Newsflash
Dosar

Disfuncția sexuală și neuropatia diabetică

de Dr. Cătălin BELINSKI - mar. 24 2017
Disfuncția sexuală și neuropatia diabetică

Cătălin Belinski este medic primar urolog la Spitalul de Urgenţă MAI „Prof. dr. Dimitrie Gerota” București, fellow al European Board of Sexual Medicine și președintele Asociaţiei pentru Medicina Sexualităţii din România



    Conform definiției Organizației mondiale a sănătății, „sănătatea sexuală reprezintă o stare fizică, emoțională, mentală și socială de bine în relație cu sexualitatea; simpla absență a bolii, disfuncției sau infirmității nu este suficientă. Sănătatea sexuală necesită atât o abordare pozitivă și respectuoasă a sexualității și relațiilor sexuale, cât și posibilitatea de a avea experiențe sexuale plăcute și sigure, lipsite de constrângere, discriminare sau violență. Pentru a fi obținută și menținută sănătatea sexuală, trebuie respectate, protejate și satisfăcute drepturile sexuale ale tuturor persoanelor”.
   De ce este important să tratăm pacienții cu disfuncții sexuale? Armonia vieții sexuale este una dintre garanțiile stabilității unui cuplu, a unei familii. Calitatea vieții pacientului, deteriorarea relațiilor de cuplu, divorțul, adulterul/concubinajul, părăsirea familiei sunt consecințe în plan social ale unei sexualități deficiente.
   Una dintre problemele tratamentului disfuncției erectile (DE) este aceea că pacienții se adresează greu medicului. Intervalul mediu dintre apariția simptomelor și prezentarea la medic a fost, într-un studiu paneuropean, de doi ani. Există o serie de motive pentru care pacientul apelează mai greu la medic: bariere psihologice în ceea ce privește discutarea problemelor sexuale; nesiguranța păstrării confidențialității celor discutate; neîncredere în ceea ce privește înțelegerea problemei de către medicul consultant; birocrația și problemele administrative legate de sistem în programarea vizitei la medic.
   Și din partea medicului poate exista uneori reticență în abordarea unui subiect delicat, precum DE: medicii sunt experți în adresarea întrebărilor „tehnice” pentru screeningul bolilor cu transmitere sexuală, cum ar fi hepatita și infecția cu HIV; atunci când vine vorba de investigarea gradului de satisfacție sexuală în rândul pacienților și al partenerelor lor, numeroși clinicieni sunt mai puțin experimentați; educația medicală tradițională nu pregătește medicii pentru a discuta despre sexualitate în mod clar și deschis cu pacienții lor – prin urmare, medicii nu inițiază în mod curent discuții referitoare la DE sau la eventualele probleme de cuplu (intimitatea și sănătatea sexuală în ansamblu). Alți factori sunt inhibiția emoțională a medicilor privind abordarea acestor subiecte; lipsa de timp; convingerea că tratarea pacienților cu DE este un proces complex, consumator de timp; faptul că implicațiile disfuncției sexuale depășesc adesea ceea ce i se cere medicului de obicei să rezolve cu medicamente sau cu o intervenție chirurgicală.
   Afectările urologice sunt frecvente la pacienții diabetici. Datele epidemiologice arată o creștere a incidenței și a prevalenței odată cu înaintarea în vârstă (1–3). Complicațiile urologice includ disfuncția vezicii urinare, tulburările de dinamică sexuală și infecțiile tractului urinar.
   Disfuncția erectilă, scăderea libidoului, disfuncția orgasmică și ejacularea retrogradă sunt complicațiile ce apar, cu o prevalență variabilă, la bărbații cu diabet. Reducerea dorinței, scăderea excitabilității și durerea la contactul sexual sunt probleme ce apar la femeile cu diabet, cu o prevalență de 18–42% (4, 5). Încă nu este clar dacă mecanismele fiziopatologice implicate în disfuncția sexuală la bărbați și femei în general, respectiv la pacienții cu diabet zaharat tip 1 sau 2 sunt asemănătoare sau nu.

 

Disfuncții sexuale masculine

 

    DE apare la pacienții cu diabet zaharat cu o prevalență estimată între 20 și 71% (1, 6, 7) și, separat sau asociat altor afecțiuni din sfera urogenitală asociate diabetului, influențează negativ calitatea vieții pacienților cu diabet zaharat (7, 8).
   Factorii de risc asociați cu DE sunt hipertensiunea arterială, dislipidemia, boala coronariană, simptomatologia de tract urinar inferior, vârsta avansată, indicele de masă corporală crescut și fumatul. La bărbații cu diabet zaharat, riscul de DE crește odată cu durata de la debutul bolii, controlul glicemic inadecvat, precum și cu numărul complicațiilor neurologice ale bolii (retinopatie, nefropatie, neuropatie periferică). Studii recente raportează scăderea riscului relativ de DE odată cu intensificarea activității fizice (9).

 

Disfuncții sexuale feminine

 

     Datele legate de disfuncțiile sexuale feminine la pacientele cu diabet sunt destul de puține. Prevalența raportată a fost de 18–27% la femeile cu diabet zaharat tip 1 și 42% la cele cu diabet zaharat tip 2. Femeile cu DZ1 au o prevalență de două ori mai mare a disfuncțiilor sexuale în comparație cu femeile fără diabet (10). De asemenea, femeile care prezintă mai multe complicații ale bolii par a avea un risc mai mare de disfuncții sexuale. Factori cum ar fi depresia, capacitatea de adaptare la boală și calitatea relației cu partenerul pot contribui la afectarea funcției sexuale a femeilor cu diabet. Acest aspect necesită cuantificare în studiile viitoare, mai ales în condițiile în care disfuncțiile sexuale feminine tind să fie ignorate atât de medici, cât și de paciente. Clinicienii trebuie încurajați să discute despre aceste probleme cu pacientele.

 

Etiopatogenie

 

    Ganglionii nervilor autonomi sunt înconjurați de vase de sânge cu diametrul foarte mic (arteriole și venule), vasa nervorum, care transportă sângele necesar funcționarii neuronilor. În studiile pe șoareci se observă o scădere cu 50% a fluxului sanguin de la nivelul ganglionilor autonomi la o săptămână de la inducerea diabetului, această reducere inițială nefiind asociată cu DE. Reducerea perfuziei sanguine determină un mediu hipoxic pentru celula neuronală. Hipoxia determină alterări electrofiziologice neuronale și ale transportului axonal. Reducerea conductivității pare să apară în nervii senzitivi și motori ai șoarecilor cu diabet indus după două-trei săptămâni (11). Este de remarcat faptul că, în timpul acestei faze, nu apar modificări structurale evidente, iar deficitul este reversibil odată cu normalizarea glicemiei în urma tratamentului cu insulină (12, 13). Un fenomen similar poate fi observat și la pacienții recent diagnosticați cu diabet zaharat tip 1 sau 2. Acest fapt evidențiază importanța începerii unui tratament hipoglicemiant cât mai precoce. Studii ample, precumUnited Kingdom Prospective Diabetes Study sau Diabetes Control and Complications Trial arată cum controlul glicemiei previne dezvoltarea complicațiilor. Din păcate, un bun control glicemic este de multe ori greu de realizat în viața de zi cu zi și modificările inițial reversibile devin ulterior ireversibile, odată cu trecerea timpului.
    Dacă hipoxia cauzată de deficitul circulator microvascular declanșează evenimente ce duc la distrugeri ireversibile, se pune întrebarea dacă ar fi benefică clinic corectarea hipoxiei. La pacienții diabetici ce suferă de dureri neuropatice periferice, administrarea inhibitorilor de fosfodiesterază 5 (PDE5) determină reducerea acută a durerii (14), acest lucru fiind atribuit efectului vasodilatator al inhibitorilor de PDE5 în vasa nervorum. Similar, inhibitorii de PDE5 s-au dovedit eficace în reducerea simptomatologiei de tract urinar inferior determinată de adenomul de prostată (15), efect atribuit vasodilatației din vasa nervorum care irigă nervii și ganglionii ce inervează vezica urinară. Medicația hipolipemiantă de tip statine, dar și vasodilatatoarele, sartanii și terapia genică cu VEGF s-au dovedit a avea efecte benefice în corectarea funcționării nervilor la pacienții cu diabet, în studii preclinice și clinice. Un nou vasodilatator specific pentru vasa nervorum poate avea valoare terapeutică în viitor.
   În concluzie, este foarte plauzibil ca deficitul microvascular din vasa nervorum a trunchiurilor nervoase și a ganglionilor să declanșeze o cascadă de evenimente care duc la neuropatia diabetică și neuropatia autonomă. Disfuncția erectilă este o consecință a acestor evenimente și, netratată la timp, poate deveni ireversibilă. Refacerea fluxului sanguin diminuat de la nivelul vasa nervorum, cât mai repede posibil, înainte de apariția modificărilor ireversibile (cum ar fi fibroza și degenerarea neuronală), poate fi cheia tratamentului medical al neuropatiei diabetice.
   Din păcate, rezistența la tratamentul cu inhibitori de PDE5 este crescută la pacienții diabetici, tratamentul DE fiind unul complex. Disfuncția erectilă a pacientului diabetic poate avea cauze nervoase, vasculare, hormonale, psihologice și, uneori, chiar psihiatrice, și este exacerbată de comorbiditățile frecvent prezente la diabetic. Pe de altă parte, DE poate fi un semnal de alarmă al organismului; în studiul ADVANCE (16), pacienții cu diabet zaharat tip 2 și DE încă de la luarea în evidență au un risc mai mare de apariție a tuturor evenimentelor cardiovasculare, inclusiv a celor fatale. O explicație poate fi neuropatia periferică. O alta ține de diametrul arterei peniene (1–2 mm) în comparație cu cel al coronarelor (3–4 mm), al carotidei (5–7 mm) sau al femuralei (6–8 mm), astfel că, la același nivel de ateroscleroză, disfuncția erectilă va preceda un eveniment cardiovascular.
   Disfuncția erectilă poate fi un marker de sănătate a bărbatului. Tratame­ntul corect, multimodal, pluridisciplinar, medical și psihoterapeutic determină creșterea calității vieții pacientului și a partenerei.

  


Notă autor:

Bibliografie

1. Fedele D et al. Erectile dysfunction in type 1 and type 2 diabetics in Italy. On behalf of Gruppo Italiano Studio Deficit Erettile nei Diabetici. Int J Epidemiol. 2000 Jun;29(3):524-31

2. Harris MI et al. Prevalence of diabetes, impaired fasting glucose, and impaired glucose tolerance in U.S. adults. The Third National Health and Nutrition Examination Survey, 1988-1994. Diabetes Care. 1998 Apr;21(4):518-24

3. Laumann EO et al. Sexual dysfunction in the United States: prevalence and predictors. JAMA. 1999 Feb 10;281(6):537-44

4. Enzlin P et al. Diabetes mellitus and female sexuality: a review of 25 years’ research. Diabet Med. 1998 Oct;15(10):809-15

5. Webster L. Management of sexual problems in diabetic patients. Br J Hosp Med. 1994 May 4-17;51(9):465-8

6. Klein R et al. Prevalence of self-reported erectile dysfunction in people with long-term IDDM. Diabetes Care. 1996 Feb;19(2):135-41

7. De Berardis G et al. Erectile dysfunction and quality of life in type 2 diabetic patients: a serious problem too often overlooked. Diabetes Care. 2002 Feb;25(2):284-91

8. Penson DF et al. Do impotent men with diabetes have more severe erectile dysfunction and worse quality of life than the general population of impotent patients? Results from the Exploratory Comprehensive Evaluation of Erectile Dysfunction (ExCEED) database. Diabetes Care. 2003 Apr;26(4):1093-9

9. Bacon CG et al. Sexual function in men older than 50 years of age: results from the health professionals follow-up study. Ann Intern Med. 2003 Aug 5;139(3):161-8

10. Enzlin P et al. Sexual dysfunction in women with type 1 diabetes: a controlled study. Diabetes Care. 2002 Apr;25(4):672-7

11. Cameron NE et al. Nerve blood flow in early experimental diabetes in rats: relation to conduction deficits. Am J Physiol. 1991 Jul;261(1 Pt 1):E1-8

12. Greene DA et al. Effects of insulin and dietary myoinositol on impaired peripheral motor nerve conduction velocity in acute streptozotocin diabetes. J Clin Invest. 1975 Jun;55(6):1326-36

13. Biessels GJ et al. Insulin partially reverses deficits in peripheral nerve blood flow and conduction in experimental diabetes. J Neurol Sci. 1996 Sep 1;140(1-2):12-20

14. Hackett G. PDE5 inhibitors in diabetic peripheral neuropathy. Int J Clin Pract. 2006 Sep;60(9):1123-6

15. Gacci M et al. A systematic review and meta-analysis on the use of phosphodiesterase 5 inhibitors alone or in combination with α-blockers for lower urinary tract symptoms due to benign prostatic hyperplasia. Eur Urol. 2012 May;61(5):994-1003

16. Batty GD et al. Erectile dysfunction and later cardiovascular disease in men with type 2 diabetes: prospective cohort study based on the ADVANCE (Action in Diabetes and Vascular Disease: Preterax and Diamicron Modified-Release Controlled Evaluation) trial. J Am Coll Cardiol. 2010 Nov 30;56(23):1908-13

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe