Studenţii pasionaţi de
chirurgie au putut participa, vreme de două zile (25 şi 26 aprilie) la
workshopul Basic Cardiovascular Surgical Skills, ediţia a şasea, în organizarea
Societăţii Studenţeşti de Chirurgie din România (SSCR). Cei 16 studenţi
participanţi au beneficiat de prezentări teoretice, susţinute de conf. dr. Horaţiu
Moldovan şi dr. Lucian Dorobanţu, urmate de aplicaţii practice exersate pe
inimi şi artere de porc. Cei înscrişi erau şi absolvenţi ai workshopului de
Basic Surgical Skills, organizat de SSCR, în urma căruia au deprins cunoştinţe
de bază în efectuarea nodurilor şi suturilor pe artere şi vase.
Evenimentul a fost deschis cu prezentarea ţinută de conf. dr. Horaţiu
Moldovan pe tema evoluţiei chirurgiei cardiovasculare de la origini până în
zilele noastre. Chirurgia cardiovasculară este cea mai tânără specialitate
chirurgicală, a apărut abia la jumătatea secolului XIX. Chirurgii epocii erau
rezervaţi în abordul chirurgical al cordului, deoarece inima, odată oprită, nu
mai putea fi repornită. Organul suport al vieţii a rămas un subiect tabu pentru
chirurgii secolului XIX, până când a fost inventată tehnologia care să permită
oprirea sa.
Principiile de bază din
chirurgia cardiovasculară, care s-au păstrat până astăzi, sunt destul de simple
conceptual. Au fost iniţial elaborate de Theodor Billroth, cel mai mare chirurg
al secolului XIX, care considera că această specialitate este periculoasă
pentru reputaţia oricărui specialist. Însă, câţiva ani mai târziu, elevul său
Ludwig Rehn i-a demonstrat contrariul, efectuând prima cardiografie cu succes
vital. Din acest punct, chirurgia cardiovasculară a avut un evoluţie ascendentă
rapidă. Astfel s-au definit două perioade esenţiale în sfera chirurgiei cardiace:
cea cu operaţii pe cord închis şi cea cu operaţii pe cord deschis. Diferenţa
dintre cele două etape a constat în apariţia aparatului de circulaţie
extracorporală. În momentul apariţiei acestui instrument vital pentru succesul
operaţiilor pe cord, noţiunile de viaţă şi moarte nu au mai fost definite în
funcţie de bătăile inimii. Principiul de funcţionare a sistemului de circulaţie
extra-corporală se bazează pe susţinerea artificială a funcţiei de pompă
aspiro-respingătoare intermitentă a inimii, cordul fiind oprit. Aparatul preia
sângele din sistemul venos, îl introduce în recipientul de oxigenare, de unde
mai apoi sângele este pregătit pentru a fi perfuzat în sistemul arterial uman, şuntând
astfel inima. Acest sistem permite şi răcirea sau încălzirea sângelui, în funcţie
de tipul operaţiei ce urmează a fi efectuate. Astăzi, peste 98% din operaţiile
pe cord deschis sunt efectuate cu cordul în repaus, conectat la sistemul de
circulaţie extracorporală. Totuşi, operaţiile pe cord deschis nu au depins numai
de acest sistem complex, ci şi de apariţia sistemului de ventilaţie
artificială, care a permis efectuarea primei toracotomii cu succes.
Singurul chirurg laureat al Premiului Nobel a fost Alexis Carrel în anul
1912, un francez care a practicat chirurgia experimentală şi a descris pentru
prima dată tehnicile de sutură din acest domeniu, protezarea vasculară şi
chirurgia valvulară. Chirurgia cardiovasculară a rămas mult timp în
obscuritatea specialităţilor chirurgicale până când, în anul 1967, imposibilul
a devenit posibil datorită lui Christiaan Barnard, care a realizat primul
transplant cardiac de un succes răsunător. În acel moment, chirurgia cardiacă a
devenit vedeta sferei chirurgicale. Printe somităţile internaţionale se află şi
numele unui român, Marian Ionescu, care a efectuat primul implant valvular cu
valvă biologică, cunoscută sub numele de valva Ionescu-Shiley.
În România, chirurgia cardiovasculară a fost pentru prima dată practicată
la începutul secolului XX, la Spitalul Colţea, de chirurgul Nicolae Hortolomei şi
echipa sa. Aici se efectuau numai intervenţii chirurgicale pe cord închis.
Ulterior, secţia de chirurgie cardiovasculară a fost mutată la Spitalul Clinic
Fundeni, unde astăzi se află Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare
„Prof. dr. C. C. Iliescu“ şi unde a avut loc debutul chirurgiei pe cord deschis
în România. Printre chirurgii renumiţi din ţara noastră se numără şi Toma
Ionescu (chirurg al începutului de secol XX), care a folosit prima
rahianestezie suboccipitală la copilul nou-născut şi a efectuat prima formă de
chirurgie coronariană indirectă prin ablaţia ganglionului stelat şi cervical la
pacienţii care sufereau de angină pectorală. Profesorul dr. Ioan Pop de Popa
este cel care a diferenţiat această specialitate de chirurgia generală şi a
înfiinţat catedra de chirurgie cardiovasculară de la Facultatea de Medicină şi
Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti.
Horaţiu Moldovan a încheiat subliniind faptul că, deşi această arie a avut
o evoluţie explozivă în ultimele două secole, de la an la an, numărul operaţiilor
chirurgicale pe cord deschis este în scădere, datorită dezvoltării rapide a
procedurilor intervenţionale.
În a doua parte a zilei,
conf. dr. Horaţiu Moldovan şi dr. Lucian Dorobanţu au efectuat de la pupitrul
central suturi vasculare pe aortă. Suturile efectuate au fost de tipul
termino-terminal, termino-lateral şi prin ataşarea unui patch. Participanţii au
fost împărţiţi în echipe de câte două persoane, fiecare echipă având fire 1/2
HR rotunde simple, dublu armate din polipropilenă de 5/0 şi 4/0 şi
instrumentarul specific chirurgiei cardiovasculare, alături de aorta pe care să
lucreze. Sub atenta supraveghere a rezidenţilor Mircea Robu, Alina Oltean, Celia
Ciobanu şi Aura Mazâlu, participanţii au efectuat suturile prezentate anterior.
A doua zi a workshopului a debutat cu prezentarea teoretică a abordului
chirurgical în patologia coronariană şi a sistemului de circulaţie
extracorporală. Dacă primele descrieri ale anginei pectorale au fost făcute
chiar de inventatorul stetoscopului, René Laënnec, abia după înţelegerea
naturii obstructive şi stenotice a patologiei coronariene s-a pus problema
rezolvării acesteia pe cale chirurgicală, în anul 1968. Astfel, a luat naştere
endarterectomia, o procedură ce presupune deschiderea arterei cu decolarea
plăcii de aterom şi a unei părţi din medie, iar la final, închiderea şi
refacerea integrităţii arteriale.
Partea practică a celei de-a doua zi de workshop a constat mai întâi în
efectuarea unui by-pass coronarian cu venă safenă internă pe cord de porc, iar
ulterior, în protezarea valvei aortice cu valve mecanice. Cordul prelevat de la
porc are o anatomie şi consistenţă asemănătoare cordului uman, ceea ce a făcut
ca apropierea de o intervenţie reală, din sala de operaţie, să fie mare. Şi în
această zi s-a lucrat în echipe de câte două persoane, fiecare echipă având
câte un cord şi instrumentarul aferent.
Probabilitatea de sângerare după o intervenţie în sfera cardiovasculară
este în general ridicată şi de aceea este important ca întreaga echipă formată
din chirurgi şi anestezişti să colaboreze pentru a diminua acest risc. Prin
urmare, scopul acestui workshop nu a fost doar de a-i învăţa pe studenţi
tehnici avansate în chirurgia cardiovasculară, ci şi de a-i familiariza cu
abordarea şi îngrijirea pre- şi postoperatorie a pacientului cu patologie
vasculară.
Absolvenţii ediţiei
trecute a workshopului s-au putut înscrie ca observatori la ediţia actuală.
Printre ei m-am numărat şi eu, astfel că o parte din responsabilităţile mele au
fost să asigur o bună desfăşurare a programului prin amenajarea sălii de curs,
repartizarea instrumentarului şi a materialului biologic la mesele de lucru şi,
de asemenea, ajutarea participanţilor în momentele-cheie ale părţilor practice.
Cadrele medicale care ne-au îndrumat în aceste două zile au demonstrat un
profesionalism şi un tact pedagogic deosebit, fiind nu numai nişte mentori
desăvârşiţi, ci şi nişte modele demne de urmat.