Uneori, în viaţă, este greu să vorbeşti la timpul trecut. Chiar imposibil. Şi totuşi… Fugit irreparabile tempus…
Despre doctorul Gavril (Gabi) Curteanu (4 sept. 1927–30 oct. 2005) se va vorbi multă vreme la timpul prezent, cât existenţa mai multor generaţii, o asemenea personalitate fiind destinată, prin venirea pe lume, vocaţie şi valoare, nemuririi. (...)
Fiu de notar dintr-o comună de lângă Oradea, şi parte a unei familii de intelectuali, în a căror preocupare n-a intrat politica, ci dragostea de ţară şi neam, Gabi Curteanu a fost educat de mic copil în respectul faţă de celelalte etnii, de toţi semenii, în spiritul creştin, al onoarei, disciplinei şi toleranţei. Şi toate acestea, indiferent de religie, etnie şi rasă, valori pe care le-a promovat cu o energie infatigabilă în rândul tuturor colaboratorilor săi, întreaga viaţă.
Crescut împreună cu cele două surori în atmosfera de soliditate morală a celor doi părinţi, din care tatăl de o rigoare proprie unei pregătiri serioase de administraţie, doctorul Gavril Curteanu a urmat celebrul liceu „Emanoil Gojdu“ din Oradea, ca strălucit elev, şi apoi studiile universitare ale Facultăţii de Medicină din Cluj-Napoca, fiind un eminent absolvent al acesteia. Valoarea sa morală s-a conturat pregnant încă din adolescenţă când, rămânând orfan de mamă la vârsta de 14 ani, i-a cerut tatălui său ca, în memoria acesteia, să nu se recăsătorească, luând el însuşi responsabilitatea de a avea grijă de surori şi apoi de vârstnicul său părinte. (...)
Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru,
Viaţa medicală.
