „Complianța terapeutică în bolile cardiovasculare“ (I. Cioca, București), „Psychosomatic Medicine in Relation to Cardiac Diseases“ (M. Beresnevaite, Lituania), „Povara psihologică a pacienților cu boli inflamatorii intestinale, între efect și cauză“ (O. Frățilă, Oradea) și „Psihoneuroalergologia, ramură a psihosomaticii aplicate, domeniu de definiție și preocupări“ (I. B. Iamandescu, București).
     În privința studiilor clinice, a fost evidentă preocuparea față de generațiile tinere, fie că este vorba despre „Prevalența indicatorilor psihosomatici în grupul de  utilizatori de computer de școlaritate mică” (D. Popa, L. Rogozea, Brașov), fie de „Stilul de atașament și suportul social perceput” (O. Popa Velea și colab., București), cu evidențierea contribuțiilor la apariția tulburărilor somatice (primul studiu amintit) și respectiv psihosomatice (cel de-al doilea). „Terapia Anorexiei nervosa în ambulatoriu după o scurtă spitalizare“, studiu efectuat de O. Joja și colab., în București, a arătat că într-o abordare de tip psihosomatic, detectarea și intervenția timpurie sunt esențiale pentru șansa crescută a unei remisiuni a patologiei în cauză.
     Aspectele legate de accidentul vascular cerebral (AVC) au fost studiate atât din punctul de vedere al factorilor de risc, cât și al efectelor ulterioare. Din prima categorie face parte studiul efectuat de M. Cioroparu (Brașov), care concluzionează că factorii psihosociali cumulați ca stres moderat sunt factori de risc suplimentari pentru apariția AVC acut, stresul cronic având o mai mare influență negativă decât cel acut. „Depresia post stroke, modele și mecanisme“, a constituit subiectul prezentării profesorului Popa-Wagner, de la Universitatea din Rostock, Germania. Factorii predictivi pentru depresie studiați, la pacienții cu hepatită cronică cu virus C (L. Varvari, Arad), au fost cei legați de genul feminin și nivelul educațional precar, pacienții activi profesional fiind cu risc scăzut.
     Noile progrese tehnologice integrate în vederea îmbunătățirii recuperării pacienților cu boli cronice a constituit subiectul prezentării făcută de A. Băban (Cluj) – jocuri „serioase“, aplicații smartphone adaptate antrenamentului și dezvoltării abilităților deteriorate în contextul diverselor patologii. Pe de altă parte, elementele „clasice“, ca simptomele înșelătoare, care conduc la diagnostice eronate (fie cele psihiatrice ca somatice, fie invers), au fost sistematizate în prezentarea făcută de M. Drăgan (Ploiești). 
     Aspectele psihologice sunt importante atât în abordarea pacientului, cât și în gestionarea intervențiilor terapeutice în afecțiuni precum bolile cardiovasculare (studii prezentate de L. Neagu – București; A. Moraru – Constanța), sindromul intestinului iritabil (D. L. Dumitrașcu, M. Stănculete, A. Marian – Cluj), bolile inflamatorii intestinale (O. Frățilă – Oradea), alergia la medicamente (L. Diaconescu – București), precum și terapia durerii (L. Rogozea – Brașov, R. Moldovan – Cluj), comunicarea medic–pacient  (C. Hoțoleanu – Cluj) și evaluarea factorilor de risc psihosocial și de stres în mediul ocupațional (D. Triff – Baia Mare). Să nu uităm nici de noi înșine, de sindromul de secătuire (burnout), în combaterea căruia metoda balintiană a fost prezentată de A. Veress (Miercurea Ciuc).
     Au fost evidențiate și perspective consonantiste și creștin-ortodoxe ale psihosomaticii  (N. Popescu, Drobeta-Turnu Severin și respectiv M. Pană, București), precum și literare (V. Șandor, Cluj – Simbolistica relației trup-suflet în Divina Comedie). Influența sentimentului religios asupra stării de sănătate a constituit un alt subiect dezbătut în cadrul unei prezentări. Muzica a fost integrată atât prin studii privind valențe sale terapeutice și chiar diagnostice (I. B. Iamandescu, A. Chițu, B. Popa, L. C. Avram, R. Mitrea, D. Nicoară – București), cât și prin analizarea psihosomatică a informațiilor privitoarele la personalități ale lumii muzicale, ca Ludwig van Beethoven (L. Nedelcu – Brașov).
     Deși uneori pare a fi detașată de pragmatism, psihosomatica aplicată are efecte financiare concrete, așa cum o arată evaluarea realizată de I. B. Iamandescu (București), conform căreia un bolnav astmatic cronic care nu beneficiază de susținere psihologică pe parcursul bolii și care nu este compliant la tratament produce cheltuieli cu 37% mai mari decât un bolnav astmatic cronic care urmează schema standard, sume explicate prin spitalizare și cheltuieli aferente episoadelor de acutizare, posibil de prevenit, în mare măsură.
     Soluția pentru o abordare mai complexă, mai completă, care să ducă la eficientizarea diagnosticării și tratamentului, la o satisfacție crescută a pacienților cu privire la serviciile medicale, ar fi creșterea numărului de medici care au cunoștințe solide de psihosomatică. Acest lucru se poate realiza creând un cadru corespunzător formării acestora, prin recunoașterea psihosomaticii ca specialitate, așa cum se întâmplă în Germania, Austria, Elveția, sau a unei supraspecializări adresată medicilor de familie, interniștilor, chirurgilor etc.
De la stânga la dreapta: prof. dr. Dan Dumitrașcu, președinte al Societății Române de Psihosomatică aplicată și Medicină Comportamentală, prof. dr. Adriana Baban, conf. dr. Laurențiu Nedelcu, prof. dr. Ioan Bradu Iamandescu, președinte de onoare al Societății mai sus amintite, dr. Albert Veress, Asociația Balint din România
 
     Sunt lucruri care pot părea mărunte, fără însemnătate, dar elementele de care psihosomatica ține cont pot face diferența între succes și eșec, ruperea unui lanț de efecte negative având cea mai mare eficiență când se petrece devreme, la primele semne ale bolii, la primul contact al pacientului cu medicul.
     În dialogurile lui Platon, Socrate spune că a aflat de la un medic trac, ucenic a lui Zamolxis, cum că „după cum nu trebuie să încercăm a trata ochii fără să ținem seama de cap, nici capul nu poate fi tratat, neținându-se seama de corp, tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul (...)“

 

Dr. Monica CHIRILĂ

 
 

Specialiști străini la Brașov

 

     Psihosomatica rămâne o paradigmă de abordare a oricărui bolnav, privit și prin factorii de personalitate, comportament și cei de stres. Este concluzia care s-a desprins din lucrările prezentate la Conferința națională de medicină psihosomatică organizată, la Brașov (6–7 noiembrie), de Societatea de Psihosomatică Aplicată și Medicină Comportamentală din România, în colaborare cu Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu“ Cluj-Napoca, Academia de Științe Medicale din România și Universitatea „Transilvania“ din Brașov. Putem vorbi despre medicina psihosomatică ca piedestal al medicinii moderne, pornind de la ideea că fiecare boală somatică are o cauză specifică, ce o și diferențiază.
     Au fost prezenți peste o sută de specialiști din țară și străinătate, dimensiunea internațională a conferinței fiind dată de specialiștii din Lituania, respectiv, Germania (prof. dr. A. Popa Wagner).
    Sesiunile tematice ale conferinței, opt la număr, au abordat probleme de psihosomatică generală, tulburări psihosomatice în practica medicală, psihosomatică digestivă, psihocardiologie, neurologie – psihiatrie – psihosomatică, valențele terapeutice ale muzicii, aspecte ale comunicării medicale din perspectiva pacientului internat și ambulatoriu. Au fost și comunicări despre sentimentul religios și starea de sănătate a omului, precum și o sesiune poster cu subiecte privind rolul echipei interdisciplinare în managementul pacientului cu afecțiune psihosomatică, anxietatea preoperatorie în intervențiile chirurgicale laparoscopice, evoluția diagnosticului de tulburare psihosomatică în DSM ș.a.
     Primul care a folosit conceptul de medicină psihosomatică a fost Johann Heinroth (1773–1843), psihiatru și psihoterapeut, termen folosit în lucrarea „Tulburări ale vieții mentale“ (apărută în 1818): „De obicei cauzele lipsei de somn sunt de natură psihosomatică“. Conceptul se mai regăsește  în lucrări din 1922 (la Felix Deutsch), 1977 (George Engel), WB Canon, Helen Flanders Dunbar, Franz Alexander, Hans Selye.
     Introducerea conceptului de medicină psihosomatică în limbajul medical a avut loc la mijlocul anilor ʼ30 (1934–1936), când au apărut și primele societăți de psihosomatică și au fost editate primele cărți de specialitate. În România, el este postulat de prof. dr. Ioan Bradu Iamandescu, în 2003. Societatea Română de Medicină Psihosomatică a fost înființată în urmă cu zece ani, în 2005, activitatea fiind coordonată de prof. dr. Dan L. Dumitrașcu.

 

Demostene ȘOFRON

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe