Newsflash
Diverse

Specialistul în reabilitare medicală, în fruntea unei echipe complexe

de Dr. Maria DRAGOTĂ - sept. 26 2014
Specialistul în reabilitare medicală, în fruntea unei echipe complexe

În perioada 24–27 septembrie a.c., la Sibiu se va desfăşura al 37-lea congres naţional anual de reabilitare medicală cu participare internaţională, sub auspiciile UMF „Carol Davila“ Bucureşti, ale Facultăţii de Medicină a Universităţii „Lucian Blaga“ Sibiu şi ale UMF din Craiova. Despre cele mai importante subiecte ce vor fi discutate, dar şi despre situaţia reabilitării medicale în ţara noastră am discutat cu  conf. dr. Adrian Bighea, preşedintele Societăţii Române de Reabilitare Medicală şi al congresului.

 

 
 
 

 

Ce-şi propune acest congres?
– În primul rând, dorim să oferim specialiştilor în reabilitare medicală informaţii care să le fie utile în practica zilnică. Şi există toate premisele să reuşim acest lucru, ţinând seama atât de numărul mare, cât şi de diversitatea subiectelor abordate în lucrările trimise. În al doilea rând, dorim ca acest congres să reprezinte momentul în care să fie date uitării toate problemele cu care s-a confruntat societatea în ultimii doi ani, să fie un nou început, o reaşezare a reabilitării medicale acolo unde îi este locul între celelalte specialităţi. Toată lumea trebuie să înţeleagă că medicul specialist în reabilitare medicală nu stă singur într-un cabinet şi vede din sfert în sfert de oră câte un pacient. El trebuie să fie coordonatorul unei echipe complexe, adesea multidisciplinare, cel care concepe obiectivele reabilitării medicale pentru fiecare bolnav şi urmăreşte modul în care acestea sunt atinse. Consider că o condiţie pentru a ne face auziţi şi respectaţi este să avem o societate puternică şi unită.

 

Dizabilitatea, în centrul atenţiei

 

Care este tematica reuniunii?
– Subiectul central va fi dizabilitatea. Vom discuta despre dizabilitate în general, despre planul de acţiune al OMS privind dizabilitatea în perioada 2014–2021, plan la care România, ca stat membru, trebuie să adere, dar vom avea şi sesiuni privind reabilitarea medicală în afecţiuni neurologice, ortopedice şi posttraumatice, cardiovasculare, afecţiuni ale osului şi articulaţiilor, ale ţesuturilor moi. Vom aborda şi terapia durerii prin mijloacele specifice medicinii fizice. Avem, de asemenea, lucrări originale privind afecţiunile coloanei vertebrale. Anul acesta le-am propus colegilor o temă nouă – „Reabilitarea medicală: cercetare, finanţare, programe, educaţie, noi tehnologii“ şi am fost surprinşi de succesul pe care l-a avut, concretizat în lucrări multe şi foarte interesante.

 

Ce invitaţi străini vor participa?
– Va veni Per Maximilian von Groote, unul dintre editorii executivi ai International Perspectives on Spinal Cord Injury, apărută în acest an sub patronajul OMS, şi copreşedinte al International Society of Physical and Rehabilitation Medicine (ISPRM) – din care societatea noastră face parte – precum şi reputat specialist în International Classification of Functioning Disability and Health (ICF), principalul instrument de lucru al specialităţii noastre. Alt invitat este Jerome Bickenbach, profesor la departamentul de filozofie şi la facultăţile de drept şi medicină de la Queen’s University din Canada, autor a numeroase cărţi privind dizabilitatea, considerat unul dintre părinţii ICF.Ca avocat, prof. Jerome Bickenbach se ocupă de drepturile omului, fiind specializat în antidiscriminarea persoanelor cu dizabilităţi. Al treilea invitat este dr. jurist Friedrich Mehrhoff, care în ultimii ani s-a implicat mult în managementul dizabilităţii, fiind copreşedinte al Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă la OMS. Este consultant în problemele privind reabilitarea în cadrul German Federation of Insurers against Work Accidents and Occupational Diseases şi autor al Guidelines on Return to Work (RTW) and Reintegration, publicată de International Association of Social Security (ISSA) din Geneva, în noiembrie 2013, şi despre care va conferenţia la congres.

 

Există Societatea Română de Reabilitare Medicală, dar şi Asociaţia Română de Balneologie. De ce a apărut această situaţie? Ce planuri aveţi pentru a readuce profesioniştii din aceeaşi specialitate într-un front comun?
– Nu cred că putem vorbi despre fronturi divergente de acţiune între cele două societăţi. Mai repede este vorba de o completare reciprocă în îndeplinirea unor obiective comune. Nu uitaţi că Societatea Română de Reabilitare Medicală este o asociaţie profesională a medicilor specialişti în reabilitare medicală din România. La Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie lucrează, pe lângă medici de specialitate, şi fizicieni, chimişti, biologi şi alte categorii de personal cărora Asociaţia Română de Balneologie le oferă oportunitatea să se exprime într-un mod organizat în domeniul activităţii lor. Preocupările de cercetare ale acestora au fost şi vor fi totdeauna primite cu mult interes la manifestările ştiinţifice ale SRRM. De altfel, organizarea unei conferinţe naţionale şi a unui congres naţional de balneologie reprezintă o tradiţie la noi. Din păcate, în acest an s-a hotărât, din motive pe care nu le cunosc, să se organizeze Conferinţa naţională de balneologie la Mamaia cu doar câteva zile înainte de Congresul naţional de reabilitare medicală de la Sibiu. Consider că această decizie ne afectează reciproc şi poate crea confuzie în rândul specialiştilor noştri. N-aş vrea ca cineva să creadă vreodată că SRRM se distanţează în vreun fel de colegii din staţiunile balneare, ci dimpotrivă, chiar am promovat cu toate ocaziile ideea că toţi specialiştii noştri, indiferent unde lucrează, au acelaşi obiectiv profesional şi anume abordarea dizabilităţii prin mijloacele specifice reabilitării medicale. Colegii care lucrează în staţiunile balneare au şi marele avantaj de a putea folosi extraordinara bogăţie a României în factori naturali de tratament.

 

Colaborarea interdisciplinară lasă de dorit

 

    – Cum decurge colaborarea cu alte specialităţi pentru reabilitarea specifică a pacienţilor, de exemplu neuroreabilitare, reabilitare pulmonară etc.?
   – Colaborarea cu alte specialităţi este departe de ceea ce ne-am dori să fie şi, probabil, principala vină pentru acest fapt o avem noi, specialiştii în reabilitare medicală, pentru că nu am semnalat şi nu am corectat la timp diversele probleme apărute. Aşa s-a ajuns, de pildă, să avem centre de reabilitare cardiovasculară în care nu lucrează niciun specialist de-al nostru. Aşa s-a ajuns în anii trecuţi ca specialişti ortopezi, neurologi, reumatologi să poată recomanda direct metode de tratament specifice specialităţii noastre, de exemplu kinetoterapie, fără ca bolnavul să fie văzut de noi. Este ca şi cum ne-am apuca noi să reducem fracturi şi să facem imobilizări în aparat gipsat în locul ortopedului. În urma negocierilor de anul acesta cu CNAS am reuşit să corectăm această anomalie. Şi vă mai dau un exemplu. Pentru că ziua de spitalizare într-un centru de reabilitare în afecţiuni neurologice este mai bine plătită decât într-unul de neurologie, s-a înmulţit numărul de paturi de reabilitare neurologică. N-ar fi nicio problemă dacă s-ar face într-adevăr reabilitare, pentru că oricum stăm prost la acest capitol, dar în multe dintre aceste centre se face doar neurologie şi deloc reabilitare. În aceeaşi ordine de idei, un reputat medic neurolog, profesor universitar, vorbea într-un interviu recent despre „crearea unei competenţe în neuroreabilitare“. Pe lângă faptul că n-am agreat niciodată ideea „competenţelor“, precizez că în România sunt destui medici specialişti în reabilitare medicală foarte bine pregătiţi şi care pot să se ocupe şi chiar se ocupă de reabilitarea afecţiunilor neurologice, astfel încât să nu fie nevoie de nicio competenţă în plus.

 

    – Ce înseamnă reabilitarea medicală astăzi şi care este situaţia ei în ţara noastră?
   – Reabilitarea medicală înseamnă, pe scurt, diagnosticarea şi tratarea persoanelor cu dizabilităţi. România trebuie să se raporteze şi ea la conţinutul unor documente programatice privind dizabilitatea. OMS a dat publicităţii în 2011 Raportul mondial privind dizabilitatea, pe care Societatea noastră l-a tradus în 2012. În acest an, a fost lansat Planul global de acţiune al OMS privind dizabilitatea 2014–2021: o sănătate mai bună pentru toate persoanele cu dizabilităţi. De altfel, cu prezentarea acestui plan de acţiune vom deschide congresul nostru de la Sibiu. Ambele documente plasează medicul specialist în reabilitare medicală „în centrul acţiunii“. Pornind de la constatarea că în lume sunt un miliard de persoane afectate de dizabilitate, OMS propune un set de măsuri pentru a creşte procentul persoanelor cu dizabilităţi care beneficiază de serviciile de sănătate de care au nevoie. Printre aceste măsuri se numără: elaborarea politicilor naţionale cu privire la dizabilitate şi la serviciile comunitare, facilitarea accesului la educaţie, crearea unor registre naţionale pentru persoanele cu dizabilităţi, finanţarea de către stat a unor granturi de cercetare pe tema dizabilităţii. Implementarea acestui proiect ambiţios în România înseamnă, pe de o parte, voinţă politică şi, pe de altă parte, surse de finanţare. Nu ştiu cum stăm cu voinţa politică, dar ştiu cât de prost stăm cu finanţarea. Ne confruntăm, ca întreg sistemul sanitar, cu problema subfinanţării, cu problema salariilor foarte mici, care îi fac pe tinerii specialişti să-şi caute de lucru pe alte meleaguri. Reabilitarea modernă presupune şi tehnologii moderne, care au evoluat foarte mult în ultimii ani, dar sunt foarte puţin accesibile pentru persoanele cu dizabilităţi din România. Pe lângă toate acestea, nici măcar avantajul major al ţării noastre de a beneficia de numeroşi factori naturali de tratament nu este folosit cum ar trebui.

 

   – Reabilitarea medicală include şi utilizarea factorilor naturali, ceea ce a dus la crearea şi dezvoltarea turismului medical. Care este situaţia lui în România şi ce perspective are?
   – Foarte mulţi dintre specialiştii în reabilitare medicală lucrează în staţiuni balneare. Ani de zile, după 1989, ei au reprezentat o resursă umană insuficient folosită din cauza faptului că privatizarea unităţilor de turism din staţiuni nu s-a făcut după legi care să ţină seama în primul rând de potenţialul balneoclimateric, care trebuie exploatat, dar şi conservat. Avem staţiuni balneoclimaterice de interes naţional ce nu pot fi administrate aşa cum trebuie de autorităţile locale fără sprijin din partea unui organism central, care să cuprindă factori de decizie din domeniul sanitar, turistic, bugetar etc. Avem baze de tratament în staţiuni în care nu s-a investit mai nimic în ultimii ani. Dar avem tot mai multe unităţi balneare bine dotate şi cu personal calificat, al căror renume trece graniţele ţării, contribuind la turismul medical. Pentru un turism medical de succes mai este însă nevoie şi de infrastructură, de legături aeriene, de autostrăzi, de un transport feroviar civilizat.

 

Planuri pentru o societate puternică

 

    – Ce proiecte de viitor are SRRM?
   – Aşa cum am spus, obiectivul principal este să avem o societate puternică, să adunăm în jurul nostru cât mai mulţi membri, să reuşim să transmitem tuturor colegilor noştri specialişti în reabilitare medicală mesajul că societatea există pentru ei şi că singura noastră şansă de a ne face auziţi este într-un cadru organizat. De asemenea, numai o societate puternică şi cu mulţi membri poate edita o revistă care să respecte toate standardele privind asigurarea conţinutului ştiinţific şi periodicităţii şi care să poată face cunoscute preocupările de cercetare ale specialiştilor noştri. Ne dorim ca şi pe viitor să colaborăm cu Comisia de specialitate a Ministerului Sănătăţii şi să intensificăm colaborarea cu Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie. Ca ţară cu aproximativ 800 de medici specialişti, vrem să avem o participare mai activă în cadrul International Society of Physical and Rehabilitation Medicine, şi al European Society of Physical and Rehabilitation Medicine, în care suntem membri. Chiar în aceste zile se desfăşoară în Polonia o reuniune a secţiunii Physical and Rehabilitation Medicine din cadrul UEMS, la care suntem reprezentaţi. De altfel, această secţiune, numită UEMS-PRM, tocmai a publicat un document extrem de important privind domeniile de competenţă ale specialităţii noastre. Cine citeşte titlurile acestui document va întrevedea şi câteva din planurile de viitor ale Societăţii Române de Reabilitare Medicală. Trebuie ca şi noi, alături de specialiştii dintre ţările europene, să ne intensificăm activitatea şi să ne definim competenţele şi în alte domenii cum ar fi reabilitarea în acut şi postacut, reabilitarea pe termen lung, reabilitarea perioperativă, utilizarea noilor tehnologii. În aceeaşi ordine de idei, devine evident că este necesară o revizuire a programei de pregătire în timpul rezidenţiatului.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe