Newsflash
Dosar

Drogurile de ieri și de azi

de Prof. dr. Viorel ORDEANU - sept. 23 2022
Drogurile de ieri și de azi

Unele alimente conţin substanţe psihoactive naturale ce pot crea adicţie. Recent, a apărut o altă categorie de droguri licite, pe care nimeni nu vrea încă să o conştientizeze: potenţiatorii de gust.

ciocolataFaima de altădată a Cofetăriei Capșa, cea mai bună din București, este cunoscută de noi toţi. A fost cuibul de întâlnire şi incubatorul de idei artistice ale protipendadei intelectuale româneşti. De ce pe vremuri avea o asemenea faimă şi un asemenea efect catalizator al ideilor artistice şi intelectuale? În bună parte, pentru că toţi aceştia veneau acolo ca să se „drogheze”, dar cu bunul simţ din vremea aceea.

Veneau clienţi boemi şi intelectuali de toate felurile. Comandau una sau mai multe ceşcuţe de cafea neagră (adevărată, nu cu arome artificiale sau cu polietilenglicol pentru a părea că are lapte); cereau un păhărel de coniac (25 ml, nu „suta” de azi); fumau o pipă sau un trabuc ori câteva ţigarete din tutun bun (nu mahorca de azi, urât mirositoare și frumos ambalată); şi, eventual, mâncau o prăjiturică sau câteva bomboane. Efectul „consumaţiei” era complex şi miraculos.

Cafeaua stimulează activitatea cerebrală prin cafeină (nu cofeină, cum apare uneori scris greşit), producând o excitaţie a neuronilor. Coniacul, prin mica doză de alcool etilic conţinută şi rapid absorbită, reduce inhibiţia cerebrală prin uşoară prenarcoză etilică.

Tutunul, prin nicotină, produce o relaxare neuro-musculară şi psihică, urmare a efectului nicotinic antagonist celui muscarinic. Iar dulcele (natural), prin glucoza şi fructoza conţinute, se absoarbe rapid şi asigură hrănirea specifică a neuronilor. Deci fiecare componentă a „meniului” clienţilor boemi de mai sus are un mic efect sinergic. Efectul acesta se potenţează reciproc până la nivelul de a exacerba activitatea intelectuală şi colocvialitatea, fără efecte nedorite prin supradozare.

De unde vine „paharul supradimensionat”

Tatăl meu, martor al celor două lumi, ante- şi postbelic, spunea că românii au deprins trecător de la ruşi unele obiceiuri. În conştiinţa populară a rămas de la ei folosirea paharului supradimensionat: cu cel de apă se bea vinul şi cu cel de vin se bea tăria.

Obiceiul „băutului” se păstrează nealterat la mai toate nivelurile: de bucurie, de supărare, de plictiseală, din obişnuinţă sau „sevraj”, chiar şi la unii care conduc vehicule. Românii de la ţară, indiferent de etnie şi religie, au rămas cu băuturile alcoolice din fructe sau cereale fermentate (vin şi derivate, cidru, mied, hidromel, bere etc.).

Cu distilatele acestora (ţuica, tescovina, şliboviţa, rachiul etc.) şi cu bidistilatele (palinca şi alcoolul alimentar/farmaceutic din care se pot face o mulţime de „tării” clasice sau moderne). Toate acestea pot fi prelucrate şi „optimizate” în multe feluri, după gust şi după posibilităţi. Din păcate, această abundenţă a dus la supraconsum de băuturi alcoolice şi unii „îşi beau minţile”.

Se ştie că românii au moştenit de la strămoşii daci şi folosirea, cu măsură, a altor plante cu efect recreaţional, de care nu au făcut exces niciodată. Astfel, macul, ale cărui seminţe se folosesc la covrigi, cozonaci, patiserie şi diverse aperitive sau în fierturi (ceaiuri medicinale), e una dintre ele. Sau cânepa, ale cărei seminţe se folosesc la o prăjitură festivă anuală, julfa, sau pentru stimularea păsărilor să cânte frumos (fiind drogate), e alt exemplu. Există și altele, uneori periculoase, ca ţuica cu spânz ori cu ciuperci halucinogene ș.a.m.d.

S-au schimbat obiceiurile... și nu în bine

Tot oraşul „e fruncea”, vorba bănăţeanului, în această privinţă. Dacă generaţiile precedente rareori foloseau sau abuzau de droguri licite, cum sunt cele prezentate anterior, sau ilicite (drogurile de risc şi de mare risc), actualele generaţii tind să facă uz şi chiar exces.

Vedem cum cafeaua (cafeina), ceaiul (teina) şi cacaua (teobromina) nu se mai se beau cu ceaşca sau filigeanul, ci cu cana sau stacana. Mă refer la ceaiul adevărat, din frunze de Camellia sinensis (planta de ceai), şi nu la fierturile (infuzii sau decoct) de alte plante, aromatice sau medicinale. Nu mă refer nici la pliculeţele umplute cu „măturătura” de la fabricile de prelucrare a plantelor.

cafea

La fel, o opţiune e ciocolata, care, pe lângă cafeină, conţine şi teobromină din fructele arborelui de cacao. Aceasta e foarte plăcută la gust dacă este foarte bine îndulcită, sub formă de tablete, bomboane şi altele. Este şi o băutură agreabilă şi energizantă sub formă de cacao, respectiv cacao cu lapte, greşit numită de barmani „ciocolată caldă”.

Gustul dulce îi atrage pe mulţi, în special pe copii. Așa că este uşor să se ajungă la exces, favorizându-se obezitatea, diabetul, cariile dentare şi nervozitatea prin efectul energizant al substanţelor active. Toate aceste alimente care conţin substanţe psihoactive naturale pot să ducă la adicţie, iar lipsa lor poate duce la sevraj. Recunosc, fără mândrie, ca şi eu mă pot considera „cafegiu”.

Dl Goe își satisface pofta, dar cu ce efecte

Industria alimentară a folosit această observaţie şi a adăugat
cafeină sintetică în multe alimente şi, în special, în băuturi răcoritoare care sunt cerute subconştient, ca adicţie. Mulţi copii le cer chiar imperativ. Aşa că a fost necesar să apară şi băuturi răcoritoare pentru copii, care nu au cafeină, dar au adaos de vitamine sintetice, pe care copiii nu le agreează. Aţi încercat vreodată să vedeţi de ce?

fetita cu dulce

Nepoţelul meu zice că „pute a vitamine!”. Aşa că avem din ce în ce mai mulţi copii agitaţi şi „obraznici”. În loc să îi reţinem de la produse cu ciocolată şi băuturi cu cafeină, îi diagnosticăm psihiatric, poate chiar cu ADHD. Îi tratăm farmacologic, asociind excitantul cu tranchilizantul, ceea ce nu poate decât să dăuneze organismului.

Evident, industria alimentară e mulţumită de vânzări. Industria farmaceutică, la fel. Părinţii sunt mulţumiţi că îşi tratează copilul fără coerciţie, iar „Dl Goe” e mulţumit că îşi satisface pofta în
continuare. Aparent, toată lumea e mulţumită. Dar copilul de azi va fi adultul de mâine, cu toate tarele lui. Chiar dacă era sănătos, riscăm să îl lansăm în viaţă cu oarece handicap.

Capcanele potenţiatorilor de gust

A apărut insidios şi o altă categorie de droguri licite, care sunt permise de legislaţia din civilizaţia occidentală, pe care nimeni nu vrea încă să o conştientizeze: potenţiatorii de gust. Odată cu progresele medicinei şi ale fiziologiei, a apărut şi un nou simţ al gustului, în afară de cele clasice (dulce, acru, sărat şi amar).

Gustul bun al cafelei turceşti are toate aceste gusturi, în anumite proporţii. El se poate reproduce experimental chiar şi în absenţa cafelei. În plus, există acum şi gustul complex numit umami, descris ca delicios, care poate fi dat de asocierea celorlalte gusturi în anumite proporţii, în asociere cu substanţe şi receptori gustativi specifici. 

Acest gust umami poate fi stimulat chiar prin anumite substanţe naturale, cum sunt acidul glutamic (aminoacid esenţial) şi sărurile sale (glutamat de sodiu, de potasiu, de calciu etc.). Dacă se adaugă glutamat ca potenţiator de gust la mâncare sau băutură, indiferent cât de fadă ar fi aceasta, ea devine delicioasă. Astfel, consumatorul poate fi înşelat chiar şi cu preparatele industriale cele mai lipsite de gust.

kfc

Aici nu e vorba numai de înşelătoria comercială şi de faptul că glutamaţii sunt aprobaţi ca „E-uri”, ci de posibile efecte fiziopatologice, care la supradozare pot fi grave. Acidul glutamic şi glutamaţii intervin în metabolismul neuronal prin stimulare. Astfel, tratamentul cu medicamente care conţin glutamaţi este indicat în susţinerea efortului intelectual (de exemplu, examene), în stări de epuizare intelectuală şi psihică, în oboseala cronică şi, în general, pentru stimularea activităţii neuronale.

crantanele

Ca orice alt medicament, el are un dozaj individualizat (per doză, per zi, per cură etc.) şi riscuri de supradozare, când stimularea metabolismului neuronal poate epuiza pacienţii, mergând până la distrugere („arderea neuronilor”) şi se realizează efectul contrar care poate fi foarte grav și uneori ireversibil.

Este adevărat că în alimente şi băuturi concentraţia este foarte mică, deci o porţie nu pune probleme toxicologice. Însă cei care beau multe băuturi răcoritoare îmbuteliate, energizante sau nu, și/sau mănâncă alimente preambalate vor cumula mari cantităţi de glutamaţi.

Unele studii indică doze zilnice de câteva ori mai mari decât limita
farmacotoxicologică din cauza tratamentului cu glutamat. Astfel că apar dependenţa manifestată faţă de alimentele respective şi aspecte neuro-psihiatrice: excitaţie, nervozitate, iritabilitate, epuizare intelectuală prin deficit funcţional neuronal şi scăderea randamentului intelectual.

Dependenţa va duce la noi excese de stimulare cerebrală, care vor agrava și mai mult simptomatologia. Acidul glutamic este important şi pentru dezvoltarea bacteriilor anaerobe, deci ar putea să favorizeze şi diferite infecţii, interne sau externe, cu anaerobi.

Care este adevăratul vinovat?

Putem vedea în jurul nostru toate aceste cazuri medicale, la toate vârstele. Și de obicei, dăm vina pe stresul vieţii cotidiene sau pe diferite evenimente neplăcute, punem diagnostice medicale, aplicăm tratamente şi nu prea acţionăm etiologic. Poate că nici pacientul nu ar fi mulţumit dacă l-am descoase amănunţit cu privire la dietă şi mai ales dacă, în loc să îi prescriem medicamente compensate, l-am sfătui să bea mai puţine sucuri şi să ronţăie mai puţine gustărele.

Așadar, se poate observa că deși nu sunt lipsite de efecte secundare nedorite, la noi așa-zisele droguri licite sunt permise de lege. Dintre efecte cunoaștem deja multe, nu numai la pacienţii noștri.

Să nu uităm că legislaţia listează mii de substanţe toxice interzise (chimice, vegetale sau de altă natură, naturale sau artificiale), însă nu şi substanţe anodine uzuale, dar cu care un om ar muri sigur dacă ar înghiţi deodată un kilogram de sare sau de zahăr, ori un litru de ulei sau de benzină. În concluzie, totul trebuie făcut cu măsură şi în cunoştinţă de cauză. Și orice trebuie să fie exact cât trebuie, nici mai mult nici mai puţin.

Zona gri a etnobotanicelor

Mai există o categorie de droguri, mai nouă, cea a drogurilor de risc. Acestea încă nu sunt ilicite şi se află într-o zonă gri. Sunt etnobotanicele – părţi de plante sau amestecuri cu efect relaxant, stimulant sau psihedelic, neverificate medical şi neautorizate. Acestea adesea au în compoziţie şi substanţe chimice potenţial toxice.

Legea are un efect pervers: dacă nu interzice expres ceva, înseamnă că e permis; o anume substanţă chimică periculoasă, dacă nu apare pe o listă de interdicţii, nu e interzisă. Astfel au fost arestaţi oameni de la ţară care cultivă mac, cânepă şi alte „plante toxice” tradiţionale, deși ei nu au făcut niciun rău nimănui.

Dar nu sunt arestaţi „negustorii morţii” de la oraş, nici „senatorul plantelor”, magazinul „Doctor Canabis” nu e închis, ori nu sunt arestate persoane şi personalităţi drogate. România a devenit şi consumatoare, şi furnizoare, şi ţară de tranzit de droguri licit-ilicite.

etnobotanice(1)

Cât despre drogurile ilicite (acelea de risc şi de mare risc), care sunt din ce în ce mai folosite, în special de tineret, subiectul este foarte complex şi mai puţin transparent. Aşa că las plăcerea prezentării lui specialiştilor în toxicologie sau psihiatrie, dacă vreunul are competenţa şi curajul de a aborda acest subiect.

Concluzia mea ar putea fi îndemnul de a conştientiza riscurile, de a ne supraveghea alimentaţia – atât a noastră, cât şi a copiilor – şi de a nu crede necondiţionat numeroasele reclame la orice produs.

Vedem reclame care ne asaltează nu doar pentru a satisface o nevoie, ci şi pentru a crea una, care poate este chiar dăunătoare pentru sănătate.
Cum spuneau latinii, „Est modus in rebus” (Există o măsură în toate). Să ţinem cont de acest lucru și să rămânem permanent ancoraţi în realitate.

Citiți și: Factori-cheie pentru sănătatea creierului

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe