Newsflash
Dosar

COVID-19 pune armate de oameni în mișcare

de Prof. dr. Viorel ORDEANU - mar. 6 2020
COVID-19 pune armate de oameni în mișcare

Pneumonia virală COVID-19 este o boală infectocontagioasă cu contagiozitate directă interumană foarte mare, dar cu simptomatologie de regulă uşoară, uneori cu complicaţii pulmonare la grupele de risc (bătrâni, persoane cu boli cronice cardiopulmonare). Mortalitatea generală este sub 3%. Tratamentul antiinfecţios este cel antiviral nespecific şi de menţinere a funcţiilor vitale.

La începutul lunii decembrie 2019, pe fondul exacerbării virozelor respiratorii, în oraşul Wuhan (R.P. Chineză) au fost înregistrate şi unele cazuri mai grave, complicate cu pneumonie virală. Analizele de laborator au arătat că nu era gripă, nici Sindrom acut respirator sever (SARS) sau Sindrom respirator al Orientului Mijlociu (MERS), ci un alt coronavirus. A fost denumit iniţial Noul coronavirus Wuhan sau Noul coronavirus chinezesc, apoi, în ianuarie, nCoV 2019, pentru a nu face referire la zona geografică. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a recomandat denumirea provizorie a bolii 2019-nCoV acute respiratory disease, iar în februarie s-a stabilit denumirea oficială COVID-19 (coronavirusul decembrie 2019).

Boala este o zooantroponoză virală, necunoscută până acum, care se răspândeşte şi interuman, având contagiozitate maximă, asemănătoare gripei. Încă există multe întrebări care îşi aşteaptă răspunsuri cât mai urgente pentru clinică, terapie, diagnostic, profilaxie, microbiologie, epidemiologie, sănătate publică, dar şi din punct de vedere social, economic, politic, militar etc.

Tabloul clinic

Simptomatologia clinică debutează banal. Multe persoane sunt contaminate fără a fi infectate, dar există suspiciunea că ar putea transmite agentul infecţios prin contact direct. Majoritatea celor infectaţi prezintă o formă uşoară, febrilă, de infecţie respiratorie virală, care poate fi tratată la domiciliu cu medicaţia clasică (antiinflamatoare, antitermice, antialgice, antitusive etc., fără antibiotice!), cu repaus la pat în cameră caldă, regim igieno-dietetic, completat eventual cu metode tradiţionale (masaj revulsiv, ventuze, băi fierbinţi, ceaiuri fierbinţi, inhalaţii etc.). În continuare, sistemul imunitar al bolnavului se implică specific şi nespecific în lupta cu infecţia şi cei mai mulţi pacienţi se vindecă. Până aici, situaţia este ca la gripă sau la IACRS (răceală, guturai etc.), care de multe ori sunt cauzate de alte coronavirusuri. Încă nu există dovada că bolnavul vindecat clinic mai prezintă risc de a transmite virusul sau nu.

Similar situației din gripă sau din alte coronaroviroze grave, ca SARS ori MERS, unii bolnavi dezvoltă complicaţii grave, cu pneumonie virală, stare generală alterată şi exitus. Sunt la risc în primul rând bătrânii şi copiii foarte mici. Apoi, bolnavii cronici, persoanele imunodeficiente congenital, cu deficienţe dobândite ale sistemului imunitar ca urmare a unor infecţii (de exemplu HIV/SIDA), prin boala de iradiere, toxice sau medicamente imunosupresoare sau persoane debilitate biologic din cauze fiziologice ori patologice.

Raportarea la gripă

Dacă nu se aplică măsuri eficiente de sănătate publică, contagiozitatea gripei este mai mare de 90%, iar letalitatea sub 1%. Până aici, se pare că nimic nu este surprinzător sau „de speriat” pentru medicii cu experienţă. Evident că niciunul dintre noi nu are şi experienţa pandemiei de „gripă spaniolă”, care de fapt era adusă de la Hong Kong.

Dar, pentru epidemiologia matematică aceasta ar însemna, luând ca exemplu ipotetic cazul României, o epidemie groaznică, cu cca. 18 milioane de bolnavi, dintre care aprox. 1,8 milioane ar necesita internare, dintre care în jur de 180.000 decedaţi! Nici măcar cele mai dezvoltate ţări ale lumii nu ar face faţă acestei situaţii, cu forţele şi mijloacele sanitare de care dispun.

În realitate, ca urmare a măsurilor medicale şi nemedicale, se observă, de exemplu, că actuala epidemie de gripă din România a cauzat în perioada decembrie 2019 – februarie 2020 peste 7.000 de cazuri clinice, dintre care cca. 1.700 au fost confirmate de laborator prin biologie moleculară şi 40 de bolnavi au decedat. Rezultă o mortalitate medie de cca. 0,5%, obişnuită în gripă.

Având în vedere ipoteza pesimistă, autorităţile chineze au mobilizat forţele locale în ture continue de 12 ore, au carantinat oraşul Wuhan şi apoi toată regiunea, au alocat majoritatea locurilor din spitale pentru bolnavii cu pneumonie virală, au instalat în câteva zile noi spitale de boli infecţioase cu mii de locuri, au adus cu aviaţia militară materiale sanitare şi 4.000 de cadre medicale militare în oraşul Wuhan.

Este imperios necesar ca tot personalul care participă la transportul, diagnosticul şi/sau tratamentul bolnavilor suspecţi de infecţie cu COVID-19 să se protejeze cu conştiinciozitate.

Cadrele medicale sunt printre cele mai expuse la tulpini virulente

Din primele observaţii medicale apare şi o posibilă particularitate a bolii, o „ciudăţenie” observată până acum la febra Congo-Crimeeană, viroza transmisă de artropode, care se poate complica cu hemoragii grave şi uneori cu encefalită. Bolnavii cu forme grave ale aceastei boli sunt internaţi în spital pentru îngrijiri şi tratament, iar letalitatea nu este mare. Dar personalul medical care vine în contact cu aceşti pacienți şi contractează boala vor face forme foarte grave, adesea mortale. Încă nu cunoaştem mecanismele creşterii virulenței acestui virus.

Este posibil ca acest fenomen să existe şi la noul virus COVID-19. S-a observat că medicii, asistenţii şi paramedicii angrenaţi în tratarea acestor bolnavi contractează boala în forme grave. De exemplu, primul medic chinez care a semnalat public noua pneumonie cu coronavirus, deşi era tânăr şi sănătos, a contractat boala şi a murit după aproape o lună. Cu toate măsurile de prevenire instituite, la 17 februarie 2020 se înregistrau peste 1.800 de cadre sanitare infectate cu noul coronavirus de la bolnavii lor.

Ca urmare, este imperios necesar ca tot personalul care participă la transportul, diagnosticul şi/sau tratamentul bolnavilor suspecţi de infecţie cu COVID-19 să se protejeze cu conştiinciozitate. Este vorba nu numai de sănătatea şi viaţa lor, a familiilor şi a persoanelor din anturaj, a pacienţilor lor, dar şi despre sănătatea publică în general, pentru că ei pot deveni surse secundare de contaminare. Nu trebuie să mizăm pe „imunitatea profesională” pe care ne-o conferă în timp contactul repetat cu diferiţi agenţi patogeni, deoarece în cazul unui microorganism nou această protecţie nu există. Nu întâmplător, personalul sanitar este considerat „grupă de risc”.

Și brancardierii au nevoie de instruire

A apărut în spațiul public o ştire despre evacuarea spre spital a unei bolnave suspectată de infecţie cu COVID-19, care se întorsese din China. Echipa, formată regulamentar din cinci persoane, echipate corespunzător şi având o targă izolatoare modernă cu presiune negativă, pentru a nu contamina mediul, s-a străduit să transporte pacienta, iar la urcarea în autosanitara specializată, etanșabilă, membrii ei au căzut şi au dat cu pacienta de pământ.

Era evident că deşi aveau încadrare completă şi dotare modernă, nu făcuseră instructaj şi nici antrenament. Bine că pacienta a avut noroc, nici nu s-a accidentat serios şi nici diagnosticul nu s-a confirmat.

Epidemia ar putea fi mai veche și cu surse multiple

Virusurile recoltate de la pacienţi şi de la animale au fost izolate şi examinate şi s-a observat structura specifică, de halou cu prelungiri a virionului, pleiomorf, cu aspect de coroană. S-a reuşit secvențierea genomică, ce a demonstrat că este un alt coronavirus decât cele cunoscute deja. S-a realizat cultivarea şi au fost dezvoltate modele animale pentru cercetări de medicamente şi vaccinuri, precum şi pentru studiul contagiozităţii. Au fost estimate următoarele: contagiozitatea este moderată; mortalitatea, sub 3%; timpul de realizare a vaccinului de cel puţin un an (Nature Briefing, 3 febr. 2020) – unii experți au estimat doi ani, alții șase luni.

La 25 februarie s-a comunicat că există mai multe tulpini de virus identificate la cele 93 de probe analizate prin genetică moleculară, concluzia fiind că epidemia ar fi mai veche, începând încă din noiembrie, şi că are surse multiple, nu doar Wuhan.

În decembrie 2019, după descoperirea acestui nou coronavirus, s-a constatat cu îngrijorare că nu dispunem de antivirale specifice, de vaccin şi de reagenţi specifici. Laboratoarele de virusologie şi industria farmaceutică din China şi din toată lumea au început imediat cercetări ştiinţifice asupra noului virus. Rezultatele cercetărilor şi evoluţia cazurilor au fost comunicate pe Internet, unele chiar în ziua obţinerii lor, ceea ce reprezintă o premieră științifică absolută.

Există risc de pandemie

Sursa de infecţie este animală, deci există un rezervor natural. Ancheta epidemiologică a stabilit că primele cazuri erau legate de piaţa de animale din Wuhan, iar pieţele de animale şi de peşte din zonă au fost imediat închise şi decontaminate. La controlul virusologic al animalelor (vii sau tăiate) din piaţă s-a constatat, în prima fază, că ar proveni de la şerpi. Dar există obiecţia că virusurile reptilelor nu se pot adapta la mamifere. Alții au găsit virusul la civete (pisica de palmier indoneziană).

La 7 februarie 2020, virusologii chinezi Shen Yongy şi Xiao Lihua au găsit virusul la pangolini (mamifere marsupiale acoperite cu solzi), cu o similaritate de 99% faţă de virusul circulant. În acel moment, în China erau înregistraţi 28.000 de bolnavi cu 560 de decese, deci 2%. La 1 martie, în China erau 78.961 de cazuri confirmate, cu 2791 decese.

La 3 martie se înregistrau la nivel mondial peste 90.000 de cazuri confirmate, cu peste 3.000 de decese, inclusiv în Europa (mortalitate 3%). Italia este prima ţară din UE care declară carantina. În România, la 4 martie se înregistrau 6 cazuri confirmate, dintre care unul vindecat. Prevalența mondială este d e1 caz confirmat la 100.000 de locuitori, deci nu pare a fi pandemie.

Aparent, numărul de cazuri noi scade, deci, este posibil ca epidemia să fi depăşit maximul şi să intre în remisiune. Aceasta ar însemna că ipoteza pesimistă, cum că epidemia va ajunge pandemie şi va dura doi ani, nu se confirmă în acest moment. În mod paradoxal, nu se înregistrează cazuri la copii. Dar extinderea în afara Chinei creează în continuare riscul de pandemie, mai ales în ţări în care disciplina socială este redusă, iar recomandările autorităţilor sanitare nu se respectă.

Sănătatea publică, atributul statului

În orice ţară modernă, sănătatea populaţiei este garantată de stat şi acesta este obligat să ia toate măsurile necesare, cu sau fără ajutor străin. Guvernul chinez a impus hotărât măsurile necesare, de o severitate și o amploare fără precedent în istoria medicinei. Iar OMS aşteaptă măsuri eficiente, adaptate situaţiei, de la toate statele membre.

Un caz interesant îl reprezintă o navă americană de croazieră, cu mii de oameni la bord, unde s-a declanşat epidemia cu decese. Nava a fost carantinată în Japonia, dar unii cetăţeni străini (inclusiv români) au fost repatriaţi la cererea lor. Este o încălcare gravă a principiului carantinei, întrucât bolnavii contagioşi trebuie să fie izolaţi şi trataţi pe loc, în siguranţă. Dacă sunt aduşi, se creează posibile focare secundare de contagiune şi se răspândeşte boala.

Probleme de rentabilitate?

Un factor pozitiv este că au fost stimulate, brusc, cercetările ştiinţifice aplicative medicale pentru producerea în regim de urgenţă de reagenţi de diagnostic: kituri pentru noul virus şi altele pentru diagnostic diferenţial. Se lucrează la fabricarea de noi medicamente antivirale şi vaccinuri specifice, la echipamente medicale de protecţie antiinfecţioasă (China asigura cca. 90% din necesarul mondial) etc.

Virusologul german Rolf Hilgenfeld, cu experienţă în SARS, s-a instalat imediat la Wuhan pentru a studia la faţa locului virusul, cu scopul de a testa doi compuşi activi la animalele de experienţă, ca medicamente candidate pentru tratamentul oamenilor. Dacă se confirmă, testele clinice vor dura cca. șase luni.

În realitate însă, companiile farmaceutice private nu sunt interesate de o piaţă atât de mică precum cazurile de infecții cu coronaroviroze grave (SARS, MERS și COVID-19), pentru că adunate, toate aceste cazuri ar da un număr prea mic de pacienţi pentru ca efortul financiar să fie rentabil. Și nu pot fi obligate să investească. Practic, ar trebui să se realizeze antivirale cu spectru larg, eficiente pe coronavirusuri, enterovirusuri, rinovirusuri, ceea ce ar mări piaţa la milioane de bolnavi. Această acţiune farmacologică a medicamentului s-ar putea realiza în principal acţionând asupra proteazelor virale.

Posibile pretexte cu iz economic

Orice epidemie are efecte negative nu numai asupra vieţii şi sănătăţii populaţiei, ci şi asupra vieţii sociale şi economice, provocând perturbări proporţionale cu gravitatea epidemiei şi cu non-răspunsul autorităţilor. Răspunsul guvernului chinez a fost prompt: carantină, triaj, izolare, tratament şi cercetare ştiinţifică. Răspunsul internaţional a fost adecvat: OMS a centralizat datele din China şi din alte ţări care au înregistrat cazuri, a cerut măsuri corespunzătoare, a încadrat boala în Grupa B (cu declarare obligatorie) şi a susținut cercetarea ştiinţifică medicală în cooperare internațională.

Pe de altă parte, noua epidemie poate fi privită și ca un prilej favorabil pentru unii de a mai tempera avântul economiei chineze, de a bloca pe cât posibil comerţul şi călătoriile dinspre şi spre China, de a bloca extinderea „Drumului Mătăsii” spre zona euroatlantică şi de a justifica iminenta criză/depresiune economică a lumii occidentale prin „efectele epidemiei”.

Epidemia poate fi un pretext și pentru cheltuieli exorbitante de „prevenire”, prin investiţii masive în industria farmaceutică privată. De exemplu, numai bugetul SUA alocat urgent este de câteva ori mai mare decât cel pentru Ebola.

La 30 ianuarie 2020, când deja existau mii de bolnavi şi sute de morţi în toată lumea, marea majoritate provenind din China, OMS declara epidemia cu noul coronavirus ca urgenţă medicală de sănătate (public health emergency of internaţional concern, PHEIC). Este cel mai înalt nivel de alarmă sanitară, deoarece se confirmase transmiterea interumană şi în afara Chinei. Directorul general OMS, medicul etiopian Tedros Adhanom Ghebreyesus, a subliniat că această declaraţie nu este un vot de neîncredere în China, aşa cum sugerau unele ţări, şi a spus: „Este timpul pentru solidaritate, nu pentru stigmate”. El a lăudat China pentru măsurile antiepidemice şi a recomandat să nu se restricţioneze comerţul şi călătoriile din şi spre China. PHEIC este o alarmă valabilă pentru toate ţările şi acestea sunt obligate să îşi întărească măsurile sanitare şi să se pregătească pentru cazuri potenţiale.

Ipoteza puţin probabilă de scoatere a Chinei în afara circuitului comercial mondial ar putea să producă efecte dezastruoase nu doar pentru populaţia chineză, ci la nivel mondial, deoarece fluxul de mărfuri ieftine chinezeşti a dus la o creştere a nivelului de trai în aproape toate ţările. Întreruperea bruscă a acestui flux, penuria de produse şi preţul ridicat ar putea să ducă la nemulţumiri şi revolte de masă în multe state, cauzând tulburări sociale de diferite intensităţi, cu urmări imprevizibile.

Prin ochii presei

Noua epidemie a declanşat şi un „război informaţional”, marile agenţii de presă occidentale, controlate de multinaţionale, critică tot ce este legat de epidemie şi de China, iar presa zisă „independentă” laudă eficiența şi amploarea măsurilor sanitare luate de autorităţile chineze. Majoritatea ziariştilor prezintă faptele cât mai alarmant, industria farmaceutică se pregăteşte de un nou „boom” financiar (după pandemiile reale şi cele ratate din ultimii ani). Este evident că publicul, în loc să fie informat, este dezinformat.

Presa ştiinţifică prezintă faptele şi datele obiectiv, echilibrat, bazate pe statistici actualizate zilnic şi pe declaraţii ale specialiştilor OMS, pentru a fi baza unor măsuri eficiente şi nu o sursă de polemică. Dar din cauză că atât virusul, cât şi boala sunt noi şi nu există încă o experienţă medicală în gestionarea epidemiei, orice evoluţie ulterioară este posibilă, de la remisiunea rapidă a epidemiei, observată statistic în China, până la extinderea pandemică în toate continentele locuite şi la evoluţia pe cel puţin doi ani.

Aspecte militare

S-a lansat şi ipoteza, nedovedită, că virusul ar fi un agent biologic scăpat din laborator. Se ştie că la Wuhan, cel mai important centru urban şi industrial din centrul Chinei, se află şi echivalentul naţional al Center for Diseases Control (CDC China), care dispune şi de laborator de microbiologie înalt securizat (BSL4) controlat de armată și de Academia de Științe a Chinei. Contraargumentul logic a fost că epidemiologia arată că peste 90% dintre bolnavi sunt chinezi şi peste 90% dintre decedaţi sunt tot chinezi. Dacă ar fi, deci, o armă biologică, ea ar intra în categoria „incapacitante” (mortalitatea variind între 1 şi 3%) şi, totodată, o „armă etnică” deoarece îi atacă selectiv pe chinezi, deci nu ar fi creată de ei. Ca urmare, disputa s-a încheiat.

Impunerea carantinei extinse în regiunea Wuhan a necesitat forţe şi mijloace specifice, inclusiv militare şi paramilitare. Au fost aduşi în câteva zile 4.000 de medici militari şi paramedici pentru întărirea măsurilor sanitare, au fost create spitale în clădiri publice, au fost construite noi spitale cu mii de locuri, au fost aduse materiale sanitare cu aviaţia militară. Au fost aduşi mii de militari şi paramilitari pentru menţinerea ordinii şi a carantinei. Este cazul să ne amintim că în marea epidemie de holeră de la începutul secolului trecut din România, zona Brăilei a fost carantinată, la cererea profesorului Cantacuzino, iar jandarmii au împiedicat oamenii să fugă – în caz extrem, prin împuşcare –, pentru a nu se răspândi holera în toată ţara.

La 14 februarie s-a anunţat că militarii americani se pregătesc pentru o eventuală pandemie cu coronavirus, deşi în SUA erau în acel moment numai 15 cazuri de îmbolnăvire cu COVID-19. Dar ordinul viza ca militarii să fie pregătiţi în caz de epidemie, iar armata să îşi poată îndeplini misiunile, inclusiv pentru impunerea carantinei. De altfel, acest tip de pregătire este util pentru orice pandemie şi pentru apărarea biologică în caz de atac cu agenţi biologici de război sau de bioterorism.

 


Notă autor:

Bibliografie
1. Nature Briefing, briefing@nature.com
2. „Coronavirus latest: WHO says outbreak is not yet pandemic” Springer nature, News
3. Callaway E. „Time to use the p-word? Coronavirus enters dangerous new phase” Springer Nature, News
4. „Les scientifiques chinois ont remonte la piste du coronavirus en Chine” Reseau Internaţional, http://reseauinternational.net
5. Korybko A. „The NYT is waging information warfare by politicizing the coronavirus” CGTN
6. Les militaires americains se preparent a une eventuelle pandemie de coronavirus” Observateur Continental

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe