Este des întâlnită concepţia conform căreia orice plantă sau substanţă care ne scoate din starea noastră obișnuită reprezintă un drog, iar drogurile au o conotaţie negativă, deși traducerea cuvântului „drug” din limba engleză este și de „medicament”. Chiar denumirile populare ale acestor substanţe sunt bizare și capătă semnificaţii profunde. E și cazul ayahuascăi, numită „viţa spiritelor” sau „viţa morţii”, deoarece „te poate aduce în faţă cu pierderea a tot ce consideri important și confruntarea cu întregul sistem de credinţe sau valori”.

Legendarul amestec produs de șamani, cu proprietăţi psihoactive, e preparat din scoarţa viţei-de-vie Banisteriopsis caapi, bogată în alcaloizi beta-carbolinici, de tipul harman și harmalină, și din frunzele arbustului Psychotria viridis, ce conţine N,N-dimetiltriptamină. Folosită iniţial în timpul ședinţelor străvechi de spiritism, în cadrul ritualurilor de iniţiere ori de vindecare, ayahuasca atrage în prezent atenţia a numeroși cercetători, care explorează rolurile ei în organism.

N,N-dimetiltriptamina sau DMT este o substanţă psihoactivă, un halucinogen din familia triptaminelor care poate fi administrat în diferite moduri, cele mai populare fiind fumatul sau ingestia orală. Are o structură chimică asemănătoare cu a serotoninei și, deși se secretă endogen, e ilegal în majoritatea statelor lumii. Consumată pe cale orală, DMT este inactivată de mono­aminooxidazele din stomac și intestin. Alcaloizii beta-carbolinici din viţa-de-vie sunt inhibitori de monoaminoxidază (IMAO) și prelungesc acţiunea DMT la nivelul sistemului nervos central, combinaţia celor două plante creând deci un efect sinergic.

Turism spiritual

Efectele acestor plante au fost observate de populaţiile indigene din Amazonia de aproape 3.000 de ani. Consumul, sub formă de ceai, s-a răspândit în ultimele secole în Peru, Columbia, Ecuador, dar și dincolo de graniţele continentului american, și nu doar în scop religios, spiritual ori recreaţional. Există chiar noţiunea de „drug tourism” sau „spiritual tourism”, adică o călătorie ce are ca scop cumpărarea și consumarea drogurilor recreaţionale inaccesibile, interzise ori mult prea scumpe în ţara din care vine turistul. În acest sens, medicii sunt atenţionaţi să exploreze nu numai potenţiale beneficii terapeutice, dar să fie la curent și cu posibilele reacţii adverse, având în vedere popularizarea plantei.

Perspectiva asupra vieţii și controlul adicţiilor

Studiile asupra amestecului din ayahuasca au început cu adevărat în 1993, odată cu proiectul „Hoasca”, realizat pe un lot de 15 bărbaţi, membri ai bisericii União do Vegetal. O echipă multidisciplinară de cercetători din orașul Manaus, Brazilia, a investigat efectele asupra organismului. Concluziile au relevat rezultate mai bune la testele cognitive în urma consumului pe termen lung, o perspectivă pozitivă asupra vieţii personale, iar în unele cazuri, succesul privind abstinenţa și renunţarea la vicii și la comportamente nocive precum alcoolismul, tabagismul sau comportamentul violent.

În 2010, în cadrul conferinţei Asociaţiei multidisciplinare pentru studii privind substanţele psihedelice, ayahuasca a fost subiectul-vedetă prin numărul de prezentări alocate.

Cercetările privind utilizarea în scopuri medicale indică faptul că ar putea reprezenta un tratament pentru anumite dependenţe, pentru depresie sau anxietate. Consumul pe termen lung s-a asociat cu renunţarea la alcoolism și cu remiterea patologiilor psihiatrice amintite. Din 32 de membri ai bisericii americane Santo Daime, 19 cu istoric personal psihiatric, toţi au raportat stare generală bună și doar la două persoane s-a identificat boala psihiatrică activă. Cu toate astea, există și unele studii care arată că ayahuasca și alte psihedelice ar putea precipita instalarea psihozei la indivizii predispuși.

Farmacocinetică. Porţile percepţiei

Odată ingerat, efectele se resimt după aproximativ 40 de minute, cu un maxim între 60 și 120 de minute. Pentru a evalua caracterul psihedelic și pentru a măsura efectele subiective, unii cercetători au utilizat scala de evaluare a halucinogenelor inventată de dr. Rick Strassman. Mai mult de 75% dintre participanţi au răspuns în mod pozitiv la 14 parametri, în urma administrării unei doze de 0,85 mg DMT/kg corp, menţionând euforie, sentimente puternice de încredere în sine, reinterpretarea conflictelor interioare, dar și modificări ale percepţiei sau labilitate emoţională.

Modificări EEG

Din dorinţa de a obiectiva relatările, s-a urmărit corespondentul electrofiziologic și imagistic la scurt timp de la ingestie. Studiul EEG a relevat faptul că ayahuasca determină trasee comune cu ale drogurilor cu acţiune serotoninergică și dopaminergică. Mai mult, s-a observat o creștere a activităţii în benzile Beta de 50-64 Hz, frecvent implicate în procesarea senzorială cross-modală, o posibilă explicaţie pentru sinestezia experimentată (perceperea unui simţ prin intermediul altuia). Totodată, s-a observat o creștere a activităţii în benzile 36-44 Hz date de electrodul amplasat la nivelul zonei occipito-temporo-parietale stângi, aspect care poate explica starea de conștienţă și abilitatea de a stimula imageria vizuală.

Prin combinarea EEG cu transferul entropic, o metodă de analiză a transferului de informaţie dintre două procese, s-a observat că efectele psihedelicelor se datorează într-o bună măsură perturbării controlului neuronal de tip top-down, în avantajul celui de tip bottom-up, ceea ce înseamnă că lobul frontal capătă o influenţă scăzută asupra regiunilor centrale, occipitale, parietale, relaţia inversându-se.

Activarea de la nivelul ariilor parieto-occipitale și frontale, inclusiv a ariei vizuale primare, s-a demonstrat și prin studii imagistice. Chiar și cu ochii închiși, nivelul de activare era consistent cu privirea unei imagini reale. Principalele zone implicate sunt cortexul occipital bilateral, cu ariile Brodmann 17, 18, 19, toate fiind responsabile de vedere, aria 17 fiind totodată implicată în modificări perceptuale și efecte psihotice, așa cum sunt și halucinaţiile.

Modificări endocrine

Din punct de vedere endocrin, determină creștere a nivelului de hormon somatotrop și al prolactinei, efect remis după șase ore. La nivelul sistemului imunitar, ayahuasca prezintă modificări similare consumului de amfetamină și MDMA, cu o creștere a numărului de limfocite NK și o scădere a celor de tip CD3 și CD4, efect remis în aproximativ patru-cinci ore. Mai mult, reduce secreţia de citokine proinflamatorii (IL-1B, IL-6, TNF-alfa). Alte efecte posibile sunt midriaza, scăderea temperaturii în prima oră, urmată de o creștere progresivă a acesteia.

Studii privind toxicitatea

Nu s-au raportat decese în urma consumului de Ayahuasca, iar în cazurile de intoxicație, par a fi incriminate alte substanțe, prin coingestie. Cazurile de otrăvire cu P. Harmala s-a stabilit că apar după consumul a peste 50 g, tabloul clinic constând în dureri abdominale, hipotensiune, bradicardie, convulsii, halucinații, greață și vărsături. Pentru a stabili toxicitatea substanțelor, în experimente pe șobolani s-au administrat doze de 30-50 de ori mai mari decât cele folosite uzual într-un cadru religios, observându-se astfel că efectul letal apare la o doză de 50 de ori mai mare. La șobolanii care supraviețuiau dozelor uriașe, s-a observat neurodegenerare, prin activarea excesivă serotoninergică.

Totodată, este necesară prudență în utilizarea compușilor beta-carbolinici, întrucât atât în experimentele pe soareci, cât și la oameni, s-a observat că ar declanșa și întreține tremorul. În serul pacienților cu tremor esențial s-au depistat niveluri mari de harmină și harman. Reacțiile adverse digestive, precum vărsatura și sindromul diareic, rezultă din acțiunea la nivel central a serotoninei (5-HT) asupra nervului vag și prin stimularea excesivă în periferie, la nivel intestinal.

Ce spune legea

Legislaţia privind consumul substanţei a fost controversată de-a lungul timpului. În Brazilia, în 1987, apare prima lege care permite consumul, în context religios. În Statele Unite ale Americii, Curtea Supremă aprobă în 2006 utilizarea sa în cadrul ceremoniilor din biserica União do Vegetal.

În continuare este nevoie de mai multe studii care să întregească profilul de siguranţă al acestui amestec, fără a pierde din vedere faptul că nu există prea multe substanţe lipsite complet de reacţii adverse și că în final balanţa trebuie să încline în direcţia efectelor pozitive.