În perioada 3–5 octombrie, Bucureştiul va găzdui a şasea ediţie a congresului Asociaţiei Române de Traumatologie şi Ortopedie Pediatrică (ARTOP), conduse de prof. dr. Gheorghe Burnei. Partener media al acestei reuniuni, „Viaţa medicală“ a aflat care vor fi principalele teme de dezbatere.

"> Sistem naţional dedicat ortopediei pediatrice - Viața Medicală
Diverse

Sistem naţional dedicat ortopediei pediatrice

de Dr. Mariana MINEA - oct. 3 2013
Sistem naţional dedicat ortopediei pediatrice

În perioada 3–5 octombrie, Bucureştiul va găzdui a şasea ediţie a congresului Asociaţiei Române de Traumatologie şi Ortopedie Pediatrică (ARTOP), conduse de prof. dr. Gheorghe Burnei. Partener media al acestei reuniuni, „Viaţa medicală“ a aflat care vor fi principalele teme de dezbatere.

Bucureştiul va fi gazdă, în perioada 3–5 octombrie 2013, a congresului Asociaţiei Române a Traumatologilor şi Ortopezilor Pediatri (ARTOP). Am stat de vorbă cu prof. dr. Gheorghe Burnei, preşedintele ARTOP şi şeful Clinicii de ortopedie pediatrică din cadrul Spitalului „M. S. Curie“ din Capitală, despre obiectivele acestei manifestări şi despre viitorul ortopediei pediatrice.

 

– Ce urmăriţi prin organizarea acestui congres?
– În primul rând, dorim să realizăm o bază de date şi un sistem naţional care să ne permită să tratăm bolnavii cu afecţiuni maligne osteoarticulare eliminând toate desincronizările existente acum. Şi pentru asta dorim să aducem la aceeaşi masă toţi factorii de decizie din acest domeniu. În prezent, aceşti pacienţi, pentru că nu ştiu cui să se adreseze, ajung la unităţi care nu au capacitatea de a aborda corespunzător problema, ceea ce face ca tumorile osoase maligne cu care ei se prezintă să primească o diagnosticare târzie şi să devină urgenţe. Şi în momentul în care începe tratamentul, este vorba de o terapie complexă, în care sunt implicate mai multe specialităţi.
– Care ar trebui să fie traseul unui pacient cu cancer osos?
– În primul rând, pacientul ar trebui să ajungă la un spital unde să i se poată face toate investigaţiile, să i se stabilească diagnosticul prezumtiv, în care se poate pune şi problema existenţei unei tumori osoase maligne, care trebuie certificată printr-un examen bioptic. În funcţie de acesta, o mare parte din tumori vor urma, în primă fază, un tratament oncologic, de patru-şase săptămâni sau chiar mai mult, în funcţie de stadiul în care se află, apoi se prezintă şi la clinica noastră, pentru reevaluare. Dar, pentru că pacienţii care suferă de această formă de cancer se prezintă tardiv, etapele care se parcurg se prelungesc şi ele, iar stadiul în care luăm măsura radicală, de ablaţie a tumorii maligne, poate face imposibilă asigurarea unui confort, păstrarea membrului, o viaţă normală. De aceea, vrem ca în ţară să existe un asemenea sistem organizat, unde să fie implicaţi toţi factorii răspunzători.
Aici vreau să fac o precizare: toţi pacienţii care se prezintă precoce şi urmează un drum rectiliniu, uniform, au rezultate similare cu ale celor din vestul Europei şi Statelor Unite ale Americii. Dacă luăm în considerare că unor pacienţi li se face o biopsie într-un centru judeţean şi acolo nu li se poate citi corect lama, dacă trebuie să aştepte tratamentul cu citostatice sau intervenţia operatorie şi acestea nu survin la momentul oportun, pentru că nu sunt citostatice, endoproteze etc., este foarte greu să se mai poată face ceva pentru ei. Sunt situaţii în care copiii mor în această aşteptare.
În urma acestor dezbateri, toţi şefii de disciplină care tratează aceste afecţiuni, toţi preşedinţii de comisii ale Ministerului Sănătăţii (MS), împreună cu reprezentanţii de vârf ai MS, vor redacta un protocol – elementul cel mai important ale acestei întâlniri – care va fi înaintat MS şi tuturor medicilor implicaţi în tratamentul acestor copii. Astfel, vom vedea unde ne aflăm, apoi vom putea face întâlniri şi cu medicii de familie pentru a-i familiariza cu investigaţiile iniţiale pentru depistarea tumorilor osoase maligne. Preferăm să facem ceva investigaţii în plus mai devreme, decât una prea târziu, când toată lumea vede că este vorba de cancer. Apoi, am dori ca într-o întâlnire cu reprezentaţii Ministerului şi ai Casei de Asigurări, să facem un program prin care să organizăm mai multe centre, pe zone geografice mari (ex. Moldova, Ardeal etc.), sau un singur centru naţional, cum au făcut cei din Turcia, Croaţia, Polonia – un centru care să preia aceşti pacienţi.

Tratarea în străinătate, de zece ori mai scumpă

– Sunt frecvente tumorile maligne osoase la copiii din România?
– În România, încă nu există statistici care să releve exact incidenţa tumorilor osoase la copii. De aceea, dorim să întocmim şi un registru care să conţină, cât mai exact, numărul cazurilor, situaţia lor şi sumele necesare pentru programul de endoprotezare. Recent, am primit din partea ministrului Eugen Nicolăescu un răspuns în care spune că se va avea în vedere suplimentarea sumelor alocate acestui program, având în vedere numărul tot mai mare de solicitări, în raport cu sumele acordate; sunt dese situaţiile când aceste persoane se adresează pentru citostatice şi, în mod deosebit, pentru protezare. Din păcate, noi nu avem posibilitatea, prin acest program de endoprotezare modulară la copiii cu tumori osoase maligne, să acoperim toate protezele necesare. Şi atunci au venit în ajutorul micuţilor pacienţi Justiţia, armata, uneori sponsori individuali. Dar au rămas şi copii care au trecut dintr-un stadiu în altul fără să poată fi ajutaţi. Şi mai este ceva: sumele pe care le primesc doi-trei pacienţi de la MS pentru a se opera în străinătate ar permite să tratăm aici 20–30 de pacienţi.
– Există, în România, suficient personal calificat în ortopedia pediatrică?
– Nu. Noi suntem nişte păsări mai complicate. Specialitatea care tratează aceste probleme este chirurgia şi ortopedia pediatrică. În ţară există trei grupe pe domeniul acesta: chirurgii ortopezi pediatri, cei care la un moment dat or să dispară, pentru că ies la pensie, chirurgii pediatri şi ortopezii pediatri. Aceştia din urmă sunt mai puţini. Anul acesta, 20 de rezidenţi vor trece din anul întâi în anul doi, iar anul viitor vom solicita încă 20 de posturi, ca să-i putem pregăti şi, în scurt timp, să ocupe locurile disponibile la fiecare centru. Atunci când vor exista centrele despre care am pomenit mai devreme, se va comunica mult mai uşor, pentru că o parte din întârzieri apar şi din cauza faptului că nu există specialişti în domeniu care să pună diagnosticul.

Centre judeţene, la standarde europene

– Să revenim la obiectivele de care aminteaţi. Spuneaţi că sunt trei, pe unul l-aţi atins. Ce altceva mai urmăriţi?
– Al doilea obiectiv vizat este punerea la punct a unui tratament eficient şi la cel mai înalt nivel, din punct de vedere tehnic, pentru fracturile ce survin la copiii cu vârste între 0 şi 18 ani. Este vorba de fracturi ale oaselor lungi, fracturi pe os patologic, fracturi de bazin ce pot induce complicaţii extrem de grave şi chiar moartea, uneori şi fracturi de coloană vertebrală, care sunt grave; acum, aceste fracturi de coloană se operează doar în anumite centre, ele putând împieta asupra măduvei spinării. Primul scop este acela că orice copil care va avea o afecţiune traumatologică a sistemului osteomuscular să fie tratat în România aşa cum este tratat un copil la München, Paris sau Londra. Pentru asta m-am deplasat la două centre-pilot judeţene – cel de la Focşani şi cel de la Slobozia. Am vorbit cu medicii de acolo. Sunt pregătiţi din punct de vedere teoretic şi se vor deplasa aici pentru a face training. Vor veni şi cu unul-doi pacienţi, pe care îi vor opera aici, asistaţi de colegii mei sau de mine, urmând ca atunci când vor avea dotarea corespunzătoare în centrele lor, aceste intervenţii vor fi făcute acolo. Ceea ce depinde de noi, de potenţialul uman, am făcut. De acum rămâne ca managerii spitalelor din cele două localităţi să le pună la dispoziţie trei lucruri, care, de altfel, nici nu sunt atât de costisitoare: o masă ortopedică transparentă, un C-arm şi nişte materiale care se pot implanta. Vrem să trecem direct la cele mai noi metode de tratament, astfel încât copiii să poată fi trataţi corect, să nu mai fie imobilizaţi în aparat gipsat, a treia zi de la fractura de membru toracic să poată susţine o teză, iar cei cu fracturi de membre pelvine să poată să se ridice în picioare a doua zi postoperator, iar a treia zi, să meargă. Deci acesta este cel de-al doilea obiectiv, de a ridica, în timp, toate centrele judeţene la un nivel ridicat în ceea ce priveşte asistenţa medicală traumatologică. La Focşani şi la Slobozia vom pune bazele pentru următoarele centre. Sigur că vor fi unele centre care vor intra ceva va târziu, pentru că nu au medici.
– Al treilea obiectiv?…
– A treia chestiune este legată de faptul că oferim participare gratuită tuturor medicilor rezidenţi, precum şi studenţilor care vor prezenta lucrări, astfel încât şi ei să se familiarizeze cu modalităţile de prezentare după standarde europene, dar şi să fie orientaţi în specialităţile în care susţin aceste prezentări: ortopedie, kinetoterapie, chirurgie pediatrică, şi de ce nu, chirurgie şi ortopedie de adulţi.
– Despre invitaţi ce ne puteţi spune?
– Îl vom invita la congres pe ministrul sănătăţii, care s-a arătat interesat de problemele noastre, dar şi pe alţi factori de răspundere. Eu voi fi acolo în dublă calitate, cea de chirurg ortoped şi cea de preşedinte al Comisiei pentru ortopedie pediatrică din MS. Invitat va fi şi profesorul Alexandru Irimie, preşedintele Comisiei de oncologie din acelaşi minister, precum şi cei ai Comisiei de radiologie şi imagistică, respectiv, Comisiei de anatomie patologică, preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, şefii centrelor judeţene de chirurgie şi ortopedie pediatrică şi reprezentanţii tuturor celor implicaţi în diagnosticarea şi tratatarea acestor afecţiuni. Şi, desigur, vor participa medicii noştri care se ocupă de aceşti pacienţi – dr. Cristian Scurtu, dr. Mariana Coman, şefa departamentului de imagistică şi conf. dr. Monica Dragomir. Vom avea printre noi şi studenţi, care sperăm să continue acest efort de asigurare a unui tratament adecvat, astfel încât să ajungem la nivelul ţărilor dezvoltate din punct de vedere economic.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe