Academia de Ştiinţe Medicale din
România a găzduit la Bucureşti conferinţa Federaţiei Europene a Academiilor Medicale
(FEAM). Evenimentul s-a desfăşurat în conjuncţie cu a noua ediţie a
simpozionului „Acad. Nicolae Cajal“ şi a ilustrat misiunea forului european de
a promova cooperarea între academiile europene şi de a oferi specialiştilor o
platformă pentru exprimarea unor opinii experte în domeniul medical.
„Când vrei să te asiguri că un lucru va fi făcut, soliciţi un om ocupat.
Şi suntem foarte onoraţi că profesorul Irinel Popescu a acceptat să ne fie
vicepreşedinte“, a menţionat în deschiderea evenimentului profesorul Dermot
Kelleher, preşedintele FEAM.
Conferinţa a avut două sesiuni majore: „O singură sănătate“, dedicată
abordării integrate privind sănătatea oamenilor, a animalelor şi a mediului, şi
o sesiune dedicată viitorului cercetării. În continuarea lor au fost prezentate
lucrări de oncogenomică şi de virusologie, parte a simpozionului organizat de
Fundaţia „Acad. Nicolae Cajal“ în parteneriat cu Institutul Clinic Fundeni,
Fundaţia „Dan Setlacec“ şi Institutul de Virusologie „Ştefan S. Nicolau“.
Aşteaptă
neprevăzutul
Nu pot exista oameni sănătoşi
fără un mediu sănătos. One Health
propune o abordare holistică utilă pentru adoptarea celor mai bune decizii (de
la reducerea foametei şi a risipei de alimente, până la creşterea stării de
bine a populaţiei). Şapte din zece infecţii umane sunt de origine animală, iar
costul acestora este de şapte miliarde de dolari în fiecare an. Cifrele le-am
aflat de la dr. Franck Berthe (Franţa), şeful compartimentului pentru sănătatea
animalelor şi a plantelor din cadrul Autorităţii europene pentru siguranţa
alimentelor (EFSA), cu sediul la Parma. EFSA derulează un parteneriat cu
Centrul european pentru prevenţia şi controlul bolilor (ECDC), care facilitează
transferul de date între veterinari şi medicii de medicină umană, pentru o mai
bună pregătire în faţa neprevăzutului. Dacă ne uităm în urmă, vom vedea că am
avut parte de o serie de probleme neaşteptate, cum ar fi Bluetongue şi
Schmallenberg (doi patogeni transmişi de insecte, care au provocat pierderi
importante mai ales în fermele de oi şi de vite), iar aceste probleme apar cu
regularitate şi ar trebui să ne pregătim tocmai pentru a nu fi luaţi pe nepregătite,
atât în privinţa patogenilor de la animale, cât şi în cea a infecţiilor la om,
precum gripa şi West Nile, crede specialistul francez. Această pregătire
înseamnă colectare de date, precum şi transmiterea şi prelucrarea lor. Este
nevoie de o deschidere a disciplinelor, prin multi-, inter- şi
transdisciplinaritate.
Un lanţ
de evenimente fatale
Prof. dr. Paul-Pierre Pastoret, membru al Academiei Regale Belgiene de
Medicină, consultant ştiinţific în cadrul Organizaţiei mondiale pentru sănătatea
animalelor, a prezentat câteva date recente despre rabie, o afecţiune frecvent
subestimată sau neglijată. Responsabilă de 70.000 de decese umane pe an, mai
ales în rândul copiilor muşcaţi de câini, rabia poate fi eliminată prin
vaccinarea a cel puţin 70% din câini. Liliecii sunt o sursă continuă şi
incontrolabilă de infecţie pentru alte animale, inclusiv pentru cele sălbatice,
fiind responsabili de împuţinarea drastică a populaţiilor de lup etiopian şi de
câine sălbatic în Africa. Există mai mult de o mie de specii de lilieci,
reprezentând o cincime din toate speciile mamifere cunoscute. Profesorul a arătat
cum reducerea masivă a populaţiei de vulturi a dus la creşterea numărului de
câini maidanezi purtători de rabie, responsabili de numeroase decese în populaţia
indiană. Iar reducerea drastică a populaţiei de vulturi a fost urmarea unui
fenomen neprevăzut – o insuficienţă renală acută dezvoltată prin consumarea
carcaselor de animale domestice tratate anterior cu diclofenac de medicii
veterinari. Introducerea vaccinului antirabic la animale a fost un succes răsunător,
modalitatea de administrare constând în introducerea substanţei în punguţe de
plastic, în momeli. Vaccinarea liliecilor s-a dovedit însă foarte dificilă.
O prezentare foarte
interesantă a fost susţinută de prof. dr. Lai-Meng Looi, profesor de patologie,
membru al Academiei de Ştiinţe şi al Academiei de Medicină din Malaiezia.
Statul din sud-estul Asiei s-a confruntat la sfârşitul anului 1998 cu o
epidemie ce părea a fi de encefalită japoneză, dar era de fapt cu virus Nipah şi
a provocat 105 decese, pierderea a 36.000 de locuri de muncă şi pagube
economice de peste 400 de milioane de dolari (prin vaccinarea împotriva unui
virus greşit incriminat, dar mai ales prin sacrificarea unui număr mare de
porci). Medicii malaiezieni s-au confruntat, în septembrie 1998, cu numeroase
cazuri de encefalită febrilă la persoanele care lucrau în fermele de porci din
Ipoh, capitala statului Perak (unul din cele treisprezece care formează
Malaiezia), în vreme ce veterinarii semnalau infecţii respiratorii în rândul
porcilor. Din cauză că în probele de sânge s-au găsit anticorpi IgM pentru
encefalita japoneză, s-a instituit vaccinarea populaţiei împotriva acestei
boli, un efort financiar de aproape cinci milioane de dolari. A devenit însă
clar că diagnosticul era incorect în momentul în care numărul de îmbolnăviri a
crescut (implicit şi cel al deceselor, mortalitatea fiind de 40%). În plus,
elementele clinice şi autopsiile contraziceau diagnosticul iniţial de encefalită
japoneză. Prin vânzările ilegale de porci peste graniţă, boala a avansat spre
Singapore. Agentul patogen a fost descoperit în martie 1999: un henipavirus din
clasa Paramyxoviridae, înrudit cu
virusul Hendra. Au urmat măsuri precum închiderea abatoarelor, sacrificarea
porcilor, interzicerea importării de porci din Malaiezia. Mecanismul patogen a
constat într-o vasculită severă cu infarctizare cerebrală, pulmonară, renală şi
cardiacă. A fost apoi descoperită şi gazda naturală: Pteropus vampyrus şi Pteropus
hypomelanus, lilieci care se hrănesc cu fructe, purtători şi de virus
Hendra. Se pare că fenomenul El Niño din 1997 şi defrişările din Indonezia (au
dispărut 50 de milioane de hectare de pădure) au dus la pierderea surselor de
hrană pentru aceşti lilieci, care au migrat în livezile din Malaiezia.
Transmiterea virusului la animale s-a făcut prin intermediul dejecţiilor mamiferelor
zburătoare, care au contaminat adăposturile şi mâncarea porcilor. Specialista
malaieziană de origine chineză a concluzionat afirmând necesitatea de a lua
întotdeauna în calcul posibilitatea emergenţei unei boli noi; cooperarea şi
transmiterea informaţiilor între specialişti şi autorităţi la nivel naţional şi
internaţional rămân esenţiale.
A H7N7 ţine Europa în şah
Dr. Pasi Penttinen, şeful
programului pentru gripă şi alte infecţii respiratorii virale din cadrul ECDC,
s-a referit la capacitatea Europei de a răspunde infecţiei cu noul virus aviar
A H7N9. Virusul detectat în martie 2013 în China continuă să fie o ameninţare,
inclusiv pentru Europa, chiar dacă până acum au fost semnalate cazuri doar în
China, cu coborâre spre sud, spre graniţa cu Vietnam. După octombrie 2013,
epidemia a cunoscut un al doilea val şi a ucis 300 de oameni, cu o dominantă
clară în rândul bărbaţilor vârstnici. Evaluarea ameninţării cu H7N9 a arătat că
virusul se transmite prin comerţul cu păsări vii, toate persoanele decedate până
acum lucrând în domenii care presupun contactul cu acestea, iar transmiterea de
la om la om este încă sub semnul întrebării. Virusul poate suferi însă schimbări,
astfel că riscul transmisiei interumane se menţine, avertizează medicul
finlandez. Nu s-au raportat cazuri privind transmiterea prin intermediul
consumului de carne sau de ouă şi nu se cunoaşte rolul păsărilor migratoare în
transmiterea virusului. „Avem multă experienţă de la pandemia din 2009, se pare
că lucrurile au funcţionat destul de bine în cazul H1N1, iar de atunci am revăzut
toate planurile de pregătire în Europa“, afirmă specialistul. Măsurile de
reducere a riscului de contaminare cu virusul A H7N9 vizează posibilele cazuri
de import, prin controlul riguros al comerţului cu păsări, şi sfătuirea
persoanelor care vizitează China.
Epidemiologie
ADN
Prof. dr. Michel Georges a vorbit despre posibilitatea de folosire a
informaţiei genetice pentru a preveni apariţia bolilor în rândul populaţiei.
Membru al Academiei Regale Belgiene de Medicină, profesorul Georges este
directorul Compartimentului de cercetare genomică animală din cadrul Grupului
interdisciplinar de genoproteomică aplicată de la Universitatea din Liège.
Pornind de la exemplul selecţiei genomice, care a revoluţionat industria
zootehnică, analiza grupurilor de animale selectate genomic pentru a prezenta
un anumit fenotip (tradus, în acest caz, prin cantitatea de lapte sau de carne
pe care o produc) ar putea duce cândva la descoperirea unui algoritm care să ne
permită să aflăm la ce fel de boli se expun grupuri mari de oameni.
Specialistul belgian vede inutilă analiza individuală a ADN, din cauza
multiplelor probabilităţi de manifestare fenotipică, mai ales sub influenţa
factorilor de mediu. „Practic, analizele îţi spun doar că riscul de a face
boala X a crescut de la 1 la 500 la 1 la 410“. În schimb, informaţiile pot fi
foarte utile pentru clinicieni, dar la nivel populaţional. De exemplu, dacă ştim
că un grup prezintă un risc mai mare de a suferi de cancer de sân, poate că îl
putem încuraja să se testeze mai des şi să îi oferim şi sprijin financiar în
acest sens. „Trebuie să folosim informaţia genetică pentru a oferi
clinicienilor informaţii despre probabilitatea ca un grup de oameni să evolueze
într-un anumit fel, nu să le dăm indivizilor coşmaruri referitoare la riscuri“,
crede Michel Georges.
Mai uşor
muţi un cimitir
Participanţii au vorbit
despre educaţie şi despre teama că fără ştiinţă fundamentală toate ramurile
medicale – de la sănătate publică la oncologie – vor eşua. Curricula
universitară este foarte aglomerată, crede prof. dr. George Griffin, membru al
Academiei britanice de Ştiinţe Medicale. „Este mai uşor să muţi un cimitir
decât să schimbi curricula. Şi doar atunci când muţi cimitirul, realizezi câţi
prieteni au avut morţii“, afirmă hâtru universitarul britanic. „S-a mărit atât de mult
programul, încât un student la medicină nu mai are timp să facă altceva decât să
urmeze cursurile ca să obţină titlul de medic. Niciunul dintre aceşti medici nu
mai are timp de cercetare. E un fel de alergătură după cursuri, stagii, notiţe,
examene, ca la şcoala primară, ca la liceu“, ne-a spus prof. dr. Ştefan N.
Constantinescu, membru al Academiei Regale de Medicină din Belgia şi al
Academiei de Ştiinţe Medicale din România, director pentru cooperare europeană
la Institutul de Virusologie „Şt. S. Nicolau“ şi profesor la Universitatea
Catolică din Louvain.
Finanţarea cercetării în Uniunea
Europeană
Ruxandra
Drăghia-Akli, director pentru sănătate în cadrul Direcţiei generale pentru
cercetare şi inovare, a prezentat perspectivele Comisiei Europene privind finanţarea
cercetării în UE, care a scăzut începând cu 2008. Acest lucru, precum şi faptul
că doar zece procente din finanţarea pentru cercetare provin din fondurile
oferite de Comisie (restul trebuie să fie acoperit de statele membre) au făcut
ca Europa să rămână în urmă. Orizont 2020, programul de dezvoltare pentru
cercetare şi inovaţie pentru perioada 2014–2020, urmăreşte, printre altele, să
consolideze poziţia Uniunii Europene şi să cupleze cercetarea cu inovaţia. La
capitolul provocări în domeniul sănătăţii, Comisia a stabilit ca probleme
prioritare îmbătrânirea populaţiei, creşterea impactului bolilor cronice,
sistemele de sănătate devenite nesustenabile şi aflate sub presiunea reformelor
şi nevoia de soluţii inovatoare pentru industria de sănătate.
Programul de finanţare pentru 2014–2015 prevede fonduri de 1,21 miliarde
de euro pentru activităţi coordonate şi pentru medicina personalizată. Iar
competiţia este foarte strânsă. De exemplu, pentru medicina personalizată, anul
acesta au fost înscrise în competiţie 1.681 de proiecte, din care au trecut în
faza a doua 600; în final, doar 3% din totalul proiectelor depuse vor primi
finanţare.
IMI2, a doua etapă a parteneriatului public–privat dintre Comisie şi Federaţia europeană a industriilor
şi asociaţiilor farmaceutice (EFPIA) dispune de un buget de 3,3 miliarde de
euro şi, spre deosebire de prima etapă, este deschisă nu doar industriei farma,
pentru dezvoltarea de medicamente inovatoare, ci şi altora, cum ar fi cea a
dispozitivelor medicale.
O întrebare venită din public a fost de ce România nu primeşte mai mulţi
bani pentru proiectele depuse. Răspunsul: proiectele depuse de cercetătorii
români sunt foarte puţine; în FP7, doar 37 de proiecte au implicat cercetători
români, în vreme ce specialiştii germani au fost implicaţi în 650. Apoi, cercetătorii
români cer puţini bani, aplică pentru părţi neesenţiale ale proiectului şi
astfel primesc un scor mai mic. Statistic, media sumelor a fost de 450–500 de
mii de euro pentru cercetătorii străini şi de 160 de mii pentru cercetătorii
români. În FP7, o explicaţie a fost obligaţia de cofinanţare din partea cercetătorului;
problema este însă rezolvată în Orizont 2020, pentru că programul oferă finanţare
de 100% pentru costurile directe şi de 25% pentru costurile indirecte.
SPECTA
Mediul academic joacă un rol esenţial în ceea ce priveşte viitorul
terapiilor anticancer, pentru că niciun reprezentant al industriei farma nu va
fi interesat să realizeze un studiu clinic privind eficienţa chirurgiei pentru
cancerul de prostată, deoarece nu va exista niciun medicament care să rezulte
din acel studiu, a spus în prezentarea sa prof. dr. FranÎoise Meunier, membră a
Academiei Regale de Medicină din Belgia, directoarea Organizaţiei europene
pentru cercetarea şi tratamentul cancerului (EORTC).
Un aspect important adus în discuţie a fost acela că toate rezultatele
obţinute în fazele preclinice şi în fazele iniţiale ale studiilor clinice ar trebui
să fie mai bine folosite şi convertite în informaţii utile pentru populaţia
generală care prezintă, spre deosebire de pacienţii selectaţi pentru înrolare
în studiile clinice, caracteristici greu de controlat. Din o mie de pacienţi
care semnează acordul de participare la un studiu clinic, companiile farma îi
vor selecta doar pe cei o sută care prezintă o anumită mutaţie genetică şi care
deci vor răspunde la tratament şi nimeni nu se mai uită la restul de nouă sute,
a spus Meunier. Tocmai de aceea, EORTC a lansat SPECTA – un program de
screening pentru acces eficient în studiile clinice, care încearcă să găsească
terapii dedicate tuturor celor 1.000 de pacienţi, prin cooperare cu industria
farma.
Ecuaţia
cu miliarde de necunoscute
Despre creierul uman a vorbit prof. dr. Richard Frakowiack, şeful
Departamentului de neuroştiinţe clinice de la Spitalul Universitar din
Lausanne, unde este derulat proiectul Human
Brain – o iniţiativă menită să integreze cantitatea uriaşă de informaţii
referitoare la mecanismele de funcţionare a creierului uman. Proiectul este
programat să se desfăşoare pe zece ani şi este finanţat de Comisia Europeană cu
un miliard de euro.
Cantitatea de informaţii pe care o avem despre creier creşte exponenţial,
dar fragmentat, nu există un plan de integrare a acestora, după cum nu există
un plan de a depăşi clasificarea patologiilor în funcţie de simptome. Tocmai
pentru că diagnosticul sindromic şi-a atins limitele, acest proiect foloseşte
tehnologia informatică pentru a face corelaţii între datele noi pe care le obţinem
despre creier. Chiar dacă va fi vorba de o ecuaţie cu un miliard de
necunoscute, acumularea de date va fi însoţită de o abordare de jos în sus, din
aproape în aproape, cu generare de modele.
