Născut odată cu fotografia și mort în timpul holerei, Nestor Heck (1840-1913) mi-a atras atenţia când am publicat volumul „Eminescu la Însemnări ieșene” (Editura „Gr. T. Popa” Iași, 2006, prefaţă de Constantin Ciopraga). Pe coperta I a cărţii am alăturat portretul lui Eminescu, realizat de artistul fotograf Heck, imaginii Institutului de Anatomie, în care a funcţionat redacţia revistei Însemnări ieșene, coordonată de Grigore T. Popa. Ca o paranteză, la câţiva ani de la apariţia acestei cărţi, aveam să aflu, printr-o scrisoare, un inedit detaliu istoriografic: „Studentul Grigore T. Popa (...) a fost solicitat de către profesorul A.C. Cuza să-l ajute în alcătuirea celebrei ediţii eminesciene, azi raritate bibliofilă – «Opere complecte. Cu o prefaţă și un studiu introductiv de A.C. Cuza», şi care a apărut la Iaşi în 1914 la două edituri asociate: Librăria Română și Institutul de Arte Grafice N.V. Ştefăniu. Grigore T. Popa a lucrat intens la manuscrisele eminesciene. De aici s-a născut și admiraţia lui Grigore T. Popa pentru Eminescu”.

La mormântul lui Nestor Heck

În fișierele electronice ale Academiei Române citim: „Heck, Nestor, fotograf, activ aprox. 1850-1912”. În volumul „Junimea și junimiștii”, într-o notă infrapaginală citim: „Nestor Heck, renumit fotograf din Iași de la sfârșitul secolului trecut și începutul secolului nostru” (autori Ion Arhip și Dumitru Vacariu, Editura Junimea, Iași, 1973, p. 220). Ion Mitican amintea de „moartea neîntrecutului artist” în „iunie 1912” („Strada Lăpușneanu de altădată. Plimbare nostalgică”, Ediţia a II-a, Editura Tehnopress, Iași, p. 144). O sursă existentă pe site-ul de fotografie Flickr, de la care au preluat mulţi autori informaţia, scrie: „Nestor Heck (...-1912), active in Iași between 1850 and 1912”.

Un pasionat de fotografie a postat pe blogul său un text în care preciza că „între februarie 1846 până în 1850 Nestor Heck avea un laborator de făcut Daguerrotipii în Ardeal. El a început să lucreze la Iași, de pe la începutul anilor 1850, și a continuat să facă fotografii până la moartea sa, în iunie 1912. Pentru o perioadă a lucrat împreună cu fratele lui, Ion (sub marca «Heck Frères»). Datele referitoare la el sunt rare și uneori confuze”.

„Atelierul fraţilor Ion și Nestor Heck, de pe strada Sf. Spiridon din Iași, era deschis în anul 1850. Nestor a reușit să-și extindă afacerea, după plecarea fratelui său la București, deschizându-și ateliere pe strada Golia (mai târziu Cuza Vodă), în casele Neuschotz, în principalele zone comerciale ale orașului” (Zamfira Pungă, Cătălin Pungă, Irina Juncu, „Catalogul Colecţiei de fotografie din patrimoniul Muzeului de Istorie a Moldovei. Ateliere și artiști fotografi”, Editura Palatul Culturii, Iași, 2009, p. 4). În diverse texte și contexte am întâlnit și varianta „Hestor” Heck; fratele său apare frecvent sub variantele „Ioan” sau „Ion”. Au existat polemici între istoricii locali și anticarii ieșeni în privinţa locurilor din Iași în care a avut atelierul, a originii evreiești ori germane, dar și a localităţii în care s-a născut – Esztergom/Strigonium din Ungaria.

„Se pare că...”

Privitor la multe aspecte din viaţa lui Nestor Heck se face afirmaţia „se pare că…”, inclusiv despre anul în care a fost executată fotografia lui Eminescu – 1884 sau 1885, între 10 și 13 iulie (Petru Vintilă, „Eminescu. Roman cronologic”, Editura Cartea Românească, București, 1974, pp. 616-617). Unii „sunt în măsură, acum, după un secol, să afirme argumentat că a fost executată în vara anului 1885” (Victor Macarie, „Inscripţii la o fotografie… Eminescu”, în „Convorbiri literare”, an. XCII, nr. 6, 1986, p. 7), însă Nicolae Tzone, în serialul „Portretele lui Eminescu”, postat pe o reţea de socializare, consideră că „se impunea, credem, fie şi o uşoară rezervă în formularea categorică reprodusă mai înainte. De ce? Pentru că Nestor Heck era (...) «comerciant» cu o «bogată clientelă» şi ne îndoim că el avea organizată, cât de cât riguros, o arhivă a clişeelor pe care le utiliza”. Și polemicile continuă.

Și în cazul trecerii lui Nestor Heck la cele veșnice există neclaritate: iunie 1912, septembrie 1912, 1913 sau chiar 1916. Consultând volumul „Cimitirul Eternitatea Iași”, alcătuit de Olga Rusu împreună cu alţi colaboratori, aveam să aflu că Nestor Heck a murit în anul 1913 și că este îngropat în Parcela 21 I (Editura Cronica, Iași, 1995, p. 114). Văzând a doua ediţie a cărţii (2008), aveam să constat că autoarea făcuse o modificare: Parcela 25 I, 3, 13. Deplasându-mă la cimitir, cu hartă și cu speranţă, am purces la cercetarea celor două parcele, dar după o vreme am renunţat. A doua zi am verificat „Registrul alfabetic pe anii 1912-1918. Morţi. Oficiul Stărei Civile din Comuna Jassy” la Direcţia Judeţeană Iași a Arhivelor Naţionale. Surpriză: la litera H, pentru anii 1912-1913 filele erau distruse. Consultând ziarele ce apăreau în Iași în perioada 1912-1913, am identificat ziua în care a decedat Nestor Heck: joi, 12 septembrie 1913.

Ziarul Evenimentul (an. XXI, nr. 173, sâmbătă, 14 septembrie 1913): „Ecatherina Heck soţie; Georges Baronul Capri, Ana Rober, familia Broeder au marea durere a face cunoscut încetarea din viaţă a prea iubitului lor Nestor Heck în vârstă de 73 de ani. Înhumarea va avea loc Sâmbătă 14 Septembrie a.c. la cimitirul Eternitatea. Rugaţi-vă pentru el. Aceasta servește drept ori-ce înștiinţare”. Ziarul Fulgerul (an. V, nr. 46, luni, 16 septembrie 1913): „Cu părere de rău înregistrăm moartea d-lui Nestor Heck, decanul fotografilor și proprietarul celui mai artistic atelier din Iași, decedat joi, în 12 septembrie curent. Înmormântarea a avut loc ieri, sâmbătă 14 septembrie, la cimitirul Eternitatea. Fie’i ţărâna ușoară”.

Calitate și un preţ bun. „Nou de tot”

Presa ieșeană publica reclame ale diverșilor artiști fotografi. Concurenţa îi determina să precizeze că „efectuează fotografii cu preţuri foarte moderate, și anume: 12 fotografii carte de visită, 8 lei; 12 fotografii cabinet, 15 lei. Ca probă fie-care client va primi mai întâiŭ o fotografie spre a se convinge de reușita și execu­ţiunea artistică din acest atelier” (Ecoul Moldovei, an. IV, nr. 4, joi, 14 august 1894). Pentru atelierul fotogra­fului elitei românești se publica următorul anunţ: „Nou de tot. Vechiul atelier de fotografie «Nestor Heck» Str. Golia No. 33. Un nou format de fotografii mari, după ultima invenţiune și nevăzut până acum în Iași, se efectuază în acest atelier și care este cea mai frumoasă podoabă pentru budoare și saloane. Preţuri foarte re­duse” (Ecoul Moldovei, an. I, nr. 34, joi, 9 iulie 1892).

Cititorii ziarelor locale aflau că Nestor Heck rea­liza „după noul sistem American, atât portrete în mă­rime carte de vizită, camée, de cabinet, precum și în mărime naturală. Asemenea se posează cu aparatele cele noue, grupe până la 100 de persoane, în culoare, de valoare artistică. O invenţie nouă sunt portrete­le cu efectul luminei, care se execută cu garanţia de perfectă asemănare și în modul cel mai elegant. Toate portretele se lucrează după noul sistem de Retouche, în pose originale. Portretele de mărime în miniatură se pot monta în medalioane, broșe și bracilete. Ele­gantul pavilion de posat e bine încălzit și este deschis în fiecare zi fără excepţie de timp, de la 10 până la 3 oare. O mare galerie de portrete în toate mărimile este espusă pentru convingerea onor visitatorilor” (Zamfira Pungă et al, idem).

În registrul de înhumări al cimitirului Eternitatea aveam să identific data înhumării: 14 septembrie. În același loc avea să fie înhumată și soţia sa, Ecatherina, pe 25 ianuarie 1914, la câteva luni după moartea soţului său. Pe același loc de veci mai figura în înscrisuri Dumitru Hec, înhumat în anul 1980.

Înarmat cu aceste informaţii, am pornit din nou să caut locul în care a fost înhumat Nestor Heck. De această dată aveam să o întâlnesc pe doamna Petronela S., responsabil cu paza și securitatea cimitirului, dar, în primul rând, o bună cunoscătoare a teritoriului, a mormintelor personalităţilor și o persoană dispusă să ajute. Cu ajutorul domniei sale am identificat mormântul – în Parcela 21 I, 3, 13. Un mormânt dreptunghiular inundat de buruieni de tot felul, înconjurat de o bordură măcinată de vreme și împrejmuit cu un grilaj metalic. Singurul indiciu la faţa locului – pe una din cruci se putea citi: „Hec N. Dumitru, 18 noembrie 1923-14 februarie 1980”. Nestor Heck stă pitit și în posteritate, după ierburi, așa cum a stat pitit o viaţă întreagă, în spatele aparatului de fotografiat.