Aceasta ar putea fi emoţia predominantă a omenirii în anul 2021, ca urmare a unui parcurs anevoios al civilizaţiei în perioada pandemiei.

Frica acută determinată de virusul SARS-CoV-2, urmată de încrederea tot mai mare în măști și mănuși, care ar putea opri totul, și culminând, în momentul apariţiei vaccinurilor, ce nu au avut efectul scontat, au transformat starea de angoasă și de agonie într-o stare emoţională cronică numită Languishing (1).

Conform psihologiei, există două limite ale sănătăţii mintale a omului, acestea fiind reprezentate la polul negativ de depresie, iar la polul pozitiv de o stare de prosperitate. În timp ce depresia reprezintă o adâncă prăpastie caracterizată de deznădejde, anhedonie și insomnii, prosperitatea reprezintă idealul uman pe plan psihologic, fiind caracterizată de o stare generală de bine, energică și de o încredere desăvârșită în propria persoană.

Între depresie și prosperitate

Cu toate acestea, Languishing nu se situează la niciun pol al spectrului sănătăţii mintale, ci reprezintă mai degrabă o absenţă a stării emoţionale, aflată între depresie și prosperitate (1). Conceptul este caracterizat drept starea determinată de un stres cronic cauzat de pandemia de COVID-19, ce reprezintă absenţa stării de bine.

Principalele simptome sunt reprezentate de o oboseală ușor crescută pe toată durata zilei faţă de perioada pre-pandemică, o stare de lipsă de fericire și de scop, dar și un sentiment puternic de procrastinare cauzat de lipsa cronică de motivaţie.

Termenul a fost introdus de sociologul Corey Keyes, care a fost surprins de numărul de oameni care nu prezentau nici simptome de depresie, dar nici o stare generală de bine.

Un studiu realizat de Marta Bassi et al. (2021) în rândul populaţiei care lucrează  în sistemul sanitar italian arată că, în viitor, persoanele care prezentau Languishing în anul 2020 sunt de trei ori mai predispuse către un posibil diagnostic de PTSD (sindrom de stres posttraumatic) decât restul populaţiei (2).

Factori determinanţi

Rezultatele unui studiu realizat de Tassia K. Oswald et al. (2021) pe un număr de 1.004 australieni cu vârsta medie de aproximativ 21 de ani arată că 25,5% dintre aceștia nu prezentau stări de degradare a sănătăţii mintale, dar prezentau totuși o degradare a stării de bine, idei ce caracterizează starea de Languishing (3).

Prima cauză care poate determina această stare emoţională este reprezentată de lipsa unui loc de muncă stabil și permanent, persoanele care au contracte de muncă pe perioadă determinată fiind de trei ori mai expuse acestui risc.

O altă cauză este reprezentată de stresul financiar. Este de 1,5 ori mai probabil ca o persoană cu un stres financiar mediu să dezvolte Languishing în comparaţie cu o persoană ce nu prezintă deloc sau prezintă un nivel foarte scăzut de stres financiar.

Un alt factor extrem de important este distanţarea faţă de familie și prieteni, obiceiuri ce păreau atât de naturale până la debutul pandemiei.

Totuși, studiul efectuat de Tassia K. Oswald et al. prezentat faptul că telefonul a jucat un rol crucial în diminuarea acestei distanţări între oameni. Aproximativ 77% dintre participanţii la studiu au recunoscut că timpul de folosire a telefonului a crescut în perioada lockdownului (3).

Pe de altă parte, persoanele care au declarat că telefonul nu i-a ajutat să facă faţă situaţiei pandemice sunt de 2,5 ori mai predispuse la dezvoltarea stării de Languishing.

Astfel, fiind analizate diferite statistici bazate pe obiceiurile oamenilor înainte de pandemie și corelate cu schimbarea bruscă a acestora, ar trebui ca instituţiile ce acţionează în domeniul sănătăţii publice să demareze iniţiative axate în principal pe oamenii cu locuri de muncă și salarii instabile, inconstante ca urmare a crizei produse de pandemie. O altă categorie care ar trebui avută în vedere este cea a persoanelor care prezintă o lipsă cronică de socializare cu familia și prietenii (4).

Conștientizare și contracarare

Unul dintre principalele moduri de a scăpa de această stare este, în primul rând, exprimarea și conștientizarea existenţei sale, nu negarea sau ascunderea ei.

Astfel, în cadrul unei discuţii cu familia sau cu prietenii, persoana care se află într-o stare de Languishing ar putea să vorbească despre ceea ce simte în legătură cu această problemă. Astfel ar putea să le ofere celor dragi o viziune mai clară asupra stării sale emoţionale, cât și asupra modului în care aceasta s-a produs. Mai mult, cu ajutorul discuţiilor, persoanele apropiate pot fi încurajate și ele să reușească să facă faţă acestei stări psihologice negative.

O altă modalitate ce poate diminua riscul de apariţie a acesteia este reprezentată de stabilirea unor mici obiective ce trebuie atinse pe parcursul unei zile. Astfel, odată cu îndeplinirea unuia dintre obiectivele propuse, starea de fericire și de energie oferită de această mică reușită poate fi suficientă pentru a ne ajuta să facem faţă unei zile din timpul pandemiei.

De asemenea, aceste mici obiective ne oferă concentrarea necesară de care avem nevoie pentru a nu simţi monotonia unei asemenea zile. Așadar, odată cu stabilirea unor mici ţinte zilnice, unor provocări sau proiecte personale la care visăm, putem reuși să nu mai fim afectaţi de sentimentul de expansiune exagerată a timpului, ce poate apărea în cadrul unei astfel de perioade (1).