Moartea cardiacă, adică încetarea activităţii
inimii, stopul cardiorespirator, este incompatibilă cu viaţa, deoarece inima
este cea care asigură irigarea organelor şi alimentarea lor cu oxigen. În
schimb, moartea cerebrală este o noţiune variabilă în timp. După cum ne aminteşte prof. dr. Vladimir Beliş, scoarţa
cerebrală, materia cenuşie şi etajul cel mai înalt al creierului, apărând cel
mai devreme pe scara filogenetică, este şi cea mai sensibilă la lipsa de
oxigen. O lipsă de oxigen de cinci-şase minute la nivelul scoarţei duce la
compromiterea ei funcţională. „Asta nu înseamnă că individul a murit, întrucât
centrele de la etajele inferioare, mai ales cele din bulbul rahidian, unde
există centrele respirator şi cardiocirculator, funcţionează şi la o lipsă de
oxigen mai mare sau mai mică, prin urmare individul nu este decedat“, spune
profesorul Beliş.
„Moartea cerebrală este o secvenţă dintr-un
întreg amalgam al comelor cerebrale. Sunt multe cauze pentru coma cerebrală,
poate fi vorba de o comă produsă prin accident vascular cerebral, prin tumoră,
prin traumă cerebrală, de exemplu. Şi o parte din aceste situaţii evoluează în
stadiul de comă Glasgow 3 profundă, în care se ajunge să se pună diagnosticul
de moarte cerebrală“, ne spune conf. dr.
Ioana Grinţescu, şef Clinică ATI la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.
Moartea cerebrală e ceva realizat artificial, omul ajuns în această stare ar
muri dacă n-ar interveni terapia intensivă, ne mai spune medicul intensivist.
„Cum moare creierul: se angajează spre gaura occipitală. Sunt semne clare, tu
îl surprinzi în angajare şi îl intubezi, deja în stadiul de moarte cerebrală
omul este intubat. Funcţia ventilatorie e preluată de ventilator, centrii din
trunchiul cerebral mor în câteva minute, rând pe rând, şi atunci tu
administrezi substanţe care susţin sistemul cardiocirculator – bătăile inimii,
tensiunea arterială, diureza. O perioadă poţi să susţii acest organism care nu
mai are creier, dar asta nu merge la infinit. Nu mai are creier pentru că nu
mai intră sângele în cap, este un edem aşa de mare, o presiune atât de mare în
cap încât se opreşte circulaţia. Din sistemul nervos nu mai funcţionează decât
măduva şi nervii periferici. Poţi să-i pui diagnosticul de moarte cerebrală
pentru că nu mai are nici activitate electrică, EEG este plat şi mai sunt şi
alte teste care pot demonstra că nu are funcţie cerebrală.“
„Noi nu suntem un popor precum Anglia sau
Spania, acolo au şi carneţel de donator, dar populaţia României ar înţelege
greu că persoana respectivă, pe care ei o văd că respiră, este de fapt moartă.
De aceea, nu trebuie renunţat la anumite părţi din diagnostic, deşi noi am
discutat, la congresul SRATI, că ar fi bine să nu mai facem EEG, pentru că
există alte teste. Dar aparţinătorul, cel căruia îi explici chestia asta, înţelege
mai uşor că o linie izoelectrică înseamnă lipsă de activitate cerebrală decât
dacă-i explici alte teste“, punctează Ioana Grinţescu.