Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  Evenimente  »  Diverse

Ştiinţa de graniţă pentru toate disciplinele medicale

Viața Medicală
Dan Dumitru MIHALACHE joi, 14 august 2014

Endocrinologia românească a reuşit ca de la 100 de specialişti, câţi erau în anul 1989, să crească la 600, un nivel „cât de cât satisfăcător“ conform preşedintelui Asociaţiei de Endocrinologie Clinică din România (AECR). În perioada 3–6 septembrie 2014, la Sibiu, va avea loc al nouălea Congres al AECR. Câteva detalii din „bucătăria“ congresului, au fost oferite, în exclusivitate pentru „Viaţa medicală“, de preşedintele AECR şi, totodată, al congresului, prof. dr. Constantin Dumitrache.

 

 

 

 

Cum se face că endocrinologii din România au două organizaţii profe­sionale: Societatea Română de Endocrinologie (SRE) şi Asociaţia de Endocrinologie Clinică din România?
SRE este societatea profesioniş­tilor, a celor deja consacraţi. Ei sunt pe primul plan acolo. AECR, în schimb, este societatea tinerilor medici, este o asociaţie care urmăreşte să dezvolte capacităţile celor tineri. Anul viitor împlinim un deceniu de la înfiinţare şi avem tineri pe care îi urmărim de un an, doi, trei, cinci, chiar şi de nouă ani. Cele două organizaţii ale specialiştilor endocrinologi funcţionează pe sistemul american – ei au şi societatea de endocrinologie (n. red. Endocrine Society) şi societatea de endocrinologie clinică americană (n. red. American Association of Clinical Endocrinologists).

 

Big-bang-ul endocrinologiei mondiale

 

Suntem în 2014, con­gresul AECR a ajuns la a noua ediţie. Prin ce se evidenţiază aceasta?
Anul acesta, congresul este dedicat profesorului Parhon. Se împlinesc 140 de ani de la naşterea lui şi 45 de ani de la dispariţie. Se împlinesc, de asemenea, 105 ani de la apariţia primului tratat de endocrinologie din lume, scris chiar de profesorul Parhon şi apărut în 1909 la Paris. Prof. dr. Constantin Ion Parhon, elev al profesorului Gheorghe Marinescu – n-aş greşi dacă aş spune că acesta este iniţiatorul endocrinologiei în România – este cel care a definitivat şi creat endocrinologia ca specialitate, nu doar în România, ci chiar pe plan mondial. Tot profesorul Parhon este cel care a înfiinţat, în octombrie 1933, prima catedră de endocrinologie din lume, la Facultatea de Medicină din Bucureşti. El a fost şi primul profesor al acestei catedre; la 16 februarie 1934 a ţinut primul curs de endocrinologie. Următoa­rea catedră a fost înfiinţată la Moscova, apoi, ceva mai târziu (după vreo 20 de ani) în Franţa. Chiar şi primul congres al societăţilor de endocrinologie din „Mica Antantă“ s-a ţinut la Bucureşti, în 1939, sub patronajul aceluiaşi profesor Parhon. Trebuia să se ţină în Cehia dar, din cauza războiului, nu a mai fost posibil acest lucru. Tot sub directa coordonare a profesorului Parhon s-a înfiinţat şi Institutul de Endocrinologie, care îi şi poartă numele, în anul 1945. Vreme de trei ani acesta a funcţionat în cadrul Clinicii de dermatologie a Spitalului Colentina, dar din 1948 şi-a mutat sediul în actuala clădire, în locul Sanatoriului Saint Vincent de Paul, pe atunci proprietatea statului francez. În 1968, acest stabiliment a devenit proprietate a statului român. Cu aceeaşi ocazie, în cadrul institutului, s-a înfiinţat şi prima secţie de chirurgie endocrină din lume. De operat, se opera peste tot, dar o secţie dedicată nu a existat nicăieri.

 

Harta românească a sindromului Klinefelter

 

Există în programul congresului o paletă largă de lucrări ştiinţifice. Încercaţi, vă rog, să treceţi în revistă câteva.
Sunt în jur de 60 de lucrări care vor fi prezentate, pe o tematică deja stabilită: patologia endocrină tumorală, disfuncţia hormonală în infertilitate, medicamentul endocrin. Avem şi o secţiune de varia, unde vor fi prezentări de cazuri, posterele cu mici statistici ş.a. Congresul se va deschide, ca de fiecare dată, în prezenţa factorilor locali – primărie, colegiul local al medicilor ş.a. –, cu un discurs, de data aceasta, al profesorului Eduard Circo din Constanţa, pe o temă foarte interesantă: Hipogonadismul masculin survenit tardiv – aspecte patologice şi avantaje bio-psiho-sociale. El va aduce, aşa cum o face de trei ani încoace, sub o formă foarte plăcută, cele mai recente cunoştinţe ştiinţifice din domeniu. Tot profesorul Circo va avea şi o prezentare, de data aceasta în cadrul secţiunii dedicate patologiei endocrine tumorale, despre incidentalomul adrenal şi implicaţiile sale endocrino-metabolice. Incidentaloamele sunt tumori descoperite întâmplător, foarte frecvente de altfel, care până în clipa descoperirii nu au avut nici cel mai mic semn, nici mecanic, nici funcţional. Când ajung însă la 3 cm, ele trebuie eliminate, pentru că altfel încep să compreseze organele cu care intră în contact şi pe cele cu care se învecinează. În aceeaşi secţiune, dr. Lavinia Vija (Franţa) va pre­zenta un studiu francez interesant, multi­centric, realizat pe o cohortă de 140 de pacienţi, despre consecinţele metabolice ale sindromului de secreţie ectopică de ACTH asupra potasiului şi a sistemului renină-angiotensină-aldosteron.
Şi secţiunea „Disfuncţia hormonală şi infertilitatea“ sună destul de interesant.
Va fi moderată de prof. dr. Ileana Duncea de la Cluj. Printre altele, ne va fi prezentat un studiu preliminar, unicat, foarte interesant, realizat pe teritoriul României. Este vorba de harta unei patologii endocrine: harta Klinefelter. Sindromul Klinefelter este o tulburare genetică ce afectează sexul masculin; bărbaţii cu acest sindrom au unul sau mai mulţi cromozomi X în plus faţă de normal. Studiul a fost iniţiat în urmă cu câţiva ani, în toate zonele din ţară în care se fac înregis­trări. Fiind o patologie endocrino-genetică, nu foarte mulţi se pricep la asta. De-abia de acum încolo, când avem un număr relativ bun de endocrinologi, sperăm să-l definitivăm. O altă temă foarte frumoasă pe care o vom dezbate în cadrul acestei secţiuni se referă la relaţia dintre osteoporoză şi diabetul zaharat de tip 1. Diabetul zaharat nu este numai o tulburare metabolică; iniţial este, dar mai târziu toate meta­bolis­mele sunt date peste cap, inclusiv metabolis­mul fosfo­calcic şi cel al tramei proteice a osului, ceea ce va conduce la instalarea osteo­porozei. Şi atunci, bine­înţeles, tratamen­tul osteo­poro­zei va fi mână în mână cu tratamentul diabe­tului, iar evoluţia diabetului va fi determinată şi de acest tratament.

