Problemele cu care sistemul medical s-a confruntat în anul 2020 au fost în principal legate de adaptarea unui sistem disfuncţional la ceea ce a însemnat această avalanșă de spaime și trăiri emoţionale în pediatrie și neonatologie, după cum a punctat prof. dr. Mihai Gafencu, medic pediatru în Timișoara și președintele Comitetului Director al organizaţiei Salvaţi Copiii România, într-o dezbatere online organizată de acest ONG, despre problemele cu care s-au confruntat maternităţile în contextul pandemiei de COVID-19.

Acesta a explicat că la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Louis Ţurcanu” din Timișoara, unde profesează, „ne-am închis anumite părţi din spital, ne-am reorganizat astfel încât nefuncţionalul să devină funcţional. Bineînţeles că nu s-a reușit”.

În opinia sa, acum, mai mult ca oricând, autorităţile trebuie să găsească soluţii pentru patologiile cronice a căror tratare a putut fi amânată câteva luni, dar care acum încep să devină critice.

Profesorul Gafencu a exemplificat situaţia făcând referire la copiii care au nevoie de dializă și care au fost diagnosticaţi și cu COVID-19, pentru al căror transport s-a apelat tot la sistemul ambulanţier, și așa încărcat în această perioadă, întrucât firmele particulare de transport au refuzat să-i mai preia: „Dacă nu vom acţiona cu un cap limpede, în curând sistemul sanitar se va bloca. Pe termen scurt trebuie făcut ceva cu circuitele îmbătrânite ale liniilor de gardă care trebuie întărite poate chiar cu oameni din alte specialităţi. Sistemul este foarte găunos, dar a făcut faţă [acestei perioade] cu ajutorul oamenilor, nu prin schimbarea condiţiilor”.

Transferurile în străinătate, blocate

Probleme în ceea ce privește transportul pacienţilor au fost și la Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare și Transplant din Târgu Mureș. Contextul epidemiologic i-a pus pe medicii de aici în faţa unei situaţii dificile: imposibilitatea de a mai transfera pacienţi în străinătate pentru diagnostic și tratament, inclusiv pe aceia care fuseseră anterior operaţi acolo.

Prof. dr. Horaţiu Suciu, șeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară din cadrul institutului, a explicat că, anual, în ţara noastră se nasc 1.000 de copii cu malformaţii cardiace. Mulţi dintre ei ratează perioada optimă de tratament și intervenţie, deoarece capacitatea sistemului de a-i diagnostica la timp și de a-i trata este limitată.

Potrivit profesorului Suciu, 10% dintre aceste malformaţii apărute anual sunt grave și ele grevează major asupra activităţii neonatologiei și apoi asupra centrelor secundare și terţiare în care există posibilităţi de diagnostic și tratament.

Până acum, o parte dintre aceste cazuri puteau fi trimise în străinătate. În prezent însă, acest lucru este imposibil din cauza pandemiei de COVID-19, ceea ce exercită o și mai mare presiune pe profesioniștii care gestionează aceste cazuri.

„Reticenţa pentru tratarea acestor cazuri [în străinătate] este mare. Transportul este o problemă și, în consecinţă, există în orice moment copii care așteaptă o soluţie, iar acest lucru este imposibil [de realizat], având în vedere numărul centrelor și dotările lor”, a mărturisit prof. dr. Horaţiu Suciu.

Ceilalţi 90% dintre copiii cu malformaţii se adună de la an la an și încet-încet ies din intervalul optim de corecţie, „și atunci suntem în acest cerc vicios în care presiunea mare este pe urgenţe și acești copii care ies din termenii optimi pentru diagnosticare și tratare”.

De scăderea numărului de transferuri în străinătate s-a plâns și dr. Cătălin Cîrstoveanu, de la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Marie Skłodowska Curie: „Noi anul acesta (n. red. 2020) am muncit mult la chirurgia cardiacă. (...) Mortalitatea e sub 4%. A scăzut în mod dramatic numărul transferurilor în străinătate. Le facem doar cu ajutorul ONG-urilor, cu sprijinul TAROM și punem câte trei-patru nou-născuţi în avion”.

