Societatea
Română de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice (SRDNBM) organizează, în perioada
21–24 mai 2014, la Sibiu, congresul naţional de diabet, ajuns la ediţia cu numărul
40. Manifestarea se va desfăşura sub egida Asociaţiei Europene pentru Studiul
Diabetului (EASD) şi a Federaţiei Internaţionale de Diabet (IDF). Pentru a afla
mai multe despre eveniment, la care „Viaţa medicală“ este partener media
profesional, dar şi despre starea actuală a diabetologiei româneşti, am stat de
vorbă cu prof. dr. Maria Moţa, preşedinta
SRDNBM.
– Ediţia de anul acesta a congresului naţional
de diabet este una aniversară, a patruzecea. Ce program aţi pregătit pentru
reuniunea de la Sibiu?
– Alături
de precedentele 39 de congrese organizate sub egida SRDNBM, şi cel din acest an
se doreşte a fi un contributor semnificativ la susţinerea educaţiei medicale
continue a medicilor diabetologi. Este un eveniment aniversar ce va aduce în
prim-plan istoria, tradiţia şi performanţa. Congresul va fi structurat pe mai
multe sesiuni plenare, workshopuri, minicursuri, conferinţe, prezentări de
cazuri şi postere. Tematica abordată va fi una diversificată, axată pe impactul
diabetului zaharat (DZ) şi al complicaţiilor sale. Sunt teme ştiinţifice ce vor
viza noutăţi şi cercetări recente din domeniu. Invitat special va fi sir Michael Hirst (Marea Britanie), preşedintele
în exerciţiu al IDF, care, deşi nu este medic, luptă împotriva DZ de mai bine
de 20 de ani, după ce a aflat că mezinul său a fost diagnosticat cu DZ tip 1.
Mai sunt invitaţi 23 de reprezentanţi ai diabetologiei internaţionale, din 13 ţări,
de pe patru continente, printre care prof. dr. Pierre Lefèbvre (Belgia), fost
preşedinte IDF şi EASD, prof. dr. Jean Claude Mbanya (Camerun), fost preşedinte
IDF, prof. dr. Şehnaz Karadeniz (Turcia), aleasă preşedinta IDF Europa etc. Numărul
total al participanţilor va depăşi 700 – majoritatea medici diabetologi, dar şi
din alte specialităţi medicale, chiar şi chirurgicale. Cu această ocazie, vor fi prezentate şi datele finale ale
studiului PREDATORR.
– În
avanpremieră, ne puteţi dezvălui câte ceva despre acest studiu?
– Va
fi prezentat raportul cu rezultatele finale ale studiului epidemiologic
PREDATORR (studiul naţional privind prevalenţa diabetului, prediabetului,
supraponderalităţii, obezităţii, dislipidemiei, hiperuricemiei şi bolii cronice
de rinichi), derulat timp de aproape un an şi jumătate în toate judeţele ţării,
pe un eşantion reprezentativ de aproximativ trei mii de persoane, din peste o
sută de centre din ţară. Demarat în ianuarie trecut, PREDATORR oferă o imagine
clară asupra situaţiei DZ, bolii cronice de rinichi şi comorbidităţilor
asociate în România. Studiul, realizat de SRDNBM în parteneriat cu Societatea
Română de Nefrologie, a fost unul din principalele mele obiective, când am
preluat conducerea societăţii, pentru că mi s-a părut un act de
responsabilitate să aflu cu ce probleme ne confruntăm în România în privinţa
DZ.
La
fiecare 80 de minute se amputează un picior diabetic
– Cum
au evoluat complicaţiile diabetului, în ultimele decenii, în România?
–
Din păcate, nu avem niciun studiu epidemiologic, la nivel naţional, în care să
analizăm aceste date, dar avem în plan ca în cursul anului viitor să derulăm o
astfel de cercetare. Incidenţa comei hiperglicemice este cert în scădere,
datorită unei mai bune instruiri a pacienţilor şi creşterii numărului de pacienţi
pe tratament insulinic care se pot automonitoriza (toţi pacienţii trataţi cu
insulină au acces la aparate şi teste pentru efectuarea glicemiei la
domiciliu), dar şi mai bunei cunoaşteri a posibilităţilor de autoajustare a
tratamentului, mai ales în perioadele în care se pot asocia alte afecţiuni
acute. Ulceraţiile active sunt prezente, în medie, la 4–5% din pacienţii noştri;
aproximativ 15% din ei au avut cel puţin o dată în viaţă un ulcer la picior.
Numărul amputaţiilor pentru picior diabetic este în creştere, fapt demonstrat
în urma unei analize efectuate la nivel naţional de Federaţia Româna de Diabet,
Nutriţie şi Boli Metabolice în perioada 2006–2010. Este drept însă, cu fiecare
perioadă, raportul dintre amputaţiile majore şi cele joase a scăzut. Chiar şi
aşa, numai în 2010 au fost efectuate peste cinci mii de amputaţii de picior
diabetic în România. În fiecare zi se realizează 62 de amputaţii la pacienţii
cu DZ; la fiecare 80 de minute, are loc o amputaţie de picior diabetic. Prin
educaţia pacientului, am putea preveni însă amputaţiile în 80% din cazuri.
Abordarea pluridisciplinară a acestei complicaţii a DZ este esenţială. Se
impune introducerea şi în România a unei noi specialităţi – chiropodia.
Chiropodiştii au redus masiv amputaţiile, acestea ajungând aproape să fie excepţii
în tratamentul piciorului diabetic. O altă complicaţie, boala cronică de
rinichi, este prezentă la aproximativ 30% din pacienţii cu DZ; în România,
15–17% din pacienţii aflaţi pe terapii de substituţie cronică a funcţiei renale
sunt pacienţi cu DZ.
Reţeaua naţională de
diabet
– Cât
de bine este reprezentată reţeaua de diabet în România?
– La
momentul actual, avem 933 de medici diabetologi, număr în creştere, din care
577 sunt medici primari, specialişti şi cu competenţă, restul fiind rezidenţi
aflaţi în diferite stadii de pregătire. Repartiţia pe judeţe este însă, din păcate,
inegală, existând judeţe cu un număr mic de diabetologi, comparativ cu Bucureştiul
şi judeţul Ilfov, unde sunt aproximativ o treime din total: 331. E drept, tot
aici sunt şi cei mai mulţi medici rezidenţi, care vor merge apoi în judeţe.
Avem 312 instituţii medicale în care aceştia activează, 147 de stat şi 165
private, cu un total de 1.252 de paturi în spitalizare continuă. Ca o noutate,
în cadrul congresului de anul acesta se va lansa şi un material deosebit de
valoros, „Diabetul sub lupă în 2014“, care prezintă situaţia actuală al
României în ceea ce priveşte numărul diabetologilor, al instituţiilor în care
aceştia activează, precum şi o mare parte din acţiunile derulate de SRDNBM
pentru ameliorarea prevenţiei şi tratamentului pacienţilor cu diabet.
– Cum stă România în ceea ce priveşte
Diabetologia pediatrică?
– În
1996, grupul de studiu ONROCAD (Organizaţia naţională română pentru ocrotirea
copiilor şi adolescenţilor cu diabet zaharat), avându-l ca fondator şi preşedinte
de onoare pe prof. dr. Viorel Şerban, a demarat întocmirea Registrului naţional
de diabet al copilului. În 2013, au
fost raportate 360 de cazuri noi de DZ tip 1 şi 16 de DZ tip 2, cu un număr
total de 2.670 de copii luaţi în evidenţă. Medici pediatri-diabetologi în
activitate avem 22, un număr evident insuficient. Şi distribuţia acestora, la
nivel naţional, este inegală: numai în 15 judeţe şi în Bucureşti există medici
pediatri cu competenţă în diabet, astfel că doar 50% din copii sunt trataţi de
pediatri, restul de diabetologi. Medicii pediatri care tratează curent copiii
au fost formaţi prin supraspecializare, în sesiunea 2002–2003.
– Cât
de pregătiţi sunt medicii să trateze diabetul la copii?
–
Având în vedere că un copil cu diabet nu este un adult cu diabet în miniatură,
terapia lui are particularităţi legate de vârstă, cu atât mai importante cu
cât copilul este mai mic, particularităţi pe care mulţi diabetologi de adulţi
nu sunt formaţi să le cuprindă. La diagnostic, majoritatea copiilor se
internează în spitale de pediatrie, fie în secţii obişnuite, fie la terapie
intensivă. În numeroase judeţe însă, copiii cu DZ – cazurile noi – se internează
în secţiile de adulţi, pentru stabilirea terapiei şi educaţie terapeutică.
Ulterior, în ambulatorii, toţi copiii cu diabet ar trebui să fie trataţi de
medici pediatri cu pregătire solidă în domeniu. Majoritatea diabetologilor de
adulţi consultă medicii pediatri atunci când tratează un asemenea copil sau,
cel puţin, ar trebui să facă acest lucru.În prezent, este esenţială completarea urgentă a necesarului de
pediatri-diabetologi, prin atestat, pentru formarea unei reţele naţionale mai
puternice de diabet pediatric. Ideal ar fi ca pediatrii care tratează pacienţi
cu diabet să urmeze un al doilea rezidenţiat în diabet; acest lucru însă nu
este tentant, întrucât numărul copiilor cu DZ din România este mic. Şi totuşi,
cel puţin în fiecare centru universitar, ar trebui să existe pediatri
specializaţi în diabet, care să stabilească tratamentul iniţial şi să demareze
educaţia terapeutică. Din 1997, în ţara
noastră îşi desfăşoară activitatea Centrul Medical „Cristian Şerban“ Buziaş,
acreditat în 2011 centru european de excelenţă în diabet pediatric, unde au
acces toţi copiii şi tinerii cu diabet.
– În
mai multe ţări europene, endocrinologia include şi diabetul zaharat, este o
curriculă comună. De ce sunt două specialităţi separate în România?
– DZ aparţine, teoretic, bolilor endocrine,
întrucât insulina este un hormon. Mai sunt, desigur, şi alte puncte comune
între cele două specialităţi, dar diabetologia se întrepătrunde cu majoritatea
specialităţilor. Oricând pot să apară, la pacienţii incorect trataţi, complicaţii
cardiovasculare, neurologice, oftalmologice, digestive, renale, infecţioase,
cutanate etc. Pe de altă parte, această specialitate cuprinde, în ţara noastră,
şi nutriţia. De aceea, pare mai degrabă înrudită cu medicina internă decât cu
endocrinologia. În multe ţări, cele
două specialităţi – endocrinologia şi diabetul zaharat – au o curriculă comună,
dar, după finalizarea rezidenţiatului, o parte din medicii specialişti vor opta
pentru practicarea unei singure ramuri, fie endocrinologie, fie diabet zaharat.
Cred că numai timpul va putea decide în această privinţă.
Chirurgia
bariatrică şi diabetul zaharat
– În ce măsură se reflectă noutăţile din lumea
ştiinţifică internaţională în diabetologia românească?
– DZ s-a transformat într-o adevărată provocare
la nivel global şi din acest motiv am invitat la congres, alături de noi,
diabetologi şi cercetători de talie internaţională, care ne vor împărtăşi
experienţa lor. Cred cu tărie că schimbul de experienţă şi cooperarea transnaţională
reprezintă-cheia în stoparea răspândirii, creşterii numărului de cazuri noi de
DZ. Prezenţa experţilor internaţionali într-un număr mare ne onorează, ne bucură,
ne responsabilizează, dar reprezintă şi o recunoaştere a implicării la cel mai
înalt nivel a diabetologilor români, mereu la curent cu noutăţile din lumea ştiinţifică
internaţională.
– Ce
rol joacă chirurgia bariatrică în tratamentul DZ tip 2?
–
Chirurgia bariatrică este excepţia, nu regula, în managementul DZ tip 2; ne-ar
trebui mii de chirurgi care să aplice acest tratament, dar, credeţi-mă, nu este
cazul! Pentru scăderea în greutate, uneori, se poate recurge la chirurgia
bariatrică, eficientă dacă este utilizată în mod justificat, în circumstanţe
bine definite. Poate fi luată în considerare la adulţii cu un indice al masei
corporale (IMC) mai mare de 40, cazuri în care excesul de grăsime generează
dizabilitate sau deformări inestetice majore, precum şi la adulţii cu DZ tip 2 şi
IMC mai mare de 35, mai ales dacă diabetul sau comorbidităţile asociate sunt
imposibil de controlat prin dietă şi cu metodele farmacologice actuale.
Chirurgia bariatrică este o metodă modernă de tratament, dar, ca orice alt act
chirurgical, prezintă nu doar avantaje, ci şi dezavantaje. Având în vedere că
este o procedură chirurgicală invazivă şi ireversibilă, balanţa risc/beneficiu
trebuie foarte atent analizată pentru fiecare caz în parte.