Luna viitoare, la
Bucureşti, vor avea loc trei manifestări ştiinţifice care vor reuni
gastroenterologi, infecţionişti, dar şi medici de alte specialităţi din Europa, SUA şi Canada: al
24-lea Congres naţional de hepatologie al Asociaţiei Române pentru Studiul
Ficatului (ARSF), al patrulea Simpozion româno-francez de hepatologie şi al
cincilea Curs balcanic de hepatologie. Evenimentele se vor desfăşura în
perioada 2–4 octombrie 2014 la World Trade Center, Hotel Pullman. Am stat de
vorbă cu prof. dr. Mihai Voiculescu,
preşedintele acestor reuniuni, despre situaţia României în problema bolilor
hepatice.
– Care sunt principalele teme ale
Congresului ARSF?
– Principalele puncte de interes ale acestor
manifestari ştiintifice sunt: infecţiile virusal hepatitice (VHB, VHC, dar şi
coinfecţia VHB/VHD), ficatul gras non-alcoolic (NASH), ciroza hepatica şi
complicaţiile ei, cancerul hepatic şi transplantul de ficat. Avem invitaţi de
marcă: prof. dr. Irinel Popescu va fi copreşedinte; alţi copreşedinţi sunt
prof. dr. Monica Acalovschi şi prof. dr. Anca Trifan, alături de prof. dr. Vlad
Ratziu (Paris), prof. dr. George Papateodoridis (Atena) şi prof. dr. Patrick
Marcelin (Paris). Taxele de participare sunt modice, iar studenţii vor
beneficia de intrare gratuită.
– Cât de gravă este problema hepatitelor
virale cronice în România? Cunoaştem prevalenţa acestor infecţii?
– Întreaga noastră zonă geografică se
preocupă de problema creşterii prevalenţei infecţiilor virusal hepatitice şi a
celorlalte boli hepatice – de exemplu, ficatul gras non-alcoolic sau cancerul
hepatic – şi de creşterea cheltuielilor legate de îngrijirea acestor boli.
Dimensiunile uriaşe ale problemei, atât din punct de vedere epidemiologic, cât
şi curativ, presupun o nouă abordare, în care echipe specializate în
gestionarea problemelor epidemiologice ar putea să depisteze şi să evalueze
situaţia reală epidemiologică din ţara noastră şi din zonele geografice
limitrofe. Acest congres şi echipa de medici care gestionează site-ul balkanhep.eu au făcut deja primii paşi
de informare reciprocă a ţărilor din zona balcanică privind datele
epidemiologice şi impactul bolilor hepatice, nu numai virusale, dar şi a NASH
şi cancerului hepatic, asupra stării de sănătate a populaţiei. Pe acest site,
noi am publicat, cu ceva vreme în urmă, un studiu epidemiologic finanţat de
Fundaţia „Acad. Marin Voiculescu“, prin care un eşantion reprezentativ de
populaţie reunind subiecţi cu vârste între 0 şi 90 de ani din mai multe zone
geografice au fost testaţi privind prezenţa serologică a infecţiei VHB, VHC,
VHD şi, pentru prima dată în România, VHE. Aceste date atrag atenţia asupra
faptului că ne găsim într-o zonă cu prevalenţă medie-ridicată de infecţie B, C,
D şi E. Prevalenţa VHB găsită de noi a fost 6,4%, a VHC 5,4%, iar a VHE 12%.
Pornind de la aceste date, Organizaţia europeană a pacienţilor cu boli hepatice
(ELPA), precum şi structurile administrative de la Geneva (OMS) şi Comisia
Europeană au recomandat desfăşurarea unei campanii de screening, având în
vedere că nivelul prevalenţei depăşeşte pragul de 3%. Totodată, a devenit
evident că, din totalul prezumtiv de subiecţi care au trecut prin infecţie sau
se mai găsesc în stadiul de infecţie, destul de puţini au acces la investigaţii
de specialitate, şi mai puţini beneficiază de vreun tratament. Deşi prevalenţa
este similară celor din ţările europene, în România, procentul investigaţiilor
şi al celor trataţi este printre cele mai mici din Europa. În faţa acestei
situaţii, Comisia Europeană a inclus România printre ţările care necesită
sprijin organizatoric, logistic, de investigaţie şi de diagnostic, şi a cerut
unui grup de experţi, din care am făcut parte, să redacteze un material privind
strategia pe care trebuie s-o adopte Europa faţă de hepatitele virale. De
asemenea, a rezultat o serie de recomandări pe care ţările europene trebuie să
le adopte pentru a limita răspândirea şi agravarea bolilor hepatice, nu numai a
celor cu etiologie virală. Totodată, atât la Bruxelles, cât şi la Geneva, s-a
discutat problema costurilor, mai ales cu tratamentul, care depăşesc cu mult
resursele bugetare chiar şi ale celor mai dezvoltate ţări. Propunerea pe care
am lansat-o la Bruxelles şi pe care am prezentat-o ulterior la Geneva, la o
întâlnire la care au participat reprezentanţi din 148 de state, a fost
următoarea: pentru a controla o ameninţare de asemenea dimensiuni a stării de
sănătate, trebuie să recurgem la o nouă strategie, şi anume să înlocuim
abordările locale sau regionale cu o abordare globală, sub egida OMS, care să
coordoneze întreaga activitate de depistare, evaluare şi de tratare a
infecţiilor virusal hepatitice. Cu alte cuvinte, am introdus cu această ocazie
conceptul de solidaritate privind abordarea infecţiilor virusal hepatitice, a
NASH şi a cancerului hepatic, boli care au crescut în prevalenţă şi au devenit
o principală problemă de sănătate europeană.
– România a intrat, anul acesta, în grupul
celor 14 state care negociază achiziţionarea în sistem comunitar a noilor
tratamente antihepatită C – medicamente salvatoare, dar cu preţuri prohibitive.
Ce părere aveţi despre şansele României de a avea acces la aceste tratamente de
ultimă generaţie?
– În acelaşi context, problema costurilor
încă deosebit de ridicate ale medicamentelor antivirale, îndeosebi anti-VHC,
care practic îndepărtează orice posibilitate de a fi achiziţionate, s-ar putea
rezolva prin negocieri în baza cărora industria producătoare să reducă
preţurile prin diminuarea profitului, dar şi prin constituirea unui buget
european care să preia 85–90% din aceste costuri reevaluate, lăsând în seama
bugetelor ţărilor doar restul de 10–15%. Ar putea reprezenta o soluţie
echitabilă în spiritul solidarităţii europene de care vorbeam mai înainte şi
care ar putea conduce la eradicarea infecţiei VHC în câţiva ani, chiar şi fără
un vaccin, prin tratamentul de înaltă eficienţă, care este deocamdată
inabordabil, din cauza costului ridicat.
– Ce progrese s-au înregistrat la noi în
privinţa hepatitelor virale cronice?
– În ultimii ani, s-au făcut progrese
însemnate atât la nivel european, cu ajutorul ELPA, cât şi la nivel naţional,
cu ajutorul Asociaţiei Pacienţilor cu Afecţiuni Hepatice din România (APAH-RO).
Pornind de la realităţile economice, dar şi din educaţie, religie, dispoziţia
geografică a localităţilor faţă de laboratoarele medicale, s-a elaborat o Cartă
albă a hepatitei, care încearcă să facă un pas înainte privind evaluarea
infecţiilor virusal hepatitice în România. Totodată, un mare progres a fost
realizarea Registrului naţional al infecţiilor virusal hepatitice, în care vor
fi înregistrate infecţiile vechi şi noi, pentru a cunoaşte mai bine situaţia
epidemiologică în ţara noastră.
– Care sunt cele mai importante realizări
obţinute în urma congreselor ARSF de până acum?
– În cadrul acestor întâlniri ştiinţifice,
România s-a conectat la cele mai înalte foruri europene, devenind astfel,
dintr-o ţară criticată pentru deficienţe în abordarea epidemiologică a bolilor
hepatice, una implicată activ în elaborarea de proiecte, programe, schimburi
ştiinţifice. Succesele vizibile la congresele internaţionale atestă că, în cea
mai mare măsură, lucrurile s-au ameliorat, iar congresele noastre de la
Bucureşti sunt apreciate internaţional. Anul acesta, vor veni aici peste 25 de
personalităţi internaţionale, alături de care vom dezbate cele mai recente
informaţii privind bolile hepatice.
