Newsflash
Diverse

Tehnici moderne în chirurgia oculoplastică

de Cristina GHIOCA - oct. 12 2018
Tehnici moderne  în chirurgia oculoplastică
    Bucureștiul a găzduit, în premieră, în perioada 13–15 septembrie, cea de-a 37-a ediție a congresului Societății europene de chirurgie oculoplastică și reparatorie (ESOPRS). Timp de trei zile, cinci lectori invitați speciali și sute de specialiști din zeci de țări, de pe trei continente, au vorbit despre cele mai noi descoperiri în domeniu. Au fost prezentate și numeroase intervenții funcționale și cosmetice minim invazive sau chirurgicale. 
    Prima zi a fost dedicată tinerilor profesioniști din domeniu. Aceștia au putut participa la cursuri avansate de chirurgie oculoplastică, estetică și reconstructivă a pleoapelor, feței, orbitei și a căilor lacrimale. Programul științific al fiecărei zile a fost împărțit în mai multe sesiuni dedicate pleoapelor, orbitei, căilor lacrimale și esteticii.
    Metoda Platalet-Rich-Plasma (PRP), utilizată în cazul pacienților care prezintă grăsime orbitală, a făcut obiectul prezentării medicului italian Roberto Secondi. Tehnica are o largă aplicabilitate în ortopedie, dermatologie, medicină regenerativă și oftalmologie. În cazul prezentat la ESORPS, ea a fost folosită pentru a reduce diametrul unei ulcerații apărute la nivelul unei grefe. Metoda a fost utilizată pe câțiva subiecți, în cadrul unui studiu desfășurat în perioada martie 2016–septembrie 2017. În marginile expuse ale grefei au fost injectate 1–2 ml de PRP. La șase săptămâni de la efectuarea injecției, pacienților li s-a fixat o proteză artificială, care nu a fost respinsă în perioada de follow-up de aproximativ 14 luni și, de asemenea, nu s-au înregistrat semne de atrofie sau necroză. Roberto Secondi a explicat că metoda este una nonchirurgicală, ce poate fi folosită pentru salvarea grefelor, foarte eficientă chiar și în cazul persoanelor cu risc mare de respingere (care au făcut radioterapie). Este sigură, neprezentând complicații majore, nu foarte scumpă și ușor de efectuat. Are totuși și câteva dezavantaje, cum ar fi: poate fi utilizată doar pe un număr mic de pacienți, există foarte puțină documentație despre ea și nu dispune de protocoale standardizate de utilizare.

Tehnicile 3D în oftalmologie

    Următoarele trei prezentări au avut ca punct comun utilizarea tehnologiilor 3D în diverse situații care țin de oftalmologie. Dr. André Borba (Brazilia) a vorbit despre utilizarea imaginilor 3D în studiile clinice pentru a obține măsurători corecte ale volumului orbital la utilizatorii de proteze oculare. Medicul oftalmolog a explicat că există numeroase dispozitive care pot evalua volumul orbitei. Dr. André Borba a prezentat un studiu efectuat pe 50 de pacienți, care și-a propus să compare acuratețea și reproductibilitatea măsurătorii manuale a orbitei cu măsurătorile obținute cu ajutorul tehnologiilor 3D. Persoanele incluse în studiu au fost fotografiate și măsurate printr-un sistem 3D. Au fost, de asemenea, supuse unei evaluări a volumului estimat a orbitelor normale și cu enoftalmie, cu și fără proteze oculare. Concluziile studiului au arătat că utilizarea sistemului 3D se dovedește o alternativă promițătoare la măsurătorile manuale. Tehnologia pare să permită o măsurătoare comparativă a celor două tipuri de orbite, dar și o analiză a simetriei faciale a pacienților, prin utilizarea modelelor 3D.
    Utilizarea imprimărilor 3D în tratarea anoftalmiei și microftalmiei a fost evidențiată de dr. Dyonne Hartong. Scopul a fost obținerea unei simetrii faciale și pregătirea pacienților pentru fixarea unui ochi protetic. Metoda se bazează pe aceleași principii ca tehnicile convenționale. Diferențele vin din faptul că tehnica permite o fixare optimă a protezei, planificată din timp. Procedura este mai rapidă, presupune mai mulți pași mici de implementare, iar în final duce la obținerea formei și volumului optime pentru pacientul în cauză. În acest context, dr. Dyonne Hartong a atras atenția că nu există un model 3D unic, fiecare pacient beneficiind de un design individualizat.
    Ultima prezentare pe tema tehnologiilor 3D a adus în fața publicului un studiu comparativ asupra reconstrucției septului orbitar retrobulbar. Dr. Alison Cheung a explicat că grăsimea orbitară conține elastină și colagen, având implicații importante în biomecanica oculară. Anatomia septului și variațiile sale au fost descrise pentru prima dată în anul 1970. Deși are o repartizare similară la toate persoanele, există variații de la om la om în ceea ce privește densitatea sa. Studiul prezentat de dr. Alison Cheung și-a propus să creeze o reconstrucție 3D a septului și să compare septul orbitar drept și stâng al aceluiași individ, dar și aparținând persoanelor distincte. În urma analizei comparative s-au constatat mai multe asemănări decât deosebiri. Per total, orbitele drepte și stângi erau foarte asemănătoare. În anumite zone au fost constatate diferențe în ceea ce privește intensitatea culorilor și densitatea acestora.

Gestionarea oftalmopatiei tiroidiene

    Un alt subiect abordat de mai mulți lectori a fost oftalmopatia tiroidiană sau oftalmopatia Graves (OG), caracterizată prin modificări ale grăsimii orbitare și mușchilor extraoculari.  Dr. Matthew Edmunds (Marea Britanie) a vorbit despre utilizarea programelor de analiză facială în perceperea stărilor emoționale asociate acestei afecțiuni. Pentru evidențierea acestor aspecte, au fost analizate fișele a 593 de pacienți. Dintre aceștia, doar 252 au îndeplinit criteriile de includere într-un studiu pe această temă. Vârsta medie a subiecților a fost de 56,5 ani, iar numărul mediu de investigații CT efectuate pentru fiecare persoană în parte a fost 1,3. În urma analizei, s-a constatat că expresia facială a persoanelor care suferă de OG este asociată cu stările de uimire și frică. Deși nu este neapărat necesară, redarea unei expresii mai neutre a feței poate fi realizată printr-o intervenție chirurgicală în special de coborâre a pleoapei superioare. În încheiere, dr. Matthew Edmunds a menționat că analiza expresiei faciale poate contribui la obținerea unei descrieri mai obiective a schimbărilor în înfățișarea bolnavilor de OG și la dezvoltarea, în viitor, a unui index sau scor al deformărilor cauzate de această afecțiune.
    Diferențele de presiune intraoculară între persoanele care suferă de OG și cele sănătoase au fost evidențiate de dr. Aylin Garip Kuebler (Germania). Ea a prezentat rezultatele unui studiu efectuat pe 29 de persoane afectate de OG și 30 sănătoase. Concluziile cercetării au arătat că, indiferent de tehnica de măsurare folosită, bolnavii de OG prezintă un nivel mai ridicat al presiunii intraoculare.
    Rezultatele utilizării a 120 de proceduri consecutive de decompresie orbitară în OG au fost prezentate de dr. Oana Vonica (Marea Britanie). Pentru a obține datele necesare, ea a revizuit o retrospectivă pe nouă ani a tuturor bolnavilor de OG care au fost supuși decompresiei orbitare de către o echipă de medici condusă de doctorul american Steven Verity. Au fost revizuiți mai mulți parametri pre- și postoperator, între care rezultatele obținute la testul Snellen pentru acuitate vizuală și RAPD (Relative Afferent Pupillary Defect). În urma revizuirii datelor existente, s-a demonstrat că decompresia orbitară la pacienții cu OG reprezintă o intervenție sigură, care oferă o reducere durabilă a apoptozei în cazurile estetice și care rezolvă prompt neuropatia orbitară.
    Seria prezentărilor dedicate oftalmopatiei tiroidiene s-a încheiat cu o dezbatere privind opțiunile terapeutice în neuropatia OG. Prof dr. Matthew Kay (SUA) a pledat pentru utilizarea tehnicilor noninvazive (utilizarea de steroizi, terapii alternative sau radioterapia), în timp ce prof. dr. Francesco Quaranta Leoni (Italia) a prezentat avantajele utilizării metodelor chirurgicale, în speță decompresia orbitară. Dacă, spre exemplu, terapia cu steroizi este asociată cu o rată mai mare de răspuns, efecte secundare mai puține și 6% morbiditate, între efectele pozitive ale decompresiei orbitare se numără scăderea tensiunii intraoculare sau îmbunătățirea deficiențelor de vedere. Cu toate acestea, mai multe studii efectuate de specialiști nu recomandă utilizarea decompresiei orbitare ca metodă de tratament de primă line.
    La finalul dezbaterii, cei doi medici au concluzionat că cele două metode nu se exclud, cea mai bună opțiune de tratament fiind utilizarea în primă instanță a terapiei cu steroizi, urmată de decompresia orbitară.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe