O
discuţie care, în opinia prof. dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului
Medicilor din România (CMR), va trebui să mai aibă loc, este aceea cu privire
la statutul rezidentului care a promovat prima etapă de rezidenţiat – trunchiul
comun – şi a celui care nu a promovat-o: „Să vedem ce trunchiuri comune se vor
face şi ce se va întâmpla cu absolventul care a luat examenul de ieşire din
trunchiul comun. Ia o diplomă în care se specifică ce are dreptul să facă şi
cum poate să fie angajat? Este o discuţie mai laborioasă pe care trebuie s-o
facem împreună cu comisiile de specialitate. Noi dorim să fie stabilită clar în
ordonanţă, pentru că normele se pot schimba şi iarăşi se va introduce o stare
de incertitudine în sistem. Lucrurile trebuie să fie clare de la bun început“.
Preşedintele
CMR spune că România este una din puţinele ţări în care rezidenţiatul este în
competenţa Ministerului Sănătăţii. De regulă, în ţările europene această formă
de pregătire este fie în competenţa organizaţiilor profesionale, fie în
competenţa unităţilor de învăţământ. Dar aici este o chestiune de fineţe, spune
acesta, „e greu să schimbi atitudinea ministerului, care doreşte să controleze
el absolut totul. Ministerul ar trebui să se preocupe de modul în care se
acoperă nevoia de personal medical calificat în sistem – numărul de locuri şi
specializările de care are nevoie. În rest, e treaba universităţilor şi a CMR“.
Prof.
dr. Ecaterina Ionescu, preşedintele Colegiului Medicilor Dentişti din România
spune că, pentru această organizaţie, actuala modalitate de admitere, pregătire
şi finalizare a rezidenţiatului pare mult mai în regulă decât ceea ce se
propune prin actualul proiect de lege privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului,
supus dezbaterii publice.
În
opinia prof. dr. Ioan Lascăr, preşedintele Colegiului Medicilor din Bucureşti,
propunerile privind trunchiul comun, pe lângă implicaţiile nu foarte fericite
asupra calităţii pregătirii rezidenţilor, ar permite şi atribuirea tuturor
absolvenţilor de medicină a sarcinii de a profesa, pentru că „la ora actuală,
în conformitate cu cele negociate la momentul aderării la UE, odată cu
alinierea la Tratatul de la Bologna, noi nu mai pregătim doctori prin învăţământul
de licenţă, ci pregătim absolvenţi ai facultăţii de medicină; nu îi învestim cu
niciun fel de responsabilitate profesională medicală. Cei care au conceput
acest proiect s-au gândit că oferă o şansa tuturor doctorilor să poată profesa
sub o anumită umbrelă protectoare“.
