Punctând experiența recentă a primei conferințe
naționale despre filosofia pentru copii, organizată la București, conf. univ. dr.
Mihaela Frunză (Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai”)
a prezentat caleidoscopul de perspective prin care este privită filosofia pentru
copii de reprezentanții Ministerului Educației Naționale, Institutului de Științe
ale Educației, profesorilor universitari și de liceu, doctoranzilor, studenților,
masteranzilor și practicienilor. Filosofia nu este suficient învățată în școală,
consideră ea, deoarece această disciplină nu este învățată în liceele tehnologice,
care reprezintă 45% din numărul liceelor din România. Aceasta a vorbit despre diferitele
practici care au loc în marile centre universitare, amintind de „cercurile socratice”
ale profesorului Marin Bălan de la Facultatea de Filosofie a Universității din București,
de profesoara Erzsébet Kerekes de la Departamentul de filosofie în limba maghiară
din Cluj-Napoca și de Laura Pamfiloiu de la Școala gimnazială „Elf” din Cluj, care
au publicat cărți cu povești pentru copii special pentru atelierele de filosofie.
De la Timișoara, i-a amintit pe profesorii Florin Lobonț și Claudiu Mesaroș (Universitatea
de Vest din Timișoara).
Situația filosofiei pentru copii în România, potrivit Mihaelei Frunză,
este încă la început, dar, fiind deja format un colectiv de cadre universitare și
preuniversitare pasionate și dornice să promoveze beneficiile acestei discipline
în rândul copiilor, ea consideră că se va ajunge la un moment dat la acea masă critică
necesară mișcării lucrurilor în acest domeniu. „Filosofia cu sau pentru copii” vizează
în principal o abordare de natură pedagogică, ce cuprinde metode de gândire critică
pentru predarea oricărei discipline. Scenariul de lucru al acestui tip de abordare
pornește în general de la oferirea unui stimul – o imagine, o poveste, un film,
o bucată muzicală etc. Acest stimul îi încurajează pe copii să genereze întrebări
de tip filosofic, iar din întrebări se alege una, prin vot, după care sunt purtate
discuții, urmate de o parte de reflecție, care poate fi sub forma unui desen, spre
exemplu.
Mihaela Frunză mărturisește că ceea ce realizează împreună cu colegele
e mai degrabă filosofie cu copiii, fără să trădeze spiritul filosofiei pentru copii.
Acestea folosesc în general metode non-formale, fără să le evite pe cele de gândire
critică, folosesc dialogul ca metodă principală și conceptele filosofice într-o
versiune simplă, utilizând elemente de bază din filosofie pentru a fi introduse
în aceste ateliere. Filosofia pentru copii își leagă numele de Matthew Lipman, unul
dintre filosofii care au pus bazele unui curriculum pe această temă și au scris
cărți pentru copii pe tema filosofiei, câteva dintre ele fiind disponibile și în
limba română. Pentru Lipman educația are ca scop formarea gândirii. Pentru ca educația
să devină mai critică, mai creativă și mai atentă la această dimensiune a grijii,
spune Lipman, putem să introducem filosofia pentru copii în curricula școlară.
Din bogata bibliografie, Mihaela Frunză a evocat o serie de studii
care prezintă beneficiile filosofiei pentru copii, printre care: dezvoltarea abilităților
cognitive și a celor de gândire, dezvoltarea emoțională și socială a copiilor, îmbunătățirea
performanțelor școlare (a abilităților de citire și de matematică). S-a constatat
că nu doar copiii privilegiați, din medii sociale înstărite, beneficiază de filosofia
pentru copii, dar și că aceste cursuri sunt de un real folos copiilor din mediile
dezavantajate social.
Iulia Grad, asistent universitar la Facultatea de Științe Politice,
Administrative și ale Comunicării (FSPAC), UBB prezintă o analiză din perspectiva
filosofiei dialogului, remarcând că filosofia pentru copii este un domeniu în care
își găsesc un loc special teoreticienii dialogului. Dialogul este un concept important
în această arie, deoarece privește atât forma sau cadrul de desfășurare a activităților,
cât și obiectivele pe care și le propun activitățile desfășurate. Sunt invocate
nume precum David Bohm, pentru care dialogul nu este doar un simplu proces de împărtășire
a ideilor sau a informațiilor, ci și o situație în care partenerii creează ceva
împreună. Un alt nume este Martin Buber, pentru care dialogul reprezintă o intrare
ca într-o lume sau sferă care nu aparține niciunuia dintre parteneri, dar îi cuprinde
pe amândoi. O altă distincție pentru conceptul buberian de educație este aceea dintre
două instincte care marchează profund obiectivele educației. Există, de exemplu,
instinctul originator (de Demiurg, Creator al copilului), dar întâietatea lui în
educație este contestată oarecum de Buber deoarece există două experiențe indispensabile
la care acest instinct creator nu poate să ducă: a împărtăși și a intra în relație.
Cu alte cuvinte, omul originator este solitar și atunci, spune Buber, instinctul
de Demiurg nu este singurul și cel mai important obiectiv care trebuie atins în
procesul educațional. Pentru educație este fundamental procesul natural de relaționare,
în care educatorul este cu adevărat prezent. Persoana educatorului devine astfel
o forță educativă în aceeași măsură în care devin cunoștințele și abilitățile.
Ariana Guga (doctorand la FSPAC, UBB) a vorbit despre Clubul de filosofie
pentru copii din punctul de vedere al propriei experiențe și a practicii cu copiii.
Ea privește aceste activități ca pe un mod în care filosofia poate ieși din turnul
de fildeș, aducând-o în mijlocul noii generații. Este însă nevoie de încurajare,
cu atât mai mult cu cât discutăm astăzi de copii care nu mai sunt atât de dornici
să deschidă o carte sau să-și pună anumite întrebări. În cadrul acestor activități,
copiii află cât de benefic este să își pună întrebări despre ceea ce se află în
jurul lor și, de asemenea, să își organizeze discursul și gândurile.
Inspirată de Thomas Wartenberg, datorită căruia autoarele menționate
mai sus au ajuns în posesia unor materiale de lucru, Ariana a prezentat o serie
de cărți pe care le utilizează în cadrul activităților de la Clubul de filosofie
pentru copii. Povestea a fost baza de la care au început întrebările, acestea conducând
către concepte filosofice, pe care le-a tratat pe scurt cu copiii. Conceptele sunt
de cele mai multe ori prezentate sumar, pentru că autoarele consideră că filosofia
trebuie să vină spre copii, în așa fel încât aceștia să se simtă mai degrabă încurajați
și nu constrânși de cuvinte pe care nu le înțeleg, să nu se simtă îndepărtați din
acest punct de vedere.
Tot mai mulți se perindă, în zilele noastre, într-un spațiu fără
bariere culturale și delimitări geografice, o adevărată lume virtuală, ceea ce face
ca internetul să devină, dincolo de instrument, o modalitate de prezentare și de
comunicare a informației. Printr-un astfel de argument explică Iulia Medveschi (doctorand
la FSPAC, UBB) necesitatea promovării unei asemenea inițiative și în social media.
Pe pagina de socializare
a Clubului de filosofie pentru copii, publicul online are acces la o serie de prezentări
multimedia inovative, care conțin texte și alte materiale virtuale ce atrag mult
mai mult atenția publicului vizitator. Se merge astfel pe promovarea unei identități
colective, care se realizează împreună cu susținătorii filosofiei pentru copii,
prin distribuirea informațiilor, articolelor sau colajelor foto postate în cadrul
întâlnirilor. Pagina se adresează în primul rând părinților, copiilor cu vârsta
cuprinsă între 7 și 12 ani, personalului care lucrează în diverse structuri educaționale
etc. Prin utilizarea unei strategii de comunicare – mesaje utilizate în grupuri
locale, postarea unor articole apărute în mediul online sau a unor imagini cu personalul
care lucrează la Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj-Napoca – se urmărește
motivarea și creșterea dozei de încredere în proiect.
Prin activitatea din mediul online, autoarele și-au dorit să puncteze
faptul că filosofia este benefică pe mai multe paliere: duce la creșterea stimei
de sine în situațiile de învățare prin utilizarea argumentelor libere, promovarea
gândirii critice prin utilizarea a cât mai multor întrebări deschise; o mai bună
gestionare a emoțiilor; o acceptare a ideilor celorlalți, chiar dacă sunt diferite.
Principiul după care acestea se ghidează este: deschiderea discuției fără a o conduce
spre formularea unor răspunsuri corecte sau greșite, ci încercarea de a-i convinge
pe copii că părerile și ideile proprii contează și a-i face să răspundă, spre exemplu,
la întrebări de genul: „De ce muncim?”, „Cum știi că tu ești tu?”, „Ce anume este
curajul?”.
Lucrarea a fost expusă, la 12 aprilie, în cadrul Atelierului de filosofie
și antropologie medicală al Centrului de filosofie aplicată din cadrul Facultății
de Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca. Tema discuțiilor a fost:
Pot face copiii filosofie? Reflecții pe marginea primei conferințe naționale despre
filosofia pentru copii. Înregistrarea prezentării poate fi urmărită pe youtube
și pe canalul vimeo al Atelierului de filosofie și antropologie medicală.