Dovezile arată că, pentru fiecare 100 de pacienţi trataţi prin tromboliză i.v. în primele trei ore de la debut, la trei și șase luni de la terapie, zece pacienţi sunt fără deficite neurologice, mortalitatea fiind egală în final la cei trataţi și netrataţi, deși există riscul de hemoragii fatale precoce la doi din 100 de pacienţi. Pentru cei trataţi în fereastra de timp de 3–4,5 ore, cinci pacienţi la fiecare 100 trataţi vor fi fără deficite neurologice. Pacienţii care se prezintă în primele trei ore de la debut cu ocluzie arterială și un CT cerebral normal sunt candidaţii ideali pentru terapia trombolitică. În situaţii speciale, cum ar fi crizele epileptice la debut, ori AVC-ul remarcat la trezire la pacienţi peste 80 de ani sau cu simptome cu ameliorare spontană la sosire, apar problemele de decizie terapeutică. Din cauza ferestrei terapeutice reduse, temerii de evenimente hemoragice, subevaluării potenţialului beneficiu terapeutic, terapia trombolitică în AVC acut este încă subutilizată, iar rata de mortalitate este uriașă în
România.
Fereastra terapeutică pentru tromboliza intravenoasă este de 4,5 ore, iar cea pentru tratamentul endovascular este de șase ore pentru AVC ischemice emisferice (în teritoriul arterial anterior) și de 12 ore pentru accidentele vasculare cerebrale în teritoriul posterior, în funcţie de particularităţile clinice, dacă deficitul neurologic este fluctuant sau dacă evoluţia este progresivă; în mod individualizat, se poate accepta un interval maxim de 24 de ore pentru tromboza de arteră bazilară.
Investigaţiile imagistice esenţiale în stabilirea subtipului de AVC
Până în 2018, România nu a avut un registru naţional al persoanelor afectate de AVC tratate endovascular și dispune în acest moment doar de cinci specialiști care pot interveni endovascular în cazuri de AVC după cele mai noi protocoale internaţionale. Din 2012 până în prezent, Ministerul Sănătăţii nu a stabilit care sunt criteriile pentru atestarea specialiștilor în radiologie intervenţională, deși au fost depuse toate documentele necesare acreditării acestor specialiști. Lipsa acestei atestări îi expune pe medicii specializaţi și neacreditati de statul român la riscul de a interveni medical asupra pacienţilor, fără ca pregătirea lor să fie recunoscută, declară specialiștii.
Imagistica cerebrală este primul pas (obligatoriu) pentru stabilirea subtipului de AVC (ischemic sau hemoragic) dar și în obţinerea unor informaţii cu privire la posibile mecanisme patogenice (ocluzie de vase mari, embolii sau mecanisme hemodinamice sau boală de vase mici cerebrală). Imagistica vaselor cervico-cerebrale este pasul următor în evaluarea etiologiei și riscului de recurenţă a AVC.
Examinarea clasică ultrasonografică sau metodele angiografice (CTA, MRA, DSA) pot evidenţia localizarea și gradul unei stenoze, lungimea trombului și, în oarecare măsură, structura acestuia, cu implicaţii în metodele terapeutice (trombectomii în faza acută, endarterectomii și stentări, mai ales pentru stenozele carotidiene cervicale). Alte afecţiuni, cum ar fi Moya-Moya, disecţiile arterelor extra- sau intracraniene sau vasculitele inflamatorii, pot fi diagnosticate prin imagistica vasculară.
IRM de înaltă rezoluţie
Pe lângă aceste tehnici deja clasice, unele mai noi, cum ar fi imagistica prin rezonanţă magnetică de înaltă rezoluţie, cuplată cu secvenţe „black blood” sau nanoparticule USPIO, pot decela caractere ale unor plăci de aterom instabile, cum ar fi cele cu capacul fibros subţire sau fisurat, cu tromb juxtaluminal, hemoragii sau inflamaţie în placă. Hemoragia în placa de aterom diferă imagistic de hematomul parietal al unei mici disecţii focale, în prima situaţie fiind heterogenă. Contrastul puternic al peretelui arterial (uzual inelar) la examinarea MRI reprezintă uzual un semn de vasculită și acesta este și îngroșat, pe când peretele arterial în sindromul de vasoconstricţie reversibilă nu are priză de contrast, deși este îngroșat. Un contrast concentric apare și în cazul peretelui arterial din maladia Moya-Moya, din cauza hiperplaziei intimale, dar în această situaţie diametrul extern al marilor artere intracraniene (iniţial, carotida internă) este redus.