 

Androgenii şi pseudopubertatea

 

Un spaţiu generos aţi alocat la acest congres şi medicaţiei endocrine. Cât de importantă este ea în această patologie?
Pe lângă medicamentele folosite în osteoporoză, pe care toată lumea trebuie să le cunoască foarte bine, şi medicamentele folosite în creştere, mai ales în endocrinopediatrie, cele folosite în hipogonadism etc. sunt foarte importante. Aici vor fi prezentări ample cu privire la toate aceste lucruri. Una, de pildă, este cea legată de medicaţia psihotropă şi consecinţele ei endocrinologice. Aproape toată terapia din patologia psihiatrică, de exemplu, duce la creşterea prolactinei. Crescând prolactina, se ştie, apare amenoreea, respectiv, galactoreea, dar şi alte tulburări. Lucrarea menţionată va încerca să aducă lămuriri în această privinţă. Apoi, „Opţiunile terapeutice în pseudopubertatea precoce cu chisturi autonome de ovare“ este o lucrare de mare actualitate, care va fi prezentată de dr. Iuliana Gherlan din Bucureşti. Secreţia de hormoni a ovarelor micropolichistice depăşeşte graniţele feminităţii. Testo­steronul şi estrogenii îi întâlnim şi la bărbat şi la femeie, cantitativ însă sunt anumite diferenţe. Din această sursă de androgeni, la femeie rezultă o cantitate mai mare de androgeni decât ar fi normal. Efectele se văd în apariţia pseudo­pubertăţii, adică apar semne clinice care ar induce ideea că este vorba de pubertate, dar nu e. Apar pilozitate la copil, creştere uşoară a sânilor etc., care însă nu au motivaţia unei pubertăţi precoce reale.
O altă lucrare ce nu trebuie ratată este cea care explică relaţia dintre vitamina D şi boala Graves-Basedow. Hiperfuncţia exagerată a tiroidei, specifică acestei boli, nu deranjează numai tiroida, ci întreg organismul – cordul, intestinul, rinichii, pielea, chiar şi metabolic –, ceea ce duce la apariţia unor deficite, printre care şi cel de vitamina D. Asocierea tratamentului specific bolii cu vitamina D va schimba în bine evoluţia terapeutică a bolnavului.
Spuneaţi că „Varia“ este o secţiune, cu totul specială. De ce?
Avem o serie de curiozităţi aici. Doar un singur exemplu aş da: dr. Adrian Comănici, endocrinologul de la CFR 2 (n. red. – Spitalul Clinic CF 2 Bucureşti), a cărui teză de doctorat se referă la alterarea endocrină în boala SIDA – o lucrare pe care o va prezenta în cadrul acestei secţiuni. Iau numai un aspect: suprarenala. Suprarenala în SIDA, la o anumită perioadă de la instalarea bolii, este afectată profund, conducând la o forma de insuficienţă suprarenală cronică. Dacă nu se ia în considerare acest aspect, viaţa respectivilor bolnavi este pusă sub semnul întrebării. Fără cortizon şi fără o suprarenală cât de cât intactă nu există viaţă. Depinde, cum spuneam, de durata care a trecut de la momentul îmbolnăvirii: nu apare din prima lună, nu din a doua, dar după primul an cu siguranţă încep aceste probleme, iar noi trebuie să le prevenim şi să le tratăm. O insuficienţă acută surve­nită pe fondul unei insuficienţe cronice poate fi ultima întâlnire cu acel bolnav. Din păcate, de SIDA se vorbeşte doar la contagioase, mai puţin în alte locuri. De aceea spun că endocrinologia este ele­mentul comun a tot ce înseamnă medi­cină. Este o ştiinţă de sine stătătoare, dar este ştiinţa de graniţă pentru toate disciplinele medicale. Fără cunoştinţe minime de endocrinologie nu se poate face medicină. La ora actuală nu există disciplină medicală în care endocrinologia să nu-şi aibă rolul ei major.

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.