În anul 1918 s-a născut România Mare, dar viaţa ei, în forma de atunci, a fost de numai 22 de ani. Condiţii favorabile interne și externe au permis atunci, în 1918, realizarea „Unirilor Noastre” – destine împlinite ale provinciilor românești.
Părtași la acele evenimente ale anilor 1918–1919, medicii clujeni de atunci au descris în memoriile lor entuziasmul, dar și spiritul deosebit de critic de organizare a noului învăţământ românesc. Profesorul Ion Goia, de exemplu, remarca în amintirile sale numeroasele greutăţi în acea nouă organizare în care lipseau multe: mijloacele materiale erau insuficiente, după un război lung, oamenii de acţiune cu înaltă pregătire știinţifică erau puţini, generaţia lui 1918 întâmpina greutăţi până și în terminologia știinţifică românească.
Însușirea limbii tehnice românești era, printre altele, unul dintre motivele pentru care, imediat după 1918, Iuliu Haţieganu a lucrat câteva luni la București ca voluntar (la Clinica profesorului Nanu-Muscel).
În acea perioadă de nouă luni (plecat din Cluj la București) a făcut o vizită de cunoaștere a clinicilor și clinicienilor din Iași. Acolo, în numele Consiliului dirigent din Transilvania, a discutat cu organele reprezentative ieșene despre problemele organizării învăţământului medical clujean, a participat la unele cursuri susţinute de personalităţi medicale ieșene, precum profesorii Bacaloglu, Hortolomei, Tiron.
Anii războiului și cei imediat de după au constituit un examen greu pentru întregul popor român; dificultăţile materiale au fost depășite, mai ales în primii ani, prin forţa unui entuziasm specific anilor în care românii trăiau cu realizarea visului multisecular al unirii într-un singur stat.

Prima vizită la „fraţii bucovineni”

În anii imediat următori realizării Unirii, citind documentele și presa cu profil medical a vremii, în lumea știinţifică medicală exista o atmosferă spirituală care mărturisea marea bucurie a Unirii, dar ea evidenţia și neajunsurile, greutăţile, contrastele sociale, unele diferenţe și deosebiri între regiunile ţării. Profesori universitari, medici și farmaciști organizau vizite profesionale la „fraţii noștri” din Basarabia sau Bucovina. Se organizau, pentru prestigiul acestor provincii, congrese știinţifice naţionale, conferinţe medicale sau alte forme de reuniuni care să stimuleze activitatea știinţifică, să realizeze apropierea firească dintre toţi românii.

Se organizau vizite de prietenie profesională ale medicilor și farmaciștilor dintr-o provincie în alta. Iată cum intitulează relatarea despre aceste evenimente revista „Clujul Medical” în 1921: „O vizită la fraţii bucovineni”. Relatarea este semnată de profesorul Iacob Iacobovici – chirurg de reputaţie naţională, profesor la Cluj. El scria: „Confraţii din Cernăuţi au făcut o primire strălucită celor veniţi din Iași, București și Cluj, cu ocazia Congresului Asociaţiei Profesorilor Universitari, care și-a desfășurat lucrările la Cernăuţi”.
Profesorul menţionează medicii bucovineni care au prezentat comunicări originale, adăugând la numele fiecăruia un epitet cu cel mai nimerit apelativ: harnicul și eruditul doctor Piticariu, distinsul chirurg Vrânceanu, abilul operator doctor Philipovicz, doctorul Cobilanschi, gospodarul desăvârșit (acesta era directorul unui spital). Relatarea se încheie cu aprecierea: „Am petrecut ceasuri fericite în mijlocul întregului corp medical din Cernăuţi și din alte centre bucovinene” (Clujul Medical, 1921, p. 251).

Punctul de întâlnire

În anul următor, o altă vizită emoţionantă la „fraţii basarabeni” este relatată de medicul clujean Liviu Câmpeanu. El preciza, pentru a da o cât mai înaltă prestanţă grupului clujean, că acesta este condus de „eminentul prof. dr. Iacob Iacobovici, rector al Universităţii Clujene” (Clujul medical, 1922). Doctorul Câmpeanu scria: „Dacă uneori se manifestă o anume neîncredere și răceală între cetăţenii din diferite provincii, aceasta se întâmplă de cele mai multe ori din lipsa de cunoaștere reciprocă. Întrucât călătoriile și întâlnirile atenuează prin contactul viu și intim această înstrăinare, atunci congresul medicilor din anul acesta [al 25-lea Congres al medicilor din România, ţinut în iunie 1922 la Chișinău, n.n.] cu siguranţă a adus mai mult folos pe terenul unificării decât o serie întreagă de ordonanţe administrative. La Congresul din anul acesta, pe lângă opera de construcţie sanitară, s-a realizat o puternică solidarizare a membrilor corpului medical. Și chiar dacă înfăptuirea hotărârilor aduse cu atât elan ar întâmpina, din cauze străine de noi, greutăţi și amânări, totuși succesul este enorm; în faţa problemelor mari s-a văzut că nu mai există nici partid, nici regionalism. Capitala Basarabiei a atras de data aceasta un frumos număr de ardeleni. Punctul de întâlnire a fost Iași, capitala ţării din vremurile mari. Grupul nostru din centrul Ardealului a plecat în ziua de 25.VI, sub conducerea expertă a eminentului prof. dr. Iacob Iacobovici, actualul rector al Universităţii. În tren, animaţia și veselia erau atât de înfocate, încât pe drum s-au aprins osiile de la două vagoane de tren!”.
Și iată cu câtă frumuseţe morală îi descrie ardeleanul Câmpeanu pe moldovenii care i-au primit în vizită: „Prototipul boierului moldovean, profesorul Slătineanu, eminentul și energicul inspector sanitar doctor Cazacu, renumitul savant profesorul Parhon, bunul și excelentul inspector sanitar doctor Floru, harnicul medic primar al judeţului, doctorul Tănăsescu, vrednicul medic primar al Iașului, doctorul Vitner, simpaticul doctor Iamandi etc. se întreceau în intenţii și amabilitate”.
Să mai notăm că „fraţii moldoveni din Iași” le-au pregătit fraţilor lor ardeleni, cu această ocazie, o scurtă vizită prin Iași. Delegaţia ardeleană a vizitat Spitalul „Sfântul Spiridon”, unde a constatat că toate serviciile cu bolnavi erau bine întreţinute, dar că vechile clădiri nu mai corespundeau vremurilor noi de atunci și că statul era dator să construiască clinici, spitale și laboratoare moderne, „demne de talentul, știinţa și râvna ce caracterizau personalul știinţific de aici”. Au admirat mult Universitatea cu splendida ei aulă și biblioteca, bisericile mitropoliei și îndeosebi Biserica Trei Ierarhi, o capodoperă de construcţie, statuia lui Cuza Vodă și a lui Ștefan cel Mare și impozantul Palat administrativ.

Sărutul pământului

În după-amiaza aceleiași zile, delegaţia a plecat mai departe spre Cernăuţi, „ducând cu noi toată dragostea și admiraţia pentru colegii noștri de acolo. Nu fără emoţiile necunoscutului, trecem Prutul care nu ne mai desparte, ci leagă viaţa economică a celor două provincii moldovenești. În gara Vasile Lupu sărutăm pământul frăţesc basarabean atât de drag nouă, ardelenilor, pentru ocrotirea ce ne-a dat-o în cea mai neagră epocă a pribegiei noastre, ce a urmat imediat pacea lui Mackeusen de la București”. Așa scria, într-o revistă medicală, un medic despre spiritul de frăţietate care-i lega profesional și etnic pe ardeleni, moldoveni, basarabeni – spirit ce se exprima atât de puternic în scrierile medicale din anul 1922. Și mai emoţionantă este întâlnirea cu colegii lor, medicii basarabeni, la gara din Chișinău, unde au fost primiţi de o impresionantă delegaţie de medici, în frunte cu inspectorul doctor Martinescu. Apoi, în trecere de la gară spre locul de cazare, au început să cunoască „orașul de vile, cu grădini frumoase și străzi largi, cu impozantul bulevard Alexandru cel Bun. Facem repede cunoștinţă cu colegii basarabeni. Ne-au frapat din primul moment prietenia și simpatia cu care ne priveau. Am găsit în ei colegi vrednici și buni, animaţi de aceleași sentimente ca și noi”. Cuvintele de bucurie și laudă nu contenesc în tot articolul din „Clujul Medical” despre această frăţească întâlnire profesională.
„Tot timpul petrecut în Chișinău a fost un lanţ de atenţii [scrie medicul clujean n.n.]. La catedrală, una dintre cele mai frumoase biserici din ţară, am fost salutaţi de ministrul Inculeţ și de arhiepiscopul Gurie. S-a slujit un impresionant parastas pentru medicii căzuţi în război… sosirea colegilor dobrogeni, în frunte cu distinsul doctor Pitescu, a prea-simpaticului parlamentar oltean doctor Hasnaș, precum și a medicilor munteni și bucovineni, ne-a dovedit că scopul medical este pătruns de aceleași idei și principii, că e perfect solidar și că nu este nimic ce l-ar putea dezbina, fărâmiţându-i puterile necesare atingerii scopului urmărit de totalitatea aspiraţiilor spre binele social. Această puternică și uneori violentă manifestaţie de unitate a caracterizat congresul medicilor de anul acesta. Același spirit a pătruns dezbaterile și deciziile luate cu privire la directivele de organizare a ministerului sănătăţii publice, cât și în ceea ce privește noua organizare a corpului medical și apărarea intereselor profesionale” (Op.cit., 1922).
Despre festivitatea închiderii congresului, dr. Liviu Câmpeanu relatează: „Discursurile atât de frumoase rostite în frumosul grai moldovenesc, de către ministrul Inculeţ, de ministrul sănătăţii publice, doctorul Mârzescu, de președintele Zemstvei Bârcă, Ciobanu, membru al Academiei etc., ne-au pătruns inimile. Au răspuns profesorul Iacobovici, Iuliu Moldovan, doctorul Lazăr Popovici etc., iar după ultimul banchet s-a întins o horă jucată pentru prima dată de medicii din toate provinciile ţării (...)”. Și cu sublinierea aceleiași frumoase prietenii profesionale, dr. Liviu Câmpeanu încheie relatarea sa publicată în revista clujeană în anul 1922: „Cu moralul ridicat, convinși de izbânda apropiată, cu o serie întreagă de noi legături prietenești și cu amintiri dintre cele mai frumoase, am părăsit capitala Basarabiei, în drum spre casă vizitând fiecare regiune pe care nu o cunoșteam, spre a câștiga noi legături de dragoste pentru ţara întregită” (Clujul medical, iunie 1922). În timpul liber, delegaţii au vizitat institute culturale ale Basarabiei, Spitalul Central și Spitalul Regina Maria.

Schimb de experienţă

În spiritul sentimentelor de colaborare au avut loc vizite reciproce între profesorii și conferenţiarii facultăţilor de medicină. Gazeta „România Medicală” (15 noiembrie 1931) a relatat pe larg despre una dintre aceste vizite, astfel: „Cele două zile petrecute la Cluj au fost pentru noi un neîntrerupt șir de momente plăcute. Am trăit într-o atmosferă de înaltă intelectualitate, de patriotism superior și de cordială prietenie. Am avut apoi ocaziunea să observăm lucruri impresionante, să culegem inspiraţiuni multiple și, mai presus de toate, să ne apropiem sufletește de o serie de oameni de o deosebită valoare”.
Vizita unui grup de conferenţiari și docenţi din București, 25–26 octombrie 1931, făcută profesorilor și colegilor de la Cluj. În mijloc, prof. dr. Iuliu Haţieganu. La dreapta sa, doctorii Marius Georgescu, Skileru, Hăngănuţ și Bologa. La stânga sa, doctorii P. Tomescu, V. Trifu, I. Pavel, profesorii Goia și Ion Th. Niculescu. În rândul al doilea, doctorii Popescu-Buzeu, Cimoca, Popovici, Pădeanu, Dimolescu, Crăiniceanu, Pop. În rândul al treilea, doctorii Gavrilă, Axente Iancu, Velada.
Alt eveniment: cadre didactice și docenţi ai Facultăţii de Medicină din București au vizitat Facultatea de Medicină din Iași în noiembrie 1931. În grupul vizitator s-au aflat P. Tomescu, doctorul Combiescu, Marius Georgescu, Marius Nasta, I.T. Niculescu, Emil Crăciun, Ion Pavel, V. Ciocâlteu, I. Ţeţu, I. Jovin ș.a. Ei au vizitat spitalele universitare ieșene, dispensarul antituberculos, școala de surori de ocrotire, laboratoarele de igienă, de fiziologie și de histologie. S-a organizat, în scop știinţific, o ședinţă a Societăţii de Medici și Naturaliști, la care au participat invitaţii bucureșteni.
„Au venit bucureștenii la colegii lor ieșeni să-i vadă lucrând în laboratoare, să dezvolte legături cât mai strânse de ordin profesional și sentimental [menţiona presa medicală a vremii n.n.]. Din cunoașterea reciprocă a oamenilor și a metodelor de lucru va rezulta cu siguranţă o stimulare reciprocă și mai mult elan în activitatea tuturor! Un grup din delegaţia bucureșteană a vizitat plasa model de la Tomești. Acolo, sub îndrumarea profesorilor ieșeni din acel moment, Al. Slătineanu și M. Ciucă, s-a realizat o organizare sanitară model, care a fost prezentată amănunţit vizitatorilor”. Presa medicală aprecia extrem de pozitiv vizita respectivă, scriind că profesorii, conferenţiarii și docenţii ieșeni au oferit colegilor lor bucureșteni, „prin programul ce l-au alcătuit și prin cordiala prietenie ce le-au arătat, două zile foarte instructive și extrem de agreabile” (România Medicală, 1 dec. 1931).

Manifestări știinţifice în comun

Unele congrese naţionale se organizau în provinciile revenite la România Mare manifestându-se aceleași sentimente de afecţiune, colaborare și multă generozitate între toţi medicii români. Un exemplu este Congresul al IX-lea Naţional de psihiatrie, neurologie, psihologie și endocrinologie organizat la Cernăuţi în perioada 12–14 octombrie 1929. Congresul a fost deschis în Sala consiliului primăriei din Cernăuţi de prof. Constantin I. Parhon, președintele societăţii de profil. Conform tradiţiei, el a predat președinţia congresului doctorului Cobilanschi, directorul spitalului de alienaţi din localitate. Prezenţe de onoare în prezidiul congresului au fost: profesorii Obregia, Marinescu, Minea, inspectorul general sanitar Pascal, reprezentând Ministerul Sănătăţii, colonelul medic Maniu – reprezentantul corpului sanitar militar. Mai erau prezenţi și au fost numiţi vicepreședinţi ai congresului: doctorul Lascu, directorul spitalului din Costingeni, dr. P. Tomescu și dr. A. Radovici, conferenţiari universitari, și medicul primar Balif.
Prin dezbaterile știinţifice, vizitele în oraș și în localităţile bucovinene apropiate, congresul și-a îndeplinit acea misiune deosebită de a întări sentimentul de legătură prietenească, profesională, colegială între specialiștii din întreaga ţară. Pentru promovarea acestei relaţii s-a hotărât ca următorul congres, cel din anul 1930, să fie organizat la Cluj. Alegerea Clujului era, de asemenea, semnificativă spiritului dominant de frăţietate.