Newsflash
Dosar

Cum a reușit un virus să cucerească o întreagă planetă

de Prof. asoc. dr. Adrian RESTIAN - mar. 20 2020
Cum a reușit un virus  să cucerească o întreagă planetă

Un nou virus, foarte contagios, a apărut ca din senin. A reușit să spargă toate frontierele și să cucerească întreg mapamondul, declanșând o criză care depășește orice imaginaţie.

shutterstock_1649775304Tocmai când eram mai fericiţi, deși eram confruntaţi cu destule crize politice și economice, a apărut, așa, ca din senin, acest virus – un nou coronavirus, denumit SARS-CoV-2 –, pentru a ne demonstra că viitorul este absolut imprevizibil.

Nimic nu va mai fi așa cum a fost până acum, din toate punctele de vedere: medical, economic, social. Această epidemie/pandemie medicală va declanșa o foarte lungă epidemie economică.

Dar până atunci vom sta într-o nedefinită perioadă de concediu obligatoriu la domiciliu. Vom avea ocazia, în această perioadă, să medităm și noi, așa cum a meditat și Isaac Newton în 1665 și 1666, când epidemia de ciumă de la
Cambridge l-a obligat să se retragă la conacul din Woolsthorpe, unde, după cum spune chiar el, a avut cei mai fertili ani din viaţa lui. Cu alte cuvinte, perioada de carantină ar putea fi una chiar foarte utilă, după zeci de ani de agitaţie continuă.

Un virus nu tocmai nou

Acest SARS-CoV-2 nu este chiar atât de nou. El reprezintă o mutaţie a unor virusuri mai vechi, așa numitele coronavirusuri, care ne atrăgeau de zeci de mii de ani atenţia că nu suntem singuri pe acest pământ, producând așa-zisele viroze banale, de care am suferit aproape toţi de mai multe ori pe an.

De fapt, aceste coronavirusuri au mai încercat de vreo două ori să atenteze la sănătatea noastră, așa cum s-a întâmplat prin 2002, când au produs Sindromul Acut Respirator Sever, așa-numitul SARS, care a infectat și el vreo 8.000 de oameni. Virusul provenea de la niște animale sălbatice.

Dar la un moment dat el a suferit o mutaţie și a început să se transmită la om și apoi de la om la om, în provincia Guangdong, din China. De acolo s-a răspândit foarte repede, în vreo 26 de ţări, din Vietnam până în Canada.

 Apoi, în 2012, tot o mutaţie a unui coronavirus a produs un sindrom respirator răspândit mai ales în Orientul Mijlociu, de unde și denumirea de MERS (Middle East Respiratory Syndrome – Sindromul Respirator din Orientul  Mijlociu). Virusul a fost identificat mai întâi în Arabia Saudită, de unde s-a întins foarte rapid în Qatar, Iordania, Tunisia, până în Franţa și în Anglia.

Dar aceste focare s-au stins treptat și tocmai când eram mai liniștiţi din acest punct de vedere, deși aveam deja o epidemie de rujeolă și apoi o epidemie de gripă, care produceau destule decese, la sfârșitul anului trecut a apărut SARS-CoV-2, care s-a răspândit cu o repeziciune de necrezut pe întreg mapamondul, de a băgat frica în toţi pământenii.

shutterstock_1627519522În 2-3 luni a ajuns în peste 120 de ţări. Este adevărat că marea majoritate a bolnavilor fac forme foarte ușoare de boală, dar totuși, un număr relativ mic de oameni fac forme deosebit de grave. Iar bolnavii care au și alte boli asociate – pulmonare sau
cardiovasculare – pot chiar muri.

Simptome asemănătoare cu gripa

De multe ori, boala produsă, COVID-19, este asemănată cu gripa, pentru că ambele debutează cam cu aceleași simptome, adică febră, oboseală, cefalee, dureri musculare și tuse. Dar spre deosebire de gripă, care afectează căile aeriene superioare, COVID-19 atacă plămânii, producând o pneumonie foarte gravă, care necesită de multe ori respiraţie asistată.

Deci, ceea ce ne înspăimântă cel mai mult în cazul COVID-19 nu este numai viteza uluitoare cu care se transmite, ci și faptul că unii oameni pot să facă forme foarte grave de boală. De aceea, neavând niciun vaccin și niciun medicament specific, fiecare dintre noi caută să evite cât mai mult îmbolnăvirea cu noul coronavirus.

Măsuri ferme de prevenire

Dată fiind afectarea unui număr tot mai mare de persoane, autorităţile au căutat să ia măsuri din ce în ce mai ferme pentru prevenirea și combaterea bolii. Și pentru că, spre deosebire de alte boli, care se transmit prin apă, alimente sau sânge infectate, noul coronavirus se trasmite pe cale aeriană, statele au încercat să limiteze contactul dintre oameni. Lucru care, după cum fenomenul s-a extins, se pare că este foarte greu de realizat. 

În plus, pentru că unii oameni infectaţi pot fi asimptomatici, au fost necesare măsuri de depistare și de izolare inclusiv a persoanelor aparent sănătoase care au venit din zonele epidemice. S-au făcut recomandări de evitare a aglomerărilor și chiar s-au anulat sau amânat unele evenimente artistice ori sportive, la care se adună foarte multă lume.

Ulterior, s-au interzis transporturile în zonele afectate. Și pentru că boala este foarte ușor transmisibilă, la un moment dat, a trebuit să se închidă școlile, muzeele și teatrele. În ultimă instanţă, oamenii au fost sfătuiţi să stea acasă pentru că, reducându-se contactul interpersonal, s-ar putea reduce și numărul de îmbolnăviri.

N-a fost să fie așa, pentru că omul contemporan este mereu pe drumuri, muncește uneori foarte departe de casă, familia lui este de multe ori dispersată, uneori chiar în mai multe ţări. Apoi, omul contemporan trebuie să facă faţă unei birocraţii și unei hărţuieli tot mai mari.

Sunt convins însă că și el s-a obișnuit așa, căci nu prea mai poate să stea singur, acasă. Pe lângă faptul că interacţionează tot timpul pe reţelele de socializare, el este toată ziua în mașină, pe stradă, în excursii sau la mall, (de)unde poate să ducă sau să aducă diferiţi microbi sau virusuri. S-au descris și foarte multe boli ale călătorului, așa cum ar fi tromboflebita din călătoriile foarte lungi cu avionul sau diareea călătorului.

Preţul mișcării continue

Evident că viaţa este făcută pentru a fi trăită, dar toate au limitele lor. Și, nu trebuie uitat că în natură totul se plătește. Așa cum sedentarismul duce, între altele, la obezitate, mișcarea continuă a omului a dus la răspândirea virusului denumit SARS-CoV-2, de la Wuhan până în cele mai îndepărtate ţări ale lumii, încât chiar soţia prim-ministrului Canadei precum și președintele Braziliei au fost detectaţi pozitivi.

Dar, întrebarea e: de ce unii contacţi fac boala, iar alţii nu? Nici chiar în cazul unui contact foarte apropiat. În cazul prim-ministrului Canadei, de exemplu, deși soţia sa a fost detectată pozitiv, el a rămas negativ. La noi în ţară, un copil de doi ani a fost găsit pozitiv, iar mama lui a rămas negativă.

Cu toate acestea, dată fiind existenţa unor forme asimptomatice de boală, precum și contactul foarte apropiat dintre oameni atât acasă, cât și la serviciu sau în mijloacele de transport în comun, foarte mulţi epidemiologi susţin (și cred că au dreptate) că orice am face, contagiunea nu mai poate fi oprită.

Practic, tot de la epidemiologi zicere, într-un termen nu foarte lung, peste jumătate din populaţie va contracta virusul, într-un fel sau altul, ceea ce va duce la imunizare. Poate de aceea unele ţări nici nu insistă prea mult pe izolare.

De fapt, nici nu este de mirare, deoarece avem o oarecare imunitate faţă de virozele cu care am venit în contact (noi sau părinţii noștri). În schimb, reacţionăm foarte brutal la o mutaţie a acelor virusuri sau la un virus nou.

Peste câţiva ani, acţiunea lui va fi mai puţin virulentă, deoarece oamenii vor fi căpătat imunitate. Dar nu este vorba numai de imunitate, ci și de faptul că peste 20% din genomul nostru este format din genele unor virusuri încorporate de-a lungul
istoriei.

O lecţie de viaţă

După cum lesne se poate vedea, în această pandemie nu este vorba numai de virus, ci și de rezistenţa în faţa sa. Organismul dispune de foarte multe mecanisme de apărare.

Sistemul imunitar are rolul de a păstra identitatea organismului, eliminând orice structură străină, indiferent că este vorba de un virus, o bacterie sau o celulă canceroasă.

Dacă el funcţionează normal, organismul nu va face nici infecţia virotică și nici cancerul. De aceea, putem spune că persoanele care fac infecţia cu SARS-CoV-2 au un sistem imunitar deficitar.

Deși se fac eforturi foarte mari pentru reducerea contactului oamenilor cu virusul, nu se vorbește aproape deloc despre rolul sistemului imunitar în apariţia bolii. Acest lucru este foarte important, deoarece unii factori cresc, iar alţii scad imunitatea organismului.

Așa, spre exemplu, după cum arată cercetările de psihoimunologie, stresul psihic scade imunitatea organismului. Iar populaţia aflată într-o panică, aș spune inevitabilă, suferă un foarte mare stres psihic, ceea ce duce inevitabil la scăderea imunităţii organismului, încât de multe ori noi nu mai știm ce aparţine virozei și ce aparţine psihozei.

Pentru a nu se contamina, pe lângă evitarea virusului, oamenii ar trebui să facă ceva pentru a-și crește imunitatea. În acest sens, ar trebui să aibă un stil de viaţă cât mai sănătos, să aibă o alimentaţie și o gândire sănătoase, să facă exerciţii fizice, să evite alcoolul, drogurile și orice alte produse toxice. Dacă lupta cu virusul ar fi, într-un fel, problema statului, întărirea imunităţii ar fi problema individului. Dar despre aceste lucruri ar fi foarte multe de spus.

Părerea mea este că această pandemie reprezintă și o lecţie de viaţă. Pentru că, nefiind implicaţi în evenimente majore, așa cum ar fi războaiele, migraţia etc., noi nu credeam că s-ar putea să ne confruntăm vreodată cu problema supravieţuirii. Dar iată că acest virus, deși nu are o mortalitate prea mare, pune totuși, în mod destul de acut, problema supravieţuirii.

 Zbuciumata istorie a omenirii

În lungile zile de carantină, izolare la domiciliu sau de concediu obligatoriu, eu cred că ne vom gândi, fără să vrem, la adevăratele valori ale vieţii. Carantina reprezintă un foarte bun prilej de meditaţie, iar creierul nostru nu poate sta niciodată inactiv. Prin mintea noastră trec zilnic peste 50.000 de gânduri spontane.

De data aceasta, ele vor fi concentrate pe problema sănătăţii, a proviziilor, rudelor, copiilor, a serviciului, întreprinderii și în cele din urmă a supravieţuirii. Iar când se va termina această epidemie, căci toate lucrurile au un sfârșit, ne vom linge rănile.

Pentru că nimic nu va mai fi ca înainte. De la sănătate, lucrurile se vor răsfrânge în economie. Va fi un fel de epidemie în economie. Unele întreprinderi se vor îmbolnăvi, altele vor muri. Vor apărea alte poluri de putere.

Nu știm ce se va mai alege de planurile noastre. Nu știm când vom primi importul de care avem nevoie sau când va apărea cartea pe care o așteptam. Toate astea ne vor schimba radical modul de a trăi. Aceasta este lecţia pe care ne-a dat-o un virus.

Un virus care a cucerit nu numai planeta, ci și minţile noastre, aducându-ne cu picioarele pe pământ, arătându-ne cât suntem de vulnerabili nu numai noi, ci și sistemul pe care l-am construit. Dar lumea va merge mai departe, așa cum a făcut-o de atâtea ori, în zbuciumata istorie a omenirii. Depinde însă ce cale va urma.

Etiologia și puterea replicativă a SARS-CoV-2

Noul coronavirus măsoară 120 de nm, are o formă sferică și este înconjurat de o membrană lipidică în care sunt ancorate niște structuri proteice. Cea mai importantă parte a virusului este reprezentată de genomul lui, în care este stocată informaţia genetică, ce îi asigură replicarea în celula pe care o infectează.

Genomul SARS-CoV-2 este format dintr-o moleculă monocatenară de ARN, în care este înscris tot programul lui replicativ. În această infimă moleculă se află toată gravitatea problemei. Aici s-a produs mutaţia și tot aici se află formidabila lui forţă replicativă.

Dar virusurile nu sunt niște celule adevărate, care să se poată înmulţi singure. Nu au un aparat de reproducere complet, cu ajutorul căruia să se poată face duplicarea genomului și sinteza de proteine și, de aceea, ele trebuie să intre într-o celulă, pe seama căreia să se poată înmulţi. Pentru a intra în celula gazdă, virusul trebuie să recunoască, să fie recunoscut sau să fie acceptat de niște receptori celulari.

După ce a intrat cumva în celulă, genomul virusului trebuie să se strecoare în genomul celulei gazdă, pe care o forţează să sintetizeze ARN corespunzător virusului, precum și celelalte molecule din care este constituit el.

După ce a sintetizat foarte multe virusuri, celula gazdă este distrusă și eliberează în mediul înconjurător o mulţime de virusuri care vor infecta alte celule, apoi alte și alte persoane, până când unele organisme devin imune la virusul respectiv.

Atunci virusul se liniștește pentru o anumită perioadă de timp, până când oamenilor le scade imunitatea sau el suferă o mutaţie și atunci tot ciclul se reia.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe