Pe 22 decembrie 1989, dimineața, când s-a anunțat că dictatorul a părăsit Bucureștiul, a fost un val de bucurie din partea personalului din maternitate – atât asistente, cât și personal TESA, precum și medici. În amfiteatru era tabloul lui Ceaușescu, iar cel care l-a dat jos a fost un mecanic. 

Salon de urgențe, improvizat în maternitate

În următoarele zile au început să vină ambulanțele cu oameni împușcați. Am acordat primul ajutor celor care nu erau într-o stare foarte gravă. Am pansat oameni, am cusut răni, am încercat să scoatem gloanțe, ba chiar pe doi i-am operat. Îmi improvizasem un salon de Urgențe chiar în maternitate.

Îmi amintesc că se trăgea în jurul maternității Giulești, pentru că erau anumite obiective în vecinătate, cum ar fi fabrica de țigarete. Făceam gărzi de noapte, pentru că gravidele veneau în continuare.

Criză de sânge

Într-o noapte, în 22 sau 23 decembrie, am plecat pe la ora două cu o mașină privată, la Spitalul Municipal, pentru că ni se terminaseră rezervele de sânge și vorbiserăm cu cei de acolo la telefon. Ne-am dus să împrumutăm niște flacoane de sânge. În jurul Spitalului Municipal se trăgea cu gloanțe. Nu am avut niciun fel de incidente, ne-am întors.

Foarte mult nu a avut de suferit spitalul nostru, pentru că se știa că este o maternitate. Pe 24 decembrie, dimineața, după trei zile de stat în spital, m-am dus acasă. Era Ajunul Crăciunului. Era un Crăciun destul de trist... Am plecat pe jos de la spital până în centru și se trăgea în jurul Gării de Nord, în jurul Pieței Romane, în centru... Ulterior, s-a stabilit un program de permanență în spital, iar în anul respectiv, sărbătorile de iarnă au fost și cu bucurii, și cu tristețe.

Revoluția a fost o perioadă în care s-au dat arme. Am avut și noi doi-trei colegi, chiar și din cadrele TESA, care au primit arme, ca să păzim, să facem de gardă la spital... Nu a fost cazul.

Dr. Sorin Lucian Puia, medic primar Obstetrică-ginecologie, Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Prof. dr. Panait Sîrbu”