În
perioada 23–30 octombrie 2014 a avut loc, la Austin, un nou congres al American
College of Chest Physicians (ACCP). Perioada de desfăşurare a fost mai lungă ca în cazul altor congrese,
dar el a respectat astfel o tradiţie care îl face unic în peisajul manifestărilor
pneumologice internaţionale. Primele două zile au fost, ca de obicei, alocate
bilanţurilor şi structurărilor de strategii ale CHEST/ACCP, cu întâlniri ale
board-ului regenţilor, guvernatorilor şi responsabililor de ţară, dar şi ale
Fundaţiei CHEST a acestei organizaţii profesionale. Cu această ocazie, conf.
dr. Paraschiva Postolache (foto), de la Universitatea de Medicină şi Farmacie
„Grigore T. Popa“ Iaşi, a primit din partea conducerii CHEST/ACCP – două
premii: unul pentru activitatea de trei ani (2011–2014) în board-ul regenţilor
CHEST şi unul pentru activitatea de un an (2013–2014) ca preşedinte al Consiliului
guvernatorilor mondiali al ACCP şi de doi ani (2011–2013) ca vicepreşedinte
al aceluiaşi consiliu.
Cum
era firesc, congresul a început cu un update în diferite domenii precum:
somnologia, imagistica pulmonară, terapia oncologică, transplantul pulmonar,
sarcoidoza, bolile de altitudine şi cu o
trecere în revistă a literaturii ştiinţifice
a anului 2014.
În
zilele următoare, câteva elemente au marcat noutatea acestui congres. În
primul rând, în acest an toate sesiunile
au avut un pronunţat caracter de interactivitate. În fiecare sală pe scaune se
aflau dispozitive care permiteau participarea activă a celor din asistenţă la
descifrarea cazurilor clinice. A fost o dovadă de pragmatism american pe care
noi în Europa nu o prea întâlnim. Fiecare sesiune pleca de la un caz clinic cu
meandrele sale diagnostice şi terapeutice care erau lămurite împreună cu
participanţii. Au fost o multitudine de subiecte cu abordări originale precum:
terapia antiinflamatoare şi beneficiile sale în pneumonia comunitară, aderenţa
la CPAP a pacienţilor cu sindrom de apnee în somn de tip obstructiv, opţiunile
de terapie în tahiaritmii, plasarea
tuburilor de drenaj în pleurezii, integrarea îngrijirilor paliative,
traheostomia percutană, exacerbările din
BPOC – ce este de ales pentru practică?, hipertensiunea pulmonară tromboembolică.
Nu
au lipsit nici aşa-zisele puneri la punct legate de pneumopatiile interstiţiale
difuze, plămânul eozinofilic, microbiomul din astm, bolile cardiace
structurale etc. De un mare interes s-au bucurat cazurile clinice dificile din
patologia somnologică, din astmul refractar, din personalizările terapeutice
ale deficienţei de alfa 1 antitripsină etc. Am remarcat foarte multe subiecte
de terapie intensivă, unele cvasinecunoscute în pneumologia românească, de
exemplu terapia hipotermiei, managementul cazurilor dificile de terapie
intensivă. Sesiunile de bronhologie intervenţională, de mică chirurgie, au
fost, de asemenea, foarte numeroase (termoplastia, traheostomia percutană),
alternând şi cu terapii noi legate de disfuncţiile de corzi vocale sau refluxul gastro-esofagian.
În
paralel au avut loc şi sesiuni ale Societăţii Canadiene de
Pneumologie, unde am remarcat accentul deosebit pus pe promovarea ghidurilor
personale şi pe screeningul cancerului pulmonar. O altă particularitate a
congresului au constituit-o sesiunile cu teme de mare actualitate precum: Ebola
şi pregătirea personalului medical, ţigara electronică („dezbină şi cucereşte“) – cui ar trebui să o
recomandăm.
Programul
a cuprins şi sesiunile de simulare, cele cu cazuri clinice demonstrative, unde
se întâlneau şi comentau în echipă un clinican, un radiolog şi un
anatomopatolog, dar şi sesiunile rezidenţilor şi tinerilor specialişti.
Deja
tradiţionale au rămas acele sunrise sessions unde, de obicei,
se fac puneri la punct pe diferite subiecte fierbinţi din literatura de specialitate, de la cancerul pulmonar până
la boala tromboembolică.
Am
apreciat şi dorinţa organizatorilor de a implica medicii într-un proces de
învăţare permanent pe toată durata acestei manifestări internaţionale. Se
organizau, pe subiecte ca deficienţa de alfa 1 antitripsină, cancerul
pulmonar, parcurgeri de slide-uri didactice, testări pe tablete, chestionare
plecând de la cazuri clinice particulare în somnologie sau chiar concursuri cu
premii. Un puzzle din astfel de cazuri a
fost oferit în fiecare zi.
A
existat şi o „tuşă“ tipic americană imprimată în cadrul unor simpozioane, dacă
mă gândesc la: sesiunea de astm bronşic asociat obezităţii, cea dedicată rinitei atopice, refluxului
gastroesofagian sau sindromului de apnee în somn sau la sesiunile de evaluări
de costuri şi ameliorare a calităţii vieţii
pentru diferite afecţiuni cronice.
Ultima
zi a congresului a fost alocată unor subiecte mai aparte precum: modalităţile de diagnostic în cazul nodulului pulmonar,
dilemele de diagnostic în pneumopatiile interstiţiale difuze, algoritmurile de
diagnostic în mucovisciodză, tumorile traheale, ghidurile de supravieţuire în
cazul septicemiilor.
Cu 11 postere şi mai multe prezenţe la
moderare şi la sesiunile de comunicări orale, mica delegaţie română a avut o
prestaţie apreciată de participanţi. Au fost prezentate şi două lucrări
orale (investigaţii originale): dr. Ştefan
Dumitrache-Rujinski (Bucureşti), evidenţiat ca „featured speaker, best oral
presentation“ şi conf. dr. Paraschiva Postolache (Iaşi).
