Chiar și în situaţiile mai puţin grave, mulţi dintre cei care au suferit un asemenea traumatism prezintă sechele. Cele mai frecvente sunt tulburările cognitive afective și comportamentale, toate având un impact semnificativ asupra persoanelor afectate de TCC și a familiei acestora, dar și asupra societăţii. Un segment important din victime îl constituie copiii și adolescenţii, cei mai mulţi ca urmare a unor accidente rutiere. Prof. dr. Nicole von Steinbüchel (Germania) spune că evaluarea calităţii vieţii acestora este extrem de importantă.

 

Reabilitarea cognitivă,în urma celei motorii

    În timp ce calitatea vieţii adulţilor poate fi stabilită cu ajutorul chestionarului QLIBRI, pentru copii și adolescenţi nu există un instrument asemănător. Prof. dr. Nicole von Steinbüchel consideră esenţială elaborarea unui astfel de chestionar, care să utilizeze metode de evaluare adaptate acestei categorii de vârstă.
    În ultimii 20 de ani, în reabilitarea post-TCC s-au observat progrese semnificative în ceea ce privește obţinerea de strategii bazate pe dovezi privind reabilitarea motorie a pacienţilor, cea cognitivă fiind lăsată pe planul secund, a atenţionat prof. dr. Volker Hömberg. Recuperarea cognitivă este bazată pe construcţii derivate – atenţie, memorie, funcţii executive –, în timp ce recuperarea motorie lucrează cu concepte simple, precum capacitatea pacienţilor de a-și ridica braţul și de a-și îmbunătăţi calitatea acestei mișcări, dacă ea există. În prezent nu există suficiente informaţii care să faciliteze implementarea unor protocoale și a unor tratamente empirice pentru dizabilităţile cognitive post-TCC. Rezultatele unei metaanalize arată că în procesul de recuperare sunt necesare intervenţii pentru îmbunătăţirea atenţiei, memoriei, a aptitudinilor de comunicare socială, dar și a recuperării neuropsihologice comprehensiv-holistice.
    TCC poate produce și disfuncţii autonome cardiovasculare care, în timp, pot duce la creșterea riscului de deces, potrivit prof. dr. Max Hilz (Germania). Date recente arată existenţa unei legături între disfuncţiile cognitive și cardiovasculare autonome în cazul femeilor bătrâne cu dizabilităţi, al subiecţilor de vârsta a treia hipertensivi și al persoanelor care suferă de Alzheimer sau de sindromul oboselii cronice.

BDNF și recuperarea neurocognitivă

    Deși deficitele neurocognitive reprezintă o cauză majoră de dizabilitate post-TCC (alături de demenţă), ele au fost sub-investigate, prin urmare nu există încă o terapie medicamentoasă eficientă în gestionarea lor, după cum a explicat prof. dr. Antón Álvarez. În TCC, procesul de neurorestaurare este activat prin inducerea expresiei genelor neuroprotectoare, care s-au dovedit receptive și la administrarea factorilor neurotrofici derivaţi din creier (BDNF). BDNF este esenţial pentru plasticitatea sinaptică, diferenţierea celulară și supravieţuirea celulelor. Potenţialul terapeutic al BDNF este însă restricţionat de incapacitatea de a trece de bariera sânge-creier. O variantă terapeutică o reprezintă crearea unor molecule mimetice mici de BDNF sau utilizarea medicamentelor care sporesc nivelul de BDNF, a conchis profesorul Álvarez.