Obligativitatea testării la internare, o piedică

Alte probleme întâlnite la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Marie Skłodowska Curie au fost imposibilitatea de a primi pentru tratament din ce în ce mai multe malformaţii „mai complexe și mai nevăzute”, dar și lipsa unor medicamente esenţiale.

Lipsa anumitor produse medicamentoase a fost o problemă întâlnită, de altfel, și la Institutul din Târgu Mureș. Tot aici, de la debutul pandemiei, numărul de internări programate a scăzut cu aproximativ 70% din cauza condiţiilor impuse de aceasta.

În prezent, toţi pacienţii pediatrici care au nevoie de intervenţii trebuie testaţi la internare și pentru ei trebuie asigurate toate condiţiile necesare izolării până la sosirea rezultatelor, acesta fiind unul dintre motivele care au dus la scăderea dramatică a internărilor.

O soluţie în acest sens ar putea fi impunerea unei reglementări potrivit căreia, la internare, pacienţii care nu constituie urgenţe să prezinte un test negativ pentru COVID-19.

„Un test făcut în ambulatoriu poate să degreveze spitalele de multe probleme organizatorice, în special pe cele de excelenţă, și, în primul rând, va reuși să determine creșterea numărului de internări pentru o categorie de copii care pot ieși din perioada optimă pentru corecţia chirurgicală”, a subliniat prof. dr. Horaţiu Suciu.

O situaţie cronicizată

Despre lipsa de personal din sistemul de sănătate din România se tot vorbește de ani de zile. Pandemia de COVID-19 a evidenţiat încă o dată acest aspect.

„Impactul psihologic și presiunea sunt foarte mari pe toate categoriile de personal, dar se adaugă la responsabilitatea de a îngriji nou-născuţi. O presiune care oricum este mare. Ministerul nu ne-a ajutat foarte mult. Dacă nu ar fi fost comunitatea locală, Salvaţi Copiii România și un ONG pe care îl avem noi, lucrurile ar fi stat mult mai rău.

Noi am observat în această perioadă o creștere a malformaţiilor congenitale, unele de care chiar n-am auzit, ceea ce mie îmi ridică semne de întrebare în privinţa îngrijirii prenatale”, a explicat conf. dr. Maria Livia Ognean, medic neonatolog în Sibiu.

Lipsa personalului a fost subliniată și de dr. Adrian Crăciun, medic primar neonatolog la Spitalul Clinic Dr. I. Cantacuzino din București. În opinia sa, aceasta este o problemă generalizată în secţiile de ATI din România, nu doar în cele de neo­natologie:

„La noi au fost mai mulţi copii prematuri decât normoponderali, mai mulţi în ATI și mult mai multe transferuri din alte maternităţi. Presiunea este foarte mare, mai ales pe personal. Gândiţi-vă ce ar însemna dacă din șapte doctori s-ar îmbolnăvi patru, dacă din 25 de asistente ATI s-ar îmbolnăvi zece – practic ar trebui să închid secţia.

După mine, aceasta este principala problemă, în general, în toate secţiile ATI din ţară, nu doar în neonatologie. De echipamente mai faci rost, dar de personal, mai greu. Acesta este în general deficitar”, a conchis specialistul.

O veste bună

Printre toate aspectele negative scoase la iveală de pandemie au existat, totuși, și câteva vești bune. Prof. dr. Maria Stamatin, șefa secţiei de neonatologie II de la Maternitatea Cuza Vodă din Iași, a afirmat că în perioada pandemiei, în unitatea în care activează s-a observat o scădere a numărului de prematuri născuţi și a prematurilor extrem de mici – „Acest lucru probabil și datorită scăderii numărului de cezariene elective efectuate la 36 de săptămâni”, a punctat specialista.

Cu toate acestea, prematuritatea rămâne o problemă în general, dar mai ales acum, a adăugat ea. Afirmaţiile sale au fost susţinute și de conf. dr. Maria Livia Ognean, medic primar neonatolog în Sibiu.

Aceasta a subliniat că, din păcate, cel puţin în perioada de lockdown, urmărirea prematurilor a încetat, ea fiind reluată timid ulterior, „Ceea ce e păcat, pentru că se pierd eforturi de luni de zile și multă muncă pentru salvarea lor”